Am fost preocupat în ultimul timp de modul în care a evoluat pictura, de la epoca bizantină, până în timpurile moderne. Am ales, pentru a înțelege mai bine acest parcurs, un studiu de caz foarte cunoscut nouă tuturor : Fecioara cu Pruncul.

Teologia și Iconografia ortodoxă

 

Încă de la începuturile existenței sale, Biserica creștină a mărturisit și a întărit adevărul revelat că Fecioara Maria este Născătoarea de Dumnezeu, ocupând astfel locul central în planul mântuirii și devenind povățuitoare către Hristos. Învățătura despre Maica Domnului este la fel de veche ca și creștinismul. Icoana Maicii Domnului este probabil al doilea cel mai pictat subiect iconografic după icoana Mântuitorului Hristos. Tradiția Bisericii menționează existența unei icoane a Mântuitorului încă din vremea vieții Sale pe pământ ( imaginea de pe năframa Veronicăi, ca și cea din Edessa ), iar a icoanelor Sfintei Fecioare pictate nu mult după aceea, mai exact după Pogorârea Sf. Duh.

Potrivit Tradiţiei, sunt trei icoane ale Maicii Domnului : Maica Domnului Hodighitria – „Îndrumătoarea“, în care este reprezentată cu pruncul în braţe, amândoi stând cu faţa spre cel care priveşte. Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu mai este cunoscută și sub numele „Cea care arată calea”, deoarece Maica Domnului ne arată calea mântuirii, indicând cu mâna dreaptă spre Fiul ei, Fiul lui Dumnezeu. Conform Tradiției Bisericii, icoana a fost pictată de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, în timpul vieții pământești a Fecioarei Maria.

Icoana Maicii Domnului „Hodighitria” din Smolensk (prăznuită pe 28 iulie)

 

 

Icoana Maica Domnului Eleusa – „Mângâietoarea“ . Pruncul este strâns lipit cu faţa lângă obrazul Maicii Domnului, pe care o îmbrăţişează. Chipul mamei este îndurerat, prevestind suferinţele viitoare ale Fiului. Această icoană a Maicii Domnului este o frescă din secolul al XIV-lea, care s-a aflat pe zidul exterior al bisericii mari a Mănăstirii Vatoped. După săvârşirea minunii din 21 ianuarie 1320, când a salvat obştea şi mănăstirea de la pieire, icoana a fost strămutată în stânga katholikonului, într-un paraclis închinat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Icoana Maicii Domnului Paramythía fără îmbrăcămintea de argint

Icoana Maicii Domnului Paramythía (Mângâietoarea) – 21 ianuarie

 

La 21 ianuarie 1320, când unul din stareţii mănăstirii, după tradiţie, Stareţul Ghenadie, a mers să ia cheile mănăstirii de la icoana Maicii Domnului, Maica Domnului i-a vorbit, spunându-i: „Astăzi nu deschideţi porţile mănăstirii, pentru că vor năvăli piraţii!”. Şi, în clipa în care Maica Domnului vorbea stareţului, prinde viaţă şi Pruncul ce-L ţinea în braţe, care Îşi întinde mâna, ducând-o la gura Maicii Domnului, şi spunându-i: „Nu, Maica Mea, nu-i înştiinţa pe călugări, căci li se cuvine această ispită, pentru că au căzut în nepurtare de grijă!”. Dar Maica Domnului, cu îndrăzneala ei de mamă către Fiul său, nu face ascultare, ci coboară mânuţa lui Hristos de la gura ei, repetând pentru a doua şi a treia oară egumenului acea avertizare. Monahii alergară îndată spre ziduri, de unde era lesne de văzut cum pirații încercuiseră mănăstirea și așteptau momentul deschiderii porții pentru a năvăli înăuntru și a o prăda. Prin intervenția minunată a Maicii Domnului, mănăstirea a fost izbăvită de urgia piraților.

 

Icoana Maicii Domnului Oranta – „Rugătoarea“ ( fără pruncul Iisus). Fecioara apare în Deisis rugându-se Mântuitorului pentru omenire. Icoana Maicii Domnului din Miroj este de tip „Oranta” („Rugătoarea”). Fecioara Maria este zugrăvită cu mâinile desfăcute, întinse spre cer, iar Pruncul Iisus este zugrăvit într-un cerc, peste pântecele ei (asemănător cu icoana Maicii Domnului „a Semnului”). Pe fiecare parte a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu sunt reprezentați sfinții de la Pskov: în partea dreaptă, Sfântul Timotei din Pskov (prințul Dovmont), iar în partea stângă, soția sa, Sfânta Monahie Marta, cunoscută cu numele de mirean ca Maria Dimitrievna.

Icoana Maicii Domnului din Miroj („Mirojskaya”)

Această icoană a apărut în Mănăstirea Miroj în anul 1198. Dar mai târziu, în timpul domniei țarului Ivan cel Groaznic, o veche însemnare spune că din ochii Maicii Domnului curgeau lacrimi în vremea când orașul Pskov era stăpânit de o ciumă puternică. Multe binecuvântări și mulți oameni au fost vindecați înaintea Icoanei Maicii Domnului din Miroj.

Tradiția spune că Sfantul Evanghelist Luca a pictat aceste icoane în urma unor revelaţii. Potrivit Tradiţiei, el n-a pictat numai icoanele Maicii Domnului, ci şi icoana Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi poate şi altele. Alţi iconografi l-au urmat apoi, pictând pe Maica Domnului, însă aceştia sunt aproape necunoscuţi. Originalele picturilor realizate de Sfantul Evanghelist  Luca nu s-au păstrat până astăzi, însă ele au devenit prototipuri pentru iconografia bizantină de mai târziu.

 Istoria

Reprezentări din secolul al II-lea. Cele mai vechi și cele mai numeroase fresce reprezentând-o pe Maica Domnului s-au descoperit în catacombele Romei, care erau folosite de creștini la începuturi pentru a-și îngropa morții, în cimitirele obișnuite interzicându-li-se acest lucru.

Catacombele Sfintei Priscilla din Roma. Unii arheologi afirmă că în această catacombă au fost îngropaţi şi Aquila şi Priscila, ucenicii Sfântului Apostol Pavel, ale căror trupuri au fost mutate mai apoi în oraş, pentru a fi scăpate de profanare. Această reprezentare a Fecioarei cu Pruncul este cea mai veche cunoscută până în prezent. Fresca se află în catacombele Sfintei Priscilla din Roma (construite în secolul al doilea). Pe unul dintre pereții „capelei grecești“ se poate distinge chipul Fecioarei Maria cu Pruncul Iisus în brațe.

O placă din piatră, păstrată în Muzeul Vaticanului, reprezentând Adorarea Magilor. Această placă datează din secolul al treilea. În dreapta, este Fecioara Maria, așezată cu Pruncul Isus în brațe. În spatele ei este reprezentat Sfântul Iosif. Se pot recunoaște cei trei magi ce  vin cu nerăbdare să ofere darurile lor pruncului. Deasupra capului Fecioarei se vede steaua de seară care i-a condus pe magi până la iesle. Despre Adorarea magilor, vom mai vorbi.

De asemenea, reprezentări ale Maicii Domnului se află şi pe pereţii catacombei Domitillei (proorocul Isaia şi Fecioara cu Pruncul – secolul al III-lea). Reprezentări ale Maicii Domnului sunt si pe pereţii catacombei Sfinţilor Petru şi Marcelin (Fecioara cu Pruncul, încadrată de doi magi – secolul al III-lea) şi pe pereţii Cimitirului Ostrian (Fecioara Orantă cu Pruncul – secolul al IV-lea).

Adesea, Maica Domnului era reprezentată singură, ca Orantă (rugătoare). Pe numeroase vase liturgice, găsite în catacombe, erau reprezentaţi alături de ea şi Apostolii Petru şi Pavel, sau mama ei, Sfânta Ana.

În secolul al Vl-lea, icoanele Sf. Fecioare deveniseră foarte răspândite. Şi în Apus se aflau, în acest timp, câteva reprezentări ale Sfintei Marii, cum este Fecioara Orantă (rugătoare) din cimitirul „Sf. Agnes“ din Roma şi din biserica „Sf. Maria Maggiore“ sau de pe porţile Sf. Sabina. O astfel de icoană se află la Muntele Athos, la Mănăstirea Vatopedu sau Iviron.

După terminarea perioadei iconoclaste, cultul icoanelor s-a dezvoltat. Icoanele Fecioarei Maria sunt unele dintre cele mai răspândite.

Una din cele mai frumoase icoane reprezenând-o pe Fecioara Maria este cea atribuită lui Andrei Rubliov.

Icoana Maicii Domnului din Vladimir, posibil pictată de Sfântul Evanghelist Luca, atribuită lui Andrei Rubliov

Pictură gotică

Pictură bizantină

 

Perioada Pre-Renascentistă

 

Duccio di Buoninsegna s-a născut în anul 1255 în Siena. Deși a fost o personalitate contestată, talentul său artisctic l-a impus și a avut parte de recunoaștere și glorie, încă din timpul vieții. Către anul 1300 Duccio era unul din cei mai apreciați și revoluționari pictori. Este considerat părintele școlii de pictură sieneze și unul din fondatorii picturii europene. A executat multe lucrări în clădiri publice și religioase din întreaga Italie. Se spune despre Duccio că a fost fondatorul mișcării Trecento și al stilului gotic sienez.

Duccio, Rucellai Madonna (1285)

Fecioara cu pruncul

 

 

Guido di Pietro (1395–1455), cunoscut sub numele Fra Angelico, este un pictor renascentist timpuriu, cel mai valoros reprezentant al pictorilor de inspirație sacră din quattrocento. Este menționat în lucrarea lui Giorgio Vasari, Viețile artiștilor, ca având un „talent rar și desăvârșit”.

Încoronarea Fecioarei

Tommaso di Ser Giovanni di Simone Cassai, numit Masaccio (1401–1428), este un pictor italian, precursor al Renașterii în pictură. Despre Masaccio Stendhal spunea în anul 1817: „Deoarece anticii nu au lăsat în urma lor nimic în privința clarobscurului, culorilor și perspectivei, Masaccio este mai mult creatorul decât inovatorul picturii”.

Madona cu pruncul și Sfânta Ana, 1424-1425 – Galleria degli Uffizi, Florența

Giovanni Cimabue (1240–1302) este un pictor italian, pe care Dante l-a citat ca fiind cel mai important pictor al generației anterioare lui Giotto, contemporan cu poetul Guido Guinizelli. După Ghiberti și cartea lui Antonio Billi a fost maestru și cel care l-a descoperit pe Giotto. Vasari spune că este primul pictor care se îndepărtează de stilul grec.

Maestà di Santa Trinita, 1280–1290, Galeria Uffizi, Florența

 

Simone Martini (1284–1344) este un pictor italian născut în Siena, care a fost un nume important în dezvoltarea picturii italiene timpurii și a adus o contribuție semnificativă la dezvoltarea picturii gotice. Se crede că Martini ar fi fost elevul lui Duccio di Buoninsegna. Giorgio Vasari spune că Martini a fost elevul lui Giotto și a călătorit cu acesta la Roma pentru a picta în vechea Basilică Sfântul Petru unde Giotto executa un mozaic.

Familia Sfântă (1342)

Giotto di Bondone (1267-1337)  cunoscut ca Giotto este un pictor și arhitect italian, considerat inovatorul și predecesorul artei moderne. Giotto a ieșit din tiparele compoziției bizantine cu reprezentarea spațiului tridimensional, fiind un premergător al descoperirii perspectivei renascentiste. Giotto va prevesti ce va aduce Renașterea. Un pas mare în pictură! De la pictura bizantină, canonică, până la revoluția Renașterii.

Fecioara cu pruncul, c. 1315–1320

Închinarea magilor

 

 

Ultimul Bizantin : El Greco, numele sub care este cunoscut  Domênikos Theotokópoulos (1541 – 1614), este un pictor spaniol de origine greacă, crescut și educat în spirit bizantin, pe care l-a adus în Europa Occidentală, în Creta. A fost personalitate misterioasă, atât sub aspectul specificului stilului său, cât și din pricina biografiei lui incomplete. Cunoscut mai ales datorită picturilor sale pe teme religioase și ca portretist, contribuțiile lui în domeniul sculpturii și arhitecturii au fost, din păcate, date uitării aproape 200 de ani. Pablo Picasso l-a readus în prim planul picturii universale.

Sfânta Familie cu Sfânta Ana și Sfântul Ioan copil

Madona cu copilul, cu sfânta Martina și Sfânta Agnes

 

Se consideră ca El Greco a influențat decisiv pictura occidentală și a fost ultimul bizantin din pictura universală.

Vom vedea săptămâna viitoare ce a adus Renașterea…

 

 

Rubrică realizată de Cezar Corâci