S-a discutat mult, zilele acestea, despre cele 3 234 de pagini conținând corespondența electronică a doctorului Anthony Fauci din anul 2020, obținute de BuzzFeedNews și The Washington Post în temeiul Legii pentru libertatea de informare din SUA.

Vocea Românului reproduce, în acest număr, unul dintre cele mai interesante articole pe această temă, aparținând tânărului jurnalist Jon Miltimore.

În opinia sa (bine argumentată), Fauci a executat acel flic-flac spectaculos, schimbându-și dintr-o dată opinia cu privire la eficiența măștilor, pur și simplu din oportunism politic. Adică, pentru a-și semnala antitrumpismul.

Daca Jon Miltimore are dreptate, atunci ceea ce s-a întâmplat la noi depășește toate limitele penibilului. Nelu Tătaru, urmașii săi, precum și ”cioclii pandemici” au maimuțărit fiecare gest și fiecare cuvânt al americanilor, spunând mai întâi că măștile nu sunt eficiente și nu ne apără de virus, pentru ca mai apoi să dezlănțuiască o adevărată urgie și să pună potera pe urmele celor care îndrăzneau să iasă nemascați pe stradă.

Cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de SUA, unde masca era un marker ideologic al stângii, la noi a fost impusă de un guvern care se pretindea de dreapta.

Cele întâmplate ne oferă și o explicație pentru numeroasele ieșiri în decor ale liderilor politici, prinși pe la diverse sindrofii fără mască și fără să respecte regulile de ”distanțare socială” (o calchiere, la fel de jenantă, a expresiei ”social distancing”).

Nu le respectau pentru că, în realitate, nu dădeau nici doi bani pe ele!

De asemenea, pe meleagurile noastre, a fost foarte vizibilă și o anume intenție parodică,  astfel încât ni s-a părut, nu o dată, că asistăm la  mizanscena unui spectacol suprarealist, cu replici  agresive și  batjocoritoare. (Să ne reamintim, de exemplu, amenințările de neam prost ale doctorului Cristian Oancea, sfaturile doctorului Adrian Streinu Cercel pentru masa de Crăciun, sau zicerile aceluiași despre virusul-parșiv-care-se-ascunde-în-praf-și-care-umblă-pe-stradă. După ce tot el spusese că sars-cov-2 este de zece ori mai slab decât virusul gripal!)

Urât și trist este că guvernanții și agitpropul pandemic au izbutit să-și bată joc exact de acea parte a populației care i-a creditat până în pânzele albe. 

Lectură plăcută! (N.B.)

Măștile de protecție și flic-flacul doctorului Fauci

Jon Miltimore

Vara trecută, într-un interviu acordat CBS Evening News, dr. Anthony Fauci a spus că nu regretă faptul că i-a sfătuit pe americani să nu poarte măști în spațiile publice la începutul pandemiei, chiar dacă ulterior s-a răzgândit.

Nu regret nimic din ceea ce am spus atunci pentru că, în contextul acelei perioade, era corect”, a spus consilierul principal al guvernului pentru boli infecțioase. ”Ni s-a spus, în cadrul reuniunilor grupului nostru de lucru, că nu există suficiente echipamente de protecție și măști pentru medicii și personalul medical care își riscă viața îngrijindu-i pe cei bolnavi”

Fauci se referea la ceea ce spusese în emisiunea de știri 60 Minutes, în martie 2020, anume că ”nu există niciun motiv să purtăm măști” menționând că acestea ar trebui utilizate doar de cei care sunt deja infectați.

”Când vă aflați în mijlocul unui focar, masca v-ar putea ajuta să vă simțiți ceva mai bine și ar izbuti, eventual, chiar să blocheze o picătură, însă este departe de a oferi protecția pe care v-o imaginați”, a spus Fauci. Și există, adesea, consecințe neintenționate – oamenii se joacă cu masca atingându-și, în continuare, fețele.”

Spusele lui , deși controversate, ar putea avea, într-un fel, o scuză.

În ciuda imensei probleme ridicate de un funcționar de sănătate publică care, indiferent din ce motiv, îi minte pe cei cărora este dator să le ofere protecție, ele ar putea fi, totuși, interpretate drept o „minciună nobilă”, menită să asigure măști oamenilor care au cea mai mare nevoie de ele.

Cu toate acestea, e-mailurile recent ieșite la iveală sugerează că, în martie, când a spus că indivizii sănătoși n-au niciun motiv de a purta mască, Fauci chiar credea sincer acest lucru.

Săptămâna trecută, Washington Post și BuzzFeed News au scos la iveală mii de pagini cu mesajele lui, obținute grație Freedom of Information Act (FOIA), care conțin numeroase revelații. Printre acestea se numără un răspuns trimis unei anume Sylvia Burwell, probabil aceeași persoană cu fosta secretară pentru sănătate și servicii umane de sub conducerea lui Barack Obama.

Burwell, care urma să călătorească, îl întreba dacă este sau nu cazul să poarte mască. Iată ce i-a răspuns el, la 5 februarie 2020:

Măștile sunt recomandate mai degrabă persoanelor infectate, pentru a le împiedica să răspândească infecția. Măștile tipice pe care le cumperi de la farmacie nu sunt cu adevărat eficiente în oprirea virusului, care este suficient de mic cât să poată trece prin material. S-ar putea, totuși, să ofere un mic beneficiu atunci când cineva îți tușește sau strănută în față. Nu îți recomand să porți mască, mai ales că mergi într-un loc cu un risc foarte scăzut.”

Este un e-mail important, care demonstrează că, în privat, el susținea, în februarie 2020, exact ceea ce urma să spună și public, câteva zile mai târziu. Iar faptul că îi destăinuia Sylviei Burwell aceste informații subminează propriile-i ziceri ulterioare, conform cărora s-ar fi temut că oamenii sănătoși vor cumpăra toate măștile disponibile.

Cu alte cuvinte, este destul de evident că, la început, a fost pur si simplu sincer, împărtășind oamenilor o opinie medicală autentică, în consens cu aceea a OMS, din aceeași perioadă. Anume că măștile obișnuite sunt ineficiente în ceea ce privește oprirea virusului, oferind un fals sentiment de protecție utilizatorilor și provocându-i, astfel, la un comportament riscant.

Marea întrebare este ce anume l-ar fi putut determina să-și schimbe punctul de vedere.

 Teoria alegerii publice, inițiată de economistul câștigător al Premiului Nobel James M. Buchanan, constă în utilizarea instrumentelor economice pentru a face față problemelor tradiționale ale științei politice, inclusiv celor care se referă la comportamentul politic.

Buchanan pune la îndoială noțiunea îndeobște acceptată conform căreia cei implicați în serviciul public sunt motivați, în primul rând, de ”binele comun”. Fără a sugera că oficialii ar fi, neapărat, răuvoitori, teoria sa se bazează pe presupunerea că ei sunt oameni ca toți oamenii și, prin urmare, deciziile pe care le iau sunt modelate de propriile interese politice.

Iar Geoffrey Brennan, profesor de filozofie la Universitatea din Carolina de Nord și profesor de științe politice la Universitatea Duke, observa aceeași tendință greșită de a scoate funcționarii publici din rândurile oamenilor obișnuiți, considerându-i mai degrabă, drept niște ”despoți binevoitori”.

Când ne întrebăm ce anume ar trebui să facă guvernul, ne închipuim că aceia care îl compun sunt motivați să încerce alegerea celor mai bune politici, în numele binelui public”, spunea el, într-o discuție din 2020 despre teoria alegerii publice. ”Însă, când vine vorba despre politicieni, este cu siguranță greșit să presupunem că aceștia sunt motivați exclusiv de dorința de a face bine.”

Apoi a continuat:

La urma urmei, în economie, pornim de la premisa că toți cei care operează pe piețe sunt motivați de interesul propriu. De ce ar trebui să presupunem că politicienii și birocrații ar avea motivații diferite de restul oamenilor?”

La începutul anului 2020, Fauci spusese, atât în public, cât și în privat, că măștile sunt ineficiente și inutile, apoi, într-un moment în care acestea au devenit un aprig motiv de disensiune politică (așa cum fuseseră și cu un secol înainte, în timpul gripei spaniole), s-a răzgândit.

Controversa a polarizat opinia publică și a devenit atât de politizată încât până și înalții oficiali guvernamentali erau interziși pe rețelele sociale, atunci când postau despre ineficiența măștilor. Este, printre altele, și cazul doctorului Scott Atlas care, la acea vreme, se număra printre membrii de vârf ai grupului de lucru pentru coronavirus de la Casa Albă.

Or, în asemenea împrejurări, flic-flacul rapid executat doctorul Fauci, strict de dragul carierei sale politice, n-ar trebui să uimească pe nimeni.

Trebuie spus că nu știm sigur ce anume a determinat o asemenea decizie. Este posibil să fi fost convins (sau să se fi convins singur) că măștile erau necesare deoarece răspândirea asimptomatică reprezenta un risc mai mare decât crezuse anterior. (Deși cercetările arată că aceasta este de fapt rară și nu contribuie în mod semnficativ la răspândirea virusului.)

Știm însă că teoria alegerii publice ne poate ajuta să înțelegem mai bine ce alte motive, pe lângă sănătatea noastră, l-au ajutat să se răzgândească (conștient sau nu). Precum și felul în care interesele politice pot fi adesea în contradicție nu doar cu binele public, ci chiar cu adevărul în sine.

Traducere și adaptare de Nedeea Burcă

sursa aici