După câteva săptămâni de vocalize în presă și pe rețelele sociale, președintele Donald Trump și omologul său rus, Vladimir Putin, se vor întâlni, probabil, vineri, în Alaska. Dacă va fi așa și, mai cu seamă, dacă la întâlnire va participa și liderul Ucrainei Volodymyr Zelensky, este sigur că spectacolul va fi de proporții.

O întâlnire între Trump și Putin ar putea însemna un pas înainte în ceea ce privește rezolvarea conflictului din Ucraina. Cu toate acestea, în timp ce există relatări privitoare la aranjamente concrete de oprire a luptelor, războiul nu se va putea încheia într-o singură zi. Trump poate spera că va izbuti o învoială nemaipomenită cu Putin, dar obiectivul său imediat – pace în Ucraina – va putea fi atins doar dacă va stabili așteptări realiste pentru întâlnire. Dacă va construi un plan real de negocieri fundamentale între Kiev, Moscova și Washington, diplomația sa va fi un succes. Pentru a o scoate la capăt, Trump va trebui: 1) să reziste celor care-i pun bețe-n roate, 2) să evite ispita unei izbânzi facile dar lipsite de noimă și 3) să rămână concentrat pe ceea ce este necesar procesului de pace.

Summitul vine într-un moment critic al războiului. Rusia are acum o capacitate superioară de a contracara și a-și învinge adversarii. Beneficiază de un avantaj de trei la unu față de Ucraina în ceea ce privește resursele umane și poate produce de două până la trei ori mai multă muniție pe an decât toate țările NATO la un loc.

Pe de altă parte, situația pe câmpul de luptă se deteriorează continuu, mai cu seamă din cauza deficitului de personal al armatei ucrainene. Kievul este pur și simplu incapabil să recruteze suficienți soldați noi pentru a menține brigăzile cu personalul complet – mai ales că numărul dezertorilor rămâne mare. În multe locuri, inclusiv în apropierea orașului Pokrovsk, liniile defensive ale Ucrainei par la un pas de prăbușire.

Există prea puține lucruri pe care SUA sau Europa le-ar putea face pentru a schimba fundamental balanța pe câmpul de luptă din Ucraina. Niciuna nu poate rezolva problemele efectivelor militare din Kev, sau trimite cantități mari de arme suplimentare. Chiar și noul plan al administrației Trump de a furniza armament prin intermediul vânzărilor către națiunile europene – constituind o abordare superioară celei anterioare, de a-l trimite direct din stocurile epuizate ale SUA – ar conduce doar la livrarea unor cantități limitate de arme noi.

Trump a amenințat Rusia cu mai multe sancțiuni directe și a promis sancțiuni secundare pentru India și China, care continuă să cumpere petrol rusesc. Totuși, este puțin probabil ca toate acestea să schimbe socotelile lui Putin – Trump însuși a recunoscut acest fapt. Rusia a petrecut ani buni pregătindu-se să reziste la presiunea economică a SUA și a țărilor europene, iar economia sa a rezistat remarcabil, în ciuda sforțărilor Occidentului.

Înainte de ultima vizită la Moscova a emisarului lui Trump, Steve Witkoff, negocierile de pace păreau în impas. Președintele SUA ar trebui să se folosească de întâlnirea cu Putin pentru a relansa eforturile diplomatice care păreau promițătoare la începutul mandatului său. Pe cale de consecință, el și echipa sa de securitate națională ar trebui să elaboreze o agendă concisă și o listă scurtă de obiective realizabile.

În primul rând, el ar trebui să-și concentreze discuția cu Putin strict asupra Ucrainei. Și asta indiferent cât de tentantă ar fi extinderea conversației la setul mai larg de probleme privitoare la relația bilaterală dintre Rusia și Statele Unite. Printre acestea, se numără oportunitățile economice și ridicarea sancțiunilor, rolul de securitate al Statelor Unite în Europa, viitorul NATO și stabilitatea strategică. Deși Trump ar trebui să țină cont de aceste probleme mai ample – în special acolo unde acestea l-ar putea îmbia pe Putin la compromisuri – în cadrul acestui summit el ar trebui să acorde prioritate unei căi către un armistițiu și o pace durabilă în Ucraina. Până când războiul în sine nu va fi rezolvat, va fi dificil pentru SUA să facă progrese reale în ceea ce privește normalizarea și reconstruirea relațiilor cu Rusia – un obiectiv important, dar care nu ar trebui să se afle în centrul acestei întâlniri.

În al doilea rând, Trump și consilierii săi ar trebui să se mulțumească cu micile victorii. Pentru ca întâlnirea să fie productivă, rezultatele negocierilor nu trebuie să schimbe jocul. Este mai probabil ca sfârșitul războiului să vină dintr-o serie de pași mici, decât dintr-un salt uriaș. Prin simpla lor întâlnire, Putin și Trump ar putea accelera eforturile ambelor părți în vederea obținerii păcii. Dobândirea unui acord de principiu cu Putin asupra încetării atacurilor aeriene asupra țintelor civile și energetice, aranjarea unor schimburi suplimentare de prizonieri de război sau chiar simpla planificare a unei noi întâlniri, la o anumită dată stabilită în prealabil – toate acestea ar putea fi progrese semnificative, atenuând în același timp o parte din suferința cauzată de război.

Cel mai important rezultat al acestui summit ar fi, însă, un angajament comun de a iniția un proces real de negociere, la care să se alăture și Ucraina, pentru a stabili detaliile și cerințele unei soluții durabile. Chiar dacă, în cele din urmă, Putin și Trump vor încheia acordul, va fi necesar un anumit tip de proces de negociere. Cu cât planul și calendarul acestui proces sunt mai deslușite, inclusiv participanții și locațiile, cu atât rezultatele reale vor fi mai probabile.

Trump ar trebui să fie atent la sabotorii care ar putea încerca să-l convingă să renunțe la întâlnire, sau să adopte dinainte poziții care vor submina negocierile de la început. În trecut, de exemplu, liderii europeni s-au opus eforturilor lui Trump de a colabora cu Putin și de a-i lua în serios cerințele. Mulți dintre aceștia nu au însă în vedere interesele SUA, ci speră mai degrabă să mențină Statele Unite implicate în Ucraina cât mai mult timp posibil, în propriul lor interes. De asemenea, în Ucraina există mulți care doresc ca războiul să continue, pentru a-și păstra puterea politică și economică. Trump ar trebui să ignore aceste voci, și altele de aceeași factură, și să-și continue relațiile diplomatice.

Trump merită să fie apreciat pentru că a continuat să-l contacteze pe Putin. Administrația Biden nu a prioritizat niciodată în mod serios diplomația, ceea ce a prelungit inutil războiul.

Pe de altă parte, el ar trebui să-și amintească și că SUA are puține interese în joc în Ucraina. Sprijinul continuu al Statelor Unite – militar, diplomatic sau de altă natură – în conflictul actual este nesustenabil și ar putea, de fapt, descuraja protagoniștii să pună capăt războiului. Dacă va vedea că nici măcar cele mai mari eforturi ale sale nu conduc la o soluționare durabilă a conflictului, președintele ar trebui să renunțe fără teamă. Deși această opțiune poate părea o recunoaștere a înfrângerii, ea ar putea fi necesară în scopul păstrării flexibilității și resurselor materiale sau diplomatice ale Statelor Unite pentru alte priorități, mai urgente, de securitate națională.

Dan Caldwell este vicepreședintele think tank-ului The Center for Renewing America (CRA). Este veteran al Corpului Pușcașilor Marini ai Statelor Unite și al războiului din Irak.

Jennifer Kavanagh este cercetător principal și director de analiză militară la Defense Priorities. Anterior, a fost cercetător principal la Carnegie Endowment of International Peace și politolog cu o vastă experiență și expertiză în domeniu la RAND Corporation. Este profesor asociat la Universitatea Georgetown și și-a obținut doctoratul la Universitatea din Michigan.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici