Robert Kogon

După cum am mai arătat, Legea Pfizer adoptată în Franța, atât de discutată săptămâna trecută pe rețele sociale, nu menționează în nicun fel vaccinurile ARNm și nicio interpretare rezonabilă a textului ei nu ar putea pune sub acuzație criticii acestui soi de vaccin. Dar asta nu înseamnă că nu are nicio legătură cu pandemia covid și incriminarea dizidenței medicale. Doar că, de fapt, legea îi are în vedere nu pe criticii vaccinurilor, ci mai degrabă pe promotorii terapiilor alternative, personificați de Didier Raoult, specialistul în boli infecțioase din Marsilia, care a promovat utilizarea hidoxiclorochinei ca tratament pentru infecția covid 19. Deci, înainte de orice altceva, legea este una ”anti-Raoult”.

Acest lucru a fost evident în dezbaterile din Adunarea Națională a Franței, care au precedat votul asupra legislației. Astfel, Olivier Véran, ministru al Sănătății din 2020, până în 2022, a profitat de ocazie pentru a se lansa într-o tiradă împotriva lui Raoult, deunțându-l drept ”guru” și ”șarlatan” și insistând că ”utilizarea abuzivă a hidroxiclorochinei a luat mai multe vieți decât a salvat”. Véran a revenit recent în Adunarea Națională, ca deputat, în urma unei remanieri a cabinetului.

Și, de fapt, el a fost cel care a făcut legătură cu vaccinarea. Făcând aluzie la doctorul Raoult și la bulevardul La Canebière din Marsilia, el a întrebat: ”Câți bolnavi din Franța vor fi refuzat un vaccin protector, blocați în falsele lor convigeri de declarațile ambigue ale șarlatanului din La Canebière?!” Ceea ce ne reamintește contextul inițial în care utilizarea off-label a medicamentlor precum hidroxiclorochina și ivermectina a devenit pentru prima oară o problemă deoarece, dacă ar existat un tratament eficient și recunoscut al infecției, nu ar mai fi fost nevoie de nicio autorizație de urgență pentru vaccinurile experimentale anticovid.

Dar să reținem referirea lui Véran la persoanele care sunt deja bolnave. Aceasta este în ton cu formularea secțiunii relevante a legislației, referitoare, așa cum am discutat și reprodus într-un articol anterior, la persoanele care ”suferă deja de o afecțiune medicală”, deci nu are relevanță pentru vaccinarea persoanelor sănătoase împtriva unor boli potențiale.

Dar, de ce ar avea nevoie cineva care este deja bolnav, de protecția unui vaccin? Véran pare să facă aluzie la cele mai comune recomandări actuale privitoare la utilizarea vaccinurilor anticovid în Europa, și anume strict pentru grupele de risc, adică persoanele în vârstă sau imunocompromise din pricina unor afecțiuni medicale preexistente.

Astfel, având în vedere felul în care a fost formulată legea, ar intra sub incidența legii doar cineva care ar determina refuzul vaccinului de către o persoană aflată în grupa de risc și pentru care, conform ”stadiului actual al cunoștințelor noastre medicale”, consecințele acestui refuz ar putea fi extrem de periculoase.

De asemenea, mai trebuie spus că, nici în acest caz, nu există nimic care să împiedice un medic sau pe oricine altcineva să sfătuiască împotriva utilizării unui vaccin specific ARNm. Câtă vreme, vaccinurile anticovid non-ARNm, precum Novovax și Valneva sunt acum disponibile și în UE.

În schimb, folosirea de către Véran a termenului ”guru” cu referire la Raoult este deosebit de semnificativă și deloc accidentală. După cum am mai spus, legea în cauză este de fapt dedicată ”tendințelor sectare”, dar ceea ce face este tocmai că extinde noțiunea de ”sectă” la contexte non-religioase.

Legea este prezentată de obicei ca o inițiativă a Sabrinei Agresti- Roubache, membru al guvernului francez care, pentru a descrie fenomenul pe care vrea să îl combată, folosește sintagma guru 2.0. ”Din ce în ce mai multe grupuri mici și guru 2.0 federalizează în adevărate comunități de adepți online”, a avertizat ea într-un discurs ținut la Adunarea Națională, cu o zi îninte de votarea legii.

Agresti-Roubache a luat din nou cuvântul, a doua zi după discursul lui Véran, dar fără să spună nimic despre Raoult. Pentru ca apoi să vină rândul lui Marine le Pen, președinta Adunării Naționale, din opoziție (fostul Front Național), care l-a apărat energic. ”Deci să vorbim despre profesorul Raoult, a început ea. Ia spuneți-mi: nu au existat și miniștri tratați de doctorul Raoult?… Nu a existat un președinte al republicii, care s-a dus să-l omagieze pe Raoult? Iar acum îl târâți în noroi.”

Dar la cine, oare ,se referea Le Pen?

Ei bine, credeți sau nu, la nimeni altcineva decât la ministrul adjunct pentru Cetățenie, Sabrina Agresti-Roubache care s-a îmbolnăvit de covid și a fost tratată de Raoult cu hidroxiclorochină. Agresti-Roubache, care este din Marsilia, era pe vremea ceea doar un simlu cetățean. Ea a crezut în metodele lui Raoult, iar simptomele bolii i-au dispărut practic peste noapte!

Un interviu cu Agresti-Roubache pe această temă poate fi găsit aici. Trei săptămâni mai târziu, președintele francez Emmanuel Macron, avea să îi facă o vizită surpriză lui Raoult, la spitalul din Marsilia,  descriindu-l apoi drept un mare om de știință. 

 

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici

Robert Kogon este pseudonimul unui jurnalist interesat de domeniul Afacerilor Europene