Alexander Maistrovoy

Invazia Rusiei în Ucraina a fost în mare parte previzibilă, dar a adus și câteva surprize.

Era de așteptat ca actuala administrație americană să încerce să ademenească Rusia în capcana ucrainiană, pentru a o slăbi și izola cât mai mult posibil. Era de așteptat ca liderul ucrainiean, naiv și neexperimentat, să aibă încredere în promisiunile echipei Biden și să se lase atras într-o aventură devastatoare. Era de așteptat ca, în încercarea de a-și restatornici vechiul imperiu, Rusia să se folosească de provocările occidentale pentru a-și extinde hegemonia asupra unei Ucraine slabe și corupte.

Cu totul surprinzător a fost însă că, în loc de o armată rusă modernă, ușor manevrabilă și foarte bine organizată, am văzut trupe prost antrenate, devastând orașe întregi, întocmai ca niște hoarde de nomazi.

După cum, la fel de surprinzător și terifiant a fost faptul că, în lupta lor împotriva fraților de același sânge și aceeași credință, rușii au apelat la serviciile unor mercenari sirieni sau ceceni.

Dar, până în cele din urmă, cea mai surprinzătoare a fost vitejia ucrainienilor și pregătirea superioară a forțelor lor armate.

Acest război nu se va încheia în viitorul apropiat și, cel mai probabil, va duce la distrugerea totală a Ucrainei și la slăbirea extremă a Rusiei, epuizată de efortul de război și de sancțiuni.

Întrebarea este ce fel de obiective ar trebui să își stabilească Occidentul. Ar trebui oare să-și dorească și să lupte pentru distrugerea totală a Rusiei? Sau, dimpotrivă, are nevoie de o Rusie relativ puternică?

Relațiile dintre Rusia și lumea vestică sunt determinate de factori geopolitici, economici și culturali.

În termeni geopolitici, Rusia a fost dintotdeauna un tampon natural între Occident și Asia, inclusiv Orientul musulman și China. Slăbirea Rusiei va duce la o creștere bruscă, simultană, a islamului și a Chinei.

Să începem cu China. Rusia se transformă deja într-o anexă furnizoare de materii prime a unui imperiu chinez puternic și ultra-tehnologizat. Odată separată de Occident, Rusia va deveni inevitabil complet dependentă de China, de nelimitatele resurse umane și tehnologice ale acesteia. Așadar, prin sateliții săi de la Kremlin, China va ajunge direct la granițele europene. Vechea glumă sovietică despre granița chino-finlandeză va deveni o realitate de rău augur. Uriașele resurse militare ale Rusiei vor deveni de facto o parte a mașinăriei militare chineze, care va putea amenința simultan atât SUA, cât și Europa. Pentru Apus, acesta este cel mai rău scenariu posibil.

Apoi, trebuie spus că Rusia însăși conține mari enclave musulmane: Cecenia și restul republicilor caucaziene, republicile de pe Volga (Tatarstan, Bashkortostan) etc., unde operează grupuri islamice radicale, ramuri ale Frăției Musulmane și salafiști. În cazul pierderii sau slăbirii controlului de la Kremlin acestea vor încerca, inevitabil (ca și în cazul altor state eșuate), să creeze o serie de ”califate”, precum Statul Islamic. Sprijinite de giganticele comunități musulmane din marile orașe ale Rusiei, ele vor înainta tot mai mult înspre vest, primind asistență din partea Turciei, care consideră părți semnificative din Rusia și Ucraina ca făcând parte din noul califat otoman. Iar Crimeea, vasalul istoric al Turciei va fi, de asemenea, atrasă pe orbita noii ”Sublime Porți”.

Regimurile din Asia Centrală sunt susținute, în mare măsură, de baionetele rusești. Dacă Moscova se retrage din regiune, talibanii afgani, readuși cu succes la putere de către președintele Biden și echipa sa, vor umple imediat vidul rezultat. Teritoriile uriașe ale statelor în mare măsură artificiale, cum ar fi Kazahstan, Uzbekistan, Kârgâzstan și altele, se vor transforma într-un singur ”califat” – rezervă naturală pentru grupările teroriste. În același timp, mase de refugiați din aceste țări vor trece în Occident, în căutarea unui refugiu. În comparație cu aceste fluxuri neîngrădite, migrația din 2015 va fi o joacă de copii.

Doar iluziile elitelor ignorante și arogante din Occident pot nega realitatea unui astfel de scenariu. Niciuna dintre ele nu și-a imaginat că înfrângerea URSS în Afganistan va deveni un preludiu al evenimentelor de la 11 septembrie și al terorii islamice mondiale, iar romantismul ”primăverii arabe” va da acestei terori un nou impuls.

Din punct de vedere economic, Occidentul are mare nevoie de materiile prime rusești, nu doar de resurse energetice, ci și de minerale valoroase. Rusia are cele mai multe mine de diamante, este un important exportator de cobalt, vanadiu, platină, aur, nichel și sulf, argint, fosfați și minereu de fier. Occidentul nu poate conta pe alte resurse – din Golful Persic, Irak, Libia sau Iran. În primul rând deoarece nu sunt suficiente și, în al doilea, sunt situate într-o regiune extrem de instabilă și imprevizibilă. Încercările de a înlocui sursele tradiționale de energie cu ”energie verde” alternativă sunt, de asemenea, sortite eșecului.

Din punct de vedere cultural, atât Europa, cât și America sunt deja forțate să lupte cu disperare pentru identitățile lor naționale, subminate de ideologii neo-marxiste precum politica identitară, teoria rasei critice, intersecționalitatea, ”cancel culture” etc., etc. Deocamdată, mișcările naționale din America de Nord și Europa sunt perdante. Țările Europei de Est rămân până acum principala fortăreață a identității culturale europene dar, în cazul prăbușirii Rusiei, se vor afla la strâmtoare, prinse între Occidentul globalist, China și lumea musulmană. Viitorul lor va fi pus la îndoială, la fel ca și viitorul Israelului. Căderea Rusiei, țară puternică cu tradiții naționale creștine stabile, va lăsa America, deja extrem de slăbită de globaliști și progresiști, singură în fața amenințărilor externe. Consecințele acestui fapt vor fi foarte triste pentru SUA ca stat și pentru civilizația occidentală per ansmblu.

Astfel, căderea Rusiei, va însemna pierderea puternicei bariere naturale care desparte Occidentul de Estul ostil și întăririrea semnificativă atât a Imperiului Chinez, cât și a islamului global. Calea spre Vest va fi deschisă.

Acest lucru s-a mai întâmplat de trei ori în trecut. Prima dată, în primul mileniu, când hoardele hunilor au spart barierele Imperiului Bizantin, invadând Europa. A doua oară s-a întâmplat în secolul al XIII-lea, când hoardele mongole au zdrobit Rusia Kieveană, au pârjolit Ungaria și Polonia înaintând până aproape de Praga, Austria și ținuturile germane.

A treia oară, în secolul al XV-lea, Apusul creștin a permis prăbușirea Bizanțului sub loviturile turcilor, deschizând otomanilor calea către Viena.

Lumea occidentală a supraviețuit, de fiecare dată, doar pentru că așa a fost voia lui Dumnezeu. Ne va salva El, oare, din nou?

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

sursa: aici

Alexander Maistrovoy este autorul cărții Agony of Hercules or a Farewell to Democracy (Notes of a Stranger)