Stimați cititori,
Ne vom îndrepta acum, spre nordul Europei…peisajul devine un gen foarte apreciat și în pictura flamandă, cu specificul local…
Hendrick Avercamp
Hendrick Avercamp (1585–1634) este un pictor olandez din Epoca de Aur a picturii olandeze . A fost unul dintre primii pictori peisagiști ai școlii olandeze din secolul al XVII-lea, specializându-se în pictarea Olandei în timpul iernii.
Scurtă biografie. Avercamp s-a născut la Amsterdam , unde a studiat cu pictorul de portrete de origine daneză Pieter Isaacsz (1569–1625) și, probabil, și cu David Vinckboons , care a fost un adept al lui Pieter Brueghel cel Bătrân . În 1608 s-a mutat de la Amsterdam la Kampen , în provincia Overijssel . Avercamp era mut și probabil surd, fiind cunoscut sub numele de „de Stomme van Kampen” (mutul din Kampen). A avut și un nepot, Barent Avercamp (1621–1679), care a fost și el pictor și a imitat stilul de pictură al lui Hendrick. Avercamp și-a trăit întreaga viață în timpul Războiului de Optzeci de Ani , în care tânăra Republică Olandeză a rezistat într-un război împotriva Habsburgilor spanioli . A murit la Kampen și a fost înmormântat acolo, în Biserica Sint Nicolaaskerk.
Jocuri de iarnă
Despre stil. Picturile sale sunt colorate și pline de viață, cu imagini atent realizate ale oamenilor din peisaj. Lucrările sale oferă o reprezentare vie a sportului și a timpului liber din Olanda la începutul secolului al XVII-lea. Multe dintre picturile lui Avercamp înfățișează oameni patinând pe lacuri înghețate.
Bucurându-se de gheața lângă un oraș
Opera lui Avercamp s-a bucurat de o mare popularitate, iar acesta și-a vândut desenele, multe dintre ele colorate cu acuarelă, ca tablouri finite, care urmau să fie lipite în albumele colecționarilor. Colecția Regală are o colecție remarcabilă a lucrărilor sale.
Peisaj de iarnă pe râu cu patinatori
Probabil că Avercamp a pictat în studioul său pe baza schițelor pe care le făcuse iarna. Avercamp era faimos chiar și în străinătate pentru peisajele sale de iarnă. Pasiunea pentru pictarea personajelor patinând i-a venit probabil din copilărie, deoarece practica patinajul cu părinții săi. Ultimul sfert al secolului al XVI-lea, perioadă în care s-a născut Avercamp, a fost una dintre cele mai reci perioade ale Micii Ere Glaciare .
Tradiția picturii flamande este exprimată în principal în lucrările timpurii ale lui Avercamp. Acest lucru este în concordanță cu peisajele lui Pieter Bruegel cel Bătrân . Avercamp a pictat peisaje cu un orizont înalt și multe personaje care lucrau la ceva. Multe dintre picturile sale sunt bazate pe narațiuni, cu multe anecdote. De exemplu, în pictura Peisaj de iarnă cu patinatori sunt incluse mai multe detalii lascive: un cuplu care face dragoste, fese goale și un bărbat care urinează.
Avercamp a folosit tehnica de pictură a perspectivei aeriene . Adâncimea este sugerată de o schimbare de culoare în depărtare. Obiectele din față sunt pictate în culori mai bogate, cum ar fi copacii sau o barcă, în timp ce obiectele mai îndepărtate sunt mai deschise la culoare. Această tehnică întărește impresia de profunzime din pictură.
Peisaj de iarnă cu patinatori
Uneori, Avercamp folosea rame de hârtie, care erau o alternativă ieftină la picturile în ulei. Mai întâi a desenat cu peniță și cerneală. Această lucrare a fost apoi acoperită cu vopsea de finisare. Contururile desenului au rămas. Chiar și cu această tehnică, Avercamp a putut reda culorile palide de iarnă și nuanțele gheții. Avercamp a pictat, de asemenea, vite și peisaje marine. Mai târziu în viața sa, atmosfera a fost, de asemenea, importantă în opera sa de desen.
Scenă de iarnă cu patinatori
Scenă pe gheață
Avercamp a produs aproximativ o sută de picturi. Cea mai mare parte a operelor sale de artă poate fi văzută la Rijksmuseum din Amsterdam și la Mauritshuis din Haga . În 2009, Rijksmuseum și Galeria Națională de Artă au organizat expoziția „Hendrick Avercamp: Mica Eră Glaciară”. Aceasta a fost expusă la Rijksmuseum între 20 noiembrie 2009 și 15 februarie 2010 și la Galeria Națională de Artă între 21 martie și 5 iulie 2010.
Ne îndreptăm acum către Franța…
Nicolas Poussin
Nicolas Poussin (1594 –1665) este un pictor francez din perioada clasicismului baroc.
Scurtă biografie. Poussin s-a născut într-o familie modestă, a unui fost soldat din armata regală franceză. A învățat pictura între anii 1612 – 1621 în Rouen și Paris. Primele impulsuri în domeniul picturii le are deja în școala din Fontainebleau. Prima lucrare a lui mai importantă este realizată în palatul „Palais du Luxembourg” din Paris, unde a pictat împreună cu „Philippe de Champaigne ”. În Paris Nicolas Poussin va cunoaște pe poetul Marino, care-l va iniția în mitologia greacă și romană, el va ilustra mai târziu prin schițe epopea lui Marino despre Venus și Adonis.
Ajunge în Roma în anul 1624, unde Marină îl va recomanda cardinalului „Giulio Sacchetti” și lui „Francesco Barberini” nepotul papei Urban VIII. In Roma va cunoaște pe pictorii Jacques Stella, Joachim Sandrart și Claude Lorrain. În anul 1630 se va căsători cu Anne Marie Dughet, fiica unui bucătar francez din Roma.
Poussin are greutăți de a găsi în Roma de lucru, papa însărcinează numai pictorii consacrați italieni Guido Reni, Pietro da Cortona sau Carracci. În 1627 el va fi recomandat de pictorul Gian Lorenzo Bernini și prin intermediul cardinalului Barberini, va fi însărcinat să picteze „Moartea lui Germanicus” sau o pictură de altar „Martiriul Sfântului Erasmus”.
Moartea lui Germanicus
Martiriul Sfântului Erasmus
Pictura va fi apreciată dar Poussin nu va mai primi de lucru. În 1631 este luat în universitatea de artă „Accademia di San Luca”, despre care am mai vorbit. Aici se va preocupa mai mult de picturi cu teme religioase sau mitologice în format mai mic. Prin intermediul prietenului și mentorului său Pozzo reușește să-și vândă picturile. Astfel el va picta portrete a lui Leonardo da Vinci care vor fi tipografiate în tratatul „Trattato della Pittura” unde sunt descrise diferite tehnici utilizate în pictură.
Se va reîntoarce în 1641 la cererea regelui Ludovic al XIII-lea al Franței și presiunea cardinalului Richelieu la Paris. Regele îl va numi director al construcțiilor regale și-l însărcinează să picteze „Grande Salle” (Sala mare) din Louvre. Între Poussin și pictorii francezi consacrați apar tensiuni cauzate de succesul său. În 1642 părăsește Parisul întorcându-se definitiv la Roma, în 1643 moare Richelieu, astfel că Poussin poate să lucreze liniștit mai departe în Roma. Aici va picta în continuare diferite teme religioase sau mitologice în formate mici, având ca și cumpărători un cerc restrâns de iubitori de artă ca Antonio Rospigliosi, Gian Maria Roscioli cancelarul papei Clemens VII, Duc de Créqui și Henri Valencay consuli francezi în Vatican, ca și mai târziu bancherul francez Jean Pointel care a cumpărat peste 20 de picturi ale lui. Printre operele luiimportante se numără și ciclul de peisaje : „Cele patru anotimpuri”
Primăvara
Vara
Iarna
Să vedem și alte peisaje ale lui Poussin…
Peisaj cu Orfeu și Euridice
Peisaj cu sarcofag etrusc
Peisaj ideal
Peisaj cu Diogene
Peisaj din Arcadia
Ca o recunoaștere a meritelor sale, în 1665 Ludovic al XIV-lea al Franței îl numește primul pictor al Franței. Poussin moare la 19 noiembrie 1665 fiind înmormântat la biserica San Lorenzo din Lucina. Mormântul lui cu bustul pictorului a fost construit după planurile arhitectului francez Léon Vaudoyer (1803-1872).
Sursa datelor biografice : Wikipedia
Rubrică realizată de Cezar Corâci – membru UZPR
