Ramzy Baroud

Dr. Ramzy Baroud este jurnalist, autor și editor la The Palestine Chronicle. Este autorul a șase cărți, printre care amintim: My Father was a Freedom Fighter; The Last Earth și, ultima apărută, în colaborare cu Ilan Pappé – Our Vision for Liberation: Engaged Palestinian leaders and Intellectuals Speak out.

 

”Occidentul” nu este doar o denominație, ci și un concept care, odată cu trecerea timpului, capătă noi semnificații. Analog civilizației și puterii binevoitoare pentru susținători, sau asociat cu opulența nemeritată, colonialismul și violența haotică pentru detractori, mai cu seamă pentru aceia din ”est” ori din ”sud”.

Cel care a născocit termenul pare a fi Herodot, în secolul al V-lea î.Hr., din cauze în mare parte geografice. Cu toate acestea, în sec. al XI-lea, atunci când centrul de putere al Bisericii Catolice a început să de deplaseze înspre Est, dinspre Roma înspre Bizanț, diviziunea dintre Est și Vest a devenit în mod hotărât geopolitică. Biserica Catolică reprezenta Occidentul, iar Biserica Ortodoxă, Orientul.

Desigur, realitățile istorice nu sunt niciodată chiar atât de simple. Câtă vreme istoria și interpretările ei sunt scrise de indivizi care au propriile lor parti-pris-uri religioase, naționaliste și regionale. Cei din ”Est”, evident, nu aveau de ales, așa cum, de exemplu, nu au avut nici locuitorii de astăzi ai ”Orientului Mijlociu”, care aproape că nu au fost consultați înainte ca puterile coloniale occidentale să adapteze geografia lumii pentru a reprezenta ”sferele de influență” și apropierea acestora de centrele imperiilor occidentale – Londra, Paris, Madrid și așa mai departe.

În ”Sudul Global”, Occidentul nu este geografie, ci o idee și, deseori, una proastă. Pentru cei din Sud, Occidentul înseamnă exploatare economică, amestec politic și, uneori, intervenții militare. Intelighenția sudică este adesea împărțită între nevoia de ”occidentalizare” și teama, justificată, de ”occidentalizare”. În țări precum Nigeria, ”discuția” ia deseori o turnură violentă. Numele grupului Boko Haram se traduce prin ceva de genul ”educația occidentală este interzisă”.

Desigur, atunci când spunem ”Occident” nu ne referim doar la geografie. Uneori, conotația cuvântului pare pur politică. De exemplu, Australia și Noua Zeelandă, sunt ”țări occidentale”, chiar dacă sunt situate în regiunea geografică a Oceaniei.

Ca să nu mai spunem că, în trecut, din dorința de a se adapta intereselor sale militare, Washingtonul a schimbat chiar înțelesul cuvântului, Secretarul american al Apărării, Donald Rumsfeld referindu-se, deseori, la ”Vechea” și ”Noua Europă”, cea din urmă cuprinzând membrii NATO recent încorporați – țările din Europa de Est, care au susținut invazia în Irak și în Afganistan.

Uneori, SUA au fost dispuse să anuleze însăși ideea de Occident, încercând să delimiteze linii geopolitice complet noi. Atunci când, în 2001, președintele american George W Bush a declarat, în fața Congresului: ”Sunteți fie cu noi, fie cu teroriștii”, el se deplasase, chiar dacă doar temporar, dinspre Occident înspre teritorii geopolitice noi, totalmente neexplorate.

Ceea ce nu a durat foarte mult, deoarece ”războiul împotriva terorii” a trecut pe un plan secundar, fiind devansat de amenințările presupuse iminente: creșterea economică a Chinei și creșterea puterii militare a Rusiei. Pentru Washington, ”Occidentul” înseamnă pur și simplu NATO și nimic altceva.

Nerăbdarea președintelui american Joe Biden a fost palpabilă pe 9 august, când a ratificat decizia guvernului SUA de a aproba cererile Finlandei și Suediei de aderare la NATO. ”Alianța noastră este mai strânsă decât oricând. Este mai unită decât oricând… și vom fi mai puternici ca niciodată”, a declarat Biden. În mod ironic, în urmă cu doar patru ani, Washingtonul părea să conducă un război politic împotriva NATO, președintele de atunci, Donald Trump, avertizând cu privire la ”gravele consecințe” care vor urma dacă aliații nu își vor mări cheltuielile și amenințând că America ar putea merge pe drumul ei.

În ciuda accentului excesiv pe apropiere, unitate și forță, nu toți membrii NATO occidentali participă la euforia americană. Dezbinarea dintre țările europene – atât din Est, cât și din Vest – continuă să apară în știrile zilnice. Și, în vreme ce exportatorii de arme și exportatorii de energie din SUA obțin profituri scandaloase ca rezultat direct al războiului din Ucraina, alte economii occidentale suferă.

Germania, de exemplu, se îndreaptă către o recesiune, deoarece se estimează că, în 2023, economia sa se va micșora cu aproximativ 1%. În Italia, criza energetică s-a agravat, prețurile la motorină și la alți combustibili crecând vertiginos și afectând sectoare importante ale economiei italiene. Alte țări, în special din Europa Centrală și de Est, de exemplu Estonia și Lituania, se vor confrunta cu o soartă mai rea decât aceea a țărilor omoloage mai înstărite.

Este evident că țările occidentale nu împart în mod egal nici povara războiului și nici profiturile sale astronomice, aceasta fiind o realitate care ar putea redefini cu totul geopolitica Occidentului. Cu toate acestea, indiferent de direcția înspre care se îndreaptă Apusul, nu există nicio îndoială că Estul se ridică, în sfârșit – un eveniment istoric important care ar putea consolida atât o nouă geografie politică, cât și alianțele probabile. Oferind, totodată, Sudului oportunitatea de a se elibera de neînduplecata hegemonie occidentală.

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

sursa: aici