Am fost invitat de curând să vorbesc unui grup de studenți despre perioada de prohibiție a alcoolului în SUA.

Epoca prohibiției (1920-1933), care a început odată cu adoptarea Legii Volstead, a fost teribil de problematică. Practic, peste noapte, milioane de americani au devenit infractori doar pentru vina de a fi băut un pahar cu o băutură alcoolică. În loc ca oamenii să-și poată cumpăra o cană cu bere sau o sticlă cu gin, au fost nevoiți să-și facă singuri, sau să apeleze la piața neagră. Ceea ce a dus la o creștere a crimei organizate și la apariția celor mai renumiți gangsteri din istorie, inclusiv Al Capone, Dutch Schultz și Charles ”Lucky” Luciano.

”În absența prohibiției nu am fi avut genul de criminalitate sindicalizată care a apărut atunci. Prohibiția a fost catalizatorul”, explică Howard Abadinsky, profesor de justiție penală la Universitatea St. John și autorul cărții Organized Crime.

S-ar putea crede că creșterea criminalității organizate – care a determinat o creștere corespunzătoare a numărului forțelor de ordine, ar fi cea mai întunecată cosecință a prohibiției. Dar a fost mult mai mult decât atât.

Un experiment național de exterminare

În 1926, în ajunul Crăciunului, s-a întâmplat un lucru misterios.

Un bărbat a intrat în Spitalul Bellevue din New York, susținând că era fugărit de Moș Craciun cu o bâtă de baseball. El a murit îndată după aceea dar, curând, a urmat un alt bărbat, cu simptome similare. A murit și el. Și apoi altul. Și altul. Și altul.

Personalul spitalului a numărat nu mai puțin de 60 de persoane care s-au prezentat în aceea noapte, cu aceleași probleme, dintre care opt au murit. În tot orașul s-a ajuns în curând la 23 de morți. Iar cum s-a întâmplat acest lucru nu mai e demult un mister.

Prof. Deborah Blum, jurnalistă și directoare a programului Knight Science Journalism, de la MIT și autoarea a cărții The Poisoner’s Handbook: Murder and the Birth of Forensic Medicine in Jazz Age New York, a descris totul într-un articol din 2010, publicat în Slate. Birocrații progresiști otrăveau în mod intenționat alcoolul pentru a speria oamenii și a-i obliga să se conformeze.

”Frustrați că oamenii au continuat să consume atât de mult alcool, chiar și după ce fusese interzis, oficialii federali au decis să încerce și altceva. Au ordonat otrăvirea alcoolilor industriali fabricați în Statele Unite, produse furate în mod regulat de contrabandiști și revîndute ca băuturi spirtoase. Ideea era să sperie oamenii și aceștia să renunțe la băutura ilegală. Până în 1933, când s-a încheiat prohibiția, programul federal de otrăvire a ucis, după unele estimări, cel puțin 10000 de oameni.”

Întâmplarea este aproape uitată astăzi, dar rămâne una dintre cele mai întunecate și ciudate strategii de aplicare a legii din istoria SUA. Poate, cel mai șocant este cât de brutali și de transparenți au fost planificatorii centrali în ceea ce privește programul lor. Blum observă că Charles Norris, medicul legist al orașului New York în anii ’20, a remarcat în mod întâmplător că programul de otrăvire a fost ”experimentul nostru național de exterminare”.

Dincolo de ceața minciunilor

În timpul expunerii mele, i-am rugat pe copii să ridice mâna dacă au auzit vreodată despre programul de otrăvire. Nu auziseră. (Profesorul mi-a spus că nici el nu știa nimic.)

Unii elevi păreau sceptici. Și nu sunt deloc singurii cărora le-a fost greu să creadă povestea. Într-adevăr, destui oameni n-au crezut nici că USA Today a verificat în amănunt faptele, ajungând la concluzia că programul de otrăvire nu este un mit.

Și, așa stând lucrurile, ar trebui să putem răspunde la două întrebări importante: 1) Cum de s-a putut întâmpla o asemenea atrocitate?, și 2) de ce sunt atât de puțini americani conștienți de programul de otrăvire al guvernului?

Cred că răspunsul la prima întrebare este clar. Programul federal de otrăvire a fost rezultatul abaterii guvernului de la scopul său moral original și adevărat. În tradiția liberală clasică, guvernarea este un rău necesar. Singurul motiv pentru care acest cotract social există fiind existența unui scop specific.: acela de a proteja viața, libertatea și proprietatea.

”Fiecare dintre noi are un drept natural – de la Dumnezeu – de a-și apăra persoana, libertatea și proprietatea”, a explicat economistul și filosoful Frédéric Bastiat (sec. XIX) în Legea, făcându-se ecoul unor gânditori precum John Locke, Montesquieu și Thomas Jefferson. În opinia lui Bastiat, scopul legii este acela de a susține aceste dreptul.

Cele mai mari atrocități din istoria modernă – de la sclavie și eugenie până la Holocaust și planurile cincinale ale lui Stalin (și nu numai) – toate au avut loc ca rezultat al folosirii legii în alte scopuri decât cel moral, singurul adevărat. Prohibiția a căutat să îi protejeze pe americani de viciu; dar viciile nu sunt crime, iar această perversiune a legii a condus la mari daune sociale, inclusiv programul federal de otrăvire.

La cea de-a doua întrebare: De ce sunt atât de puțini americani conștiențide programul de otrăvire al guvernului? este ceva mai greu de răspuns. Elevii cărora le-am ținut eu prelegerea nu se constituiau în vreo excepție. Am două diplome în istorie și nu am auzit niciodată despre programul de otrăvire – care, conform unor estimări, a ucis exponențial mai mulți americani decât atacul Japoniei asupra Pearl Harbor – până când am citit articolul lui Blum.

Răspunsul, cred, poate fi găsit într-un eseu scris de Murray Rothbard în favoarea istoriei revizioniste (cea care pune la îndoială interpretarea standard a evenimentelor istorice). Mulți privesc istoria revizionistă cu scepticism și neîncredere, eu însumi aflându-mă, mult timp, în această tabără.

Rothbard susținea, totuși, în mod convingător, că revizionismul poate fi necesar din pricina influenței majore a statului, prin intermediul căreia acesta izbutește ”să zăpăcească publicul în funcție de propriile-i interese”.

”Nobila sarcină a revizionismului este de a dezamăgi: el trebuie să pătrundă dincolo de cețurile minciunilor și de panglicăriile intelectualilor de la curți, prezentând publicului adevărata istorie a motivației, naturii și consecințelor activităților statului”, a scris Rothard. Răzbind până la adevăr, la realitatea din spatele falselor aparențe, revizionismul lucrează la delegitimarea, la desanctificarea statului în ochii publicului înșelat.”

Cu alte cuvinte, programul de otrăvire al guvernului federal nu se încadrează perfect în efortul – conștient sau subconștient – de a glorifica conducerea statului. Astfel încât, a-l ignora și a pretinde că evenimentul nu s-a întâmplat niciodată poate face parte din procesul de ”aburire” descris de Rothbard.

Acum zece ani aș fi zis că interpretarea lui Rothbard este prea simplificată și prea cinică. Nu l-aș descrie ca atare astăzi (deși voi recunoaște că există și alte motive pentru care americanii nu au auzit despre programul de otrăvire al federalilor).

Jon Miltimore este directorul Fundației pentru Educație Economică (FEE). Scrierile au făcut obiectul unor articole de vânzare în Time, The Wall Street Journal, CNN, Forbes, Fox News și Star Tribune. Semnatura lui se regăsește în Newsweek, The Washington Times, MSN. Com, The Washington Examiner, The Daily Caller, The Federalist, The Epoch Times etc.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici