Novak Djokovic, în prezent numărul 1 mondial în clasamentul ATP, a fost blocat pe aeroportul din Melbourne cu doar câteva zile înainte de a-și apăra titlul la Australian Open și, după ce a petrecut ore întregi sub pază armată, a fost reținut la un hotel de carantină unde a rămas până astăzi, când cazul său va fi judecat la Curtea Federală a Australiei. Totuși, șansele jucătorului de a mai ajunge la Margaret Court Arena nu sunt încă în totalitate pierdute.

Oricât de împărțite ar fi opiniile privitoare la gestul autorităților australiene, furia manifestată nu doar de acestea, ci și de o mare parte a opiniei publice (australiene și nu numai) la adresa idolului atât de iubit cu doar puțină vreme în urmă, a fost remarcată de majoritatea comentatorilor care au încercat să o tâlcuiască, fiecare în felul său.

Djikovic a câștigat de nouă ori la Australian Open, inclusiv ultimele trei competiții consecutive. Era iubit și respectat, iar în 2020 el a donat 25 000 de dolari comunităților afectate de incendii.

Prin urmare, ce s-a putut întâmpla între timp?

Oare să fie de vină aroganța de care a fost, uneori, acuzat?

Să-și fi imaginat el că, în calitate de vedetă incontestabilă a sportului alb, va avea parte de un tratament cu totul și cu totul special?

Se scrie și se vorbește mult despre asta, dar fără niciun temei real. Iată, în acest sens, explicațiile fostului secretar adjunct al Departamentului de Imigrare, expertul juridic Abul Rizvi:

”După acordarea vizei, Djokovic avea tot dreptul să creadă că i se va permite să intre în țară. Avea dreptul legal să o facă. A folosit acea viză pentru a se îmbarca într-un avion cu destinația Australia.”

Și încă:

”Djokovic și-a exprimat foarte clar părerile despre vaccinuri. Departamentul Afacerilor Interne ar fi trebuit să îl întrebe dacă este sau nu vaccinat, precum și despre problemele sale de sănătate, iar dacă răspunsurile ar fi fost nesatisfăcătoare, cererea de viză ar fi trebuit refuzată.”

Totodată, Rizvi este convins că situația actuală se datorează comunicării defectuoase dintre Poliția de Frontieră și Ministerul Afacerilor Interne australian.

În ceea ce privește scutirea medicală a jucătorului, directorul turneului, Craig Tiley spune că nici din acest punct de vedere Djokovic nu a fost tratat preferențial și că există și alți jucători care s-au prevalat de un asemenea act.

Oricum, faptul că cetățenii australieni ar crede cu adevărat că prezența tenismanului sârb în țara lor se constituie într-o amenințare la adresa sănătății publice este greu de crezut. Câtă vreme se știe cât se poate de bine că noua variantă a virusului (din fericire ușoară), a fost adusă în Australia de călătorii posesori ai unor pașapoarte de sănătate regulamentare și că, la ora actuală, aceasta se răspândește necontrolat atât de-a lungul coastei de est, cât și în jurisdicții cu rate de inoculare de aproximativ 93%.

Astfel, în ultimele două săptămâni,  au fost înregistrate aproximativ o jumătate de milion de cazuri noi, iar ratele de pozitivare ale testelor rămân în continuare ridicate, de unde rezultă că acest număr este doar vârful aisbergului.

Deci, care ar fi fost amenințarea reprezentată de Djokovic? El este sănătos și a avut deja boala, ceea ce, conform celor 144 de studii stiințifice existente la ora actuală îi oferă o imunitate superioară celor vaccinați.

Și pentru ce este atât de criticat, nu doar de australieni, cât și de mulți alții care, așa cum de se vede, sunt ocupați până peste cap cu comentarea la infinit a acestui caz, înfierându-l și supunându-l oprobiului public cu un zel și o determinare demne de o cauză mult mai bună?

În primul rând, în cazul acesta, la fel ca în cazul multor alte controverse fierbinți care implică Europa de Est și Occidentul ”civilizat”, avem de-a face cu o neînțelegere iscată între două moduri fundamental diferite de a trăi în lume.

Lumea din care vine sportivul creștin ortodox practicant Novak Djkovic este o lume greu încercată de istorie, zdrobită de nenumărate ori și reînviind de fiecare dată din propria-i cenușă grație dârzeniei și libertății interioare a oamenilor, care își extrag puterea de a înfrunta timpul și de a rezista tuturor vicisitudinilor direct din relația lor cu Dumnezeu.

Pentru Novak Djkovic, care s-a încăpățânat să se considere propriul său stăpân, adevărul este un fapt de viață, el există pur și simplu, nu poate fi și nu trebuie inventat, pe când pentru cei care încearcă să-l pedepsească fiindcă a refuzat să se supună unor reguli absurde, adevărul este o realitate teoretică, plăsmuită de propriile lor minți înfierbântate, deci o ideologie. Novak Djkovic nu a reprezentat nici cel mai mic pericol în ceea ce privește răspândirea bolii, însă a păcătuit grav nesocotind ideologia covid.

În ultimii doi ani, oamenii au fost terorizați și supuși unor umilințe care înainte vreme li se păreau de neconceput. Pentru a-și justifica supunerea, mulți dintre ei pledează acum pentru respectarea unanimă a ”regulilor”, chiar și atunci când, în sinea lor, le socotesc inepte și lipsite de sens.

Nu pot călători fără vaccin, nici Djkovic nu ar trebui să o facă. Nu li se permite să aibă o viață socială fără a prezenta dovada vaccinării, la fel ar trebui să i se întâmple și lui Djkovic. Nu pot merge la lucru fără pașaport verde, Djkovic de ce ar avea voie să joace fără?

Astfel, mânia celor umiliți și frustrați, potențată și deturnată, este reorientată dinspre cei care ne chinuie pretextând că vor să ne facă binele înspre Novak, care, însă, n-are nicio vină pentru tot ceea ce pătimim.

Totodată, se prea poate ca prigoana îndreptată împotriva jucătorului sârb blocat în Australia ca ultimul terorist să fie ceva mai mult decât o chestiune de manipulare, orgoliu și birocrație.

Nu e deloc exclus ca, pe lângă celelalte motive, Djkovic să fie pedepsit și pentru poziția sa fermă privind susținerea protestelor compatrioților săi împotriva exploatării de către compania australiano-britanică Rino Tinto a rezervelor de litiu din Serbia.

Oricum, scandalul va avea consecințe economice și politice majore.

Nedeea Burcă