O mișcare stranie și periculoasă a prins rădăcini în Occident – ​​una care pretinde că este îngrijorată de viitorul Rusiei, în timp ce pledează pentru politici care ar putea face lumea mult mai instabilă.

O nouă mișcare politică a exilului rus

Cunoscut sub numele de „Forumul Națiunilor Libere din Post-Rusia”, acest grup, fondat în Polonia, în 2022, nu cere nimic mai puțin decât dizolvarea completă a Federației Ruse și înlocuirea acesteia cu zeci de etnostate mai mici. Potrivit susținătorilor grupului, o astfel de destrămare ar reprezenta mai bine interesele numeroaselor regiuni și populații minoritare ale Rusiei. La urma urmei, logic vorbind, Rusia este un stat imperialist.

În practică, însă, acest grup reprezintă una dintre cele mai nechibzuite fantezii de politică externă generate de cercurile elitiste occidentale, după sfârșitul Războiului Rece.

Ca să fie clar, nu vorbim despre o mișcare marginală care operează izolat. Forumul Națiunilor Libere din Post-Rusia se bucură de o vizibilitate semnificativă și de sprijin instituțional în Europa și Statele Unite. Grupul  a benefeciat de finanțare, atenție din partea mijloacelor media, fiind, de asemenea, invitat la evenimente politice importante, inclusiv acelea asociate Fundației Jamestown.

Establismentrul occidental, frustrat de incapacitatea sa de a slăbi decisiv Moscova prin sancțiuni și război proxy, găsește atrăgătoare ideea de a demonta Rusia ”din interior”. Logica elitelor occidentale este seducătoare dar, de asemenea, profund iresponsabilă.

Rusia este mai puternică decât crede Occidentul

Elitele americane și europene consideră această mișcare a emigranților ruși ca pe o armă non-cinetică menită să slăbească Rusia în urma invaziei Moscovei în Ucraina. Cu toate acestea, există puține dovezi că dizolvarea Federației Ruse s-ar putea bucura de un sprijin semnificativ în interiorul Rusiei – singurul lucru care contează în această ecuație. Într-adevăr, la fel ca atâtea alte mișcări din exil dinaintea sa, grupul este susținut, aproape în întregime, de sponsori bogați, grupuri simpatizante de experți și platforme media rupte de realitățile politice de pe teren.

Reacția Moscovei a fost previzibilă. Când Curtea Supremă a Rusiei a desemnat grupul drept o organizație teroristă, mulți comentatori occidentali s-au grăbit să prezinte acest lucru ca pe o dovadă de panică, sau slăbiciune, din interiorul Kremlinului. În realitate, nu a fost nimic nou, și nici relevant. Suprimarea mișcărilor de opoziție, reale sau imaginare, este un comportament obișnuit al guvernului rus sub Vladimir Putin, în special în vreme de război.

Adevărul este că Rusia de astăzi este mai consolidată intern și mai autosuficientă decât a fost în ultimele decenii. Kremlinul câștigă Războiul din Ucraina pe câmpul de luptă. Baza sa industrială s-a adaptat. Rezerva sa de personal militar rămâne relativ intactă. Și, în ciuda pierderilor suferite după ani de război brutal de uzură, numărul victimelor și efectivele de oameni ale Rusiei se află la niveluri mai sustenabile decât cele ale Ucrainei.

Observatorii au evidențiat tensiunile etnice din Rusia – în special tendința Kremlinului de a recruta în Forțele Armate Ruse minoritățile din zonele rurale, lăsând în același timp în pace zonele urbane precum Moscova și Sankt Petersburg. Rezultatul final a fost o rată mult mai mare a victimelor în rândul acestor grupuri minoritare, ceea ce a dus la nemulțumiri. Însă, în ciuda acestora, este deosebit de limpede că, în interiorul Rusiei, nu există o mișcare semnificativă care să ceară dezintegrarea statului. Forumul Națiunilor Libere din Post-Rusia nu reprezintă o forță revoluționară latentă din Rusia, fiind doar ceva mai mult decât o mijloc de exprimare a aspirațiilor occidentale.

Schimbările de regim influențate de exil nu funcționează niciodată

Din păcate, istoria oferă numeroase exemple de încercări similare de a răsturna guverne străine prin mișcări dirijate din exil. De la ridicolele încercări de a-l răsturna pe Fidel Castro, folosind grupurile de exilați cubanezi din Florida, până la rolul catastrofal al lui Ahmed Chalabi în încurajarea invadării Irakului, în 2003, puterile occidentale s-au autoamăgit, în repetate rânduri, că elitele expatriate pot realiza schimbări de regim ieftine și curate. Nu s-a întâmplat niciodată.

În acest caz, riscurile sunt mult mai mari. Spre deosebire de Cuba sau Irak, Rusia este o superputere nucleară. Deține cel mai mare arsenal nuclear din lume, împreună cu capacități extinse de arme chimice și biologice.

În anii 1990, după prăbușirea Uniunii Sovietice, liderii americani și europeni au lucrat minuțios cu Moscova pentru a împiedica ca aceste arsenale să cadă în mâinile liderilor militari, separatiștilor și organizațiilor teroriste. Stabilizarea Federației Ruse post-sovietice – mai degrabă decât permiterea fragmentării acesteia – a fost înțeleasă, în general, ca o prioritate fundamentală a securității globale.

Acel punct de vedere a fost corect atunci și rămâne corect și astăzi. Dacă Federația Rusă ar fi dizolvată – o perspectivă extrem de improbabilă – lumea ar fi un loc mult mai periculos. O Rusie balcanizată, înarmată nuclear, ar genera haos, riscuri de proliferare și spații neguvernate întinse în toată Eurasia.

De fapt, ceea ce face ca poziția actuală a Occidentului față de Rusia să fie atât de incoerentă, este faptul că mulți dintre liderii politici care odinioară s-au străduit să prevină dezintegrarea Rusiei, iau acum în considerare scenarii care ar recrea chiar coșmarul pe care s-au străduit atât de mult să-l evite în perioada 1990-2000.

Occidentul nu-l place pe Putin. Așa, și?

Toate acestea, se pare, pentru că elitele occidentale nu-l agreează pe Vladimir Putin.
Nu trebuie să-ți placă de Putin sau să scuzi invazia Rusiei în Ucraina pentru a recunoaște că discuțiile despre dizolvarea Rusiei în timp ce Moscova este angajată în ceea ce percepe ca un conflict existențial împotriva unui adversar susținut de Occident, sunt o nebunie.

O astfel de retorică crește probabilitatea unor erori de calcul catastrofale. Statele care luptă pentru supraviețuire nu se comportă cu reținere – în special cele dotate cu arme nucleare. Faptul că Rusia nu a escaladat semnificativ este, de fapt, o dovadă a stabilității Federației Ruse, în ciuda celor mai insistente încercări ale Occidentului de a o submina.

Dacă liderii ruși ajung la concluzia că americanii încearcă să răstoarne guvernul Federației Ruse și să balcanizeze țara, ar putea decide să înceteze să se mai abțină așa cum au făcut-o în ultimii ani. Aceasta este o realitate cu care Statele Unite și restul NATO, în ciuda fanfaronadei de care dau dovadă, nu sunt pregătite să se confrunte.

Tragedia este că această fantezie persistă chiar dacă poziția strategică a Ucrainei se deteriorează. În ciuda investițiilor occidentale enorme, Kievul nu poate învinge Rusia militar. Pe măsură ce fereastra pentru o soluționare negociată se închide, Ucraina se confruntă cu perspectiva unei înfrângeri reale, cu consecințe profunde pentru securitatea europeană și credibilitatea occidentală.

Totuși, în loc să se confrunte cu realitatea, elitele occidentale se refugiază în scheme escapiste – imaginându-și că o mână de activiști exilați ar putea spulbera cumva guvernul central rus, de la distanță.

Nu pot. Și chiar dacă ar putea, rezultatul nu ar fi o victorie, ci instabilitatea globală la o scară nemaiîntâlnită de la începutul secolului al XX-lea. În acest scenariu, factorii de decizie politică ar putea tânji după previzibilitatea relativă a relației cu un stat rus centralizat – chiar și cu unul condus de Putin.

Fixația Occidentului asupra Forumului Națiunilor Libere Post-Rusia nu este o strategie. Este un simptom al negării, al frustrării și al refuzului de a-și accepta limitele puterii. Persistența în această fantezie riscă transformarea unui război regional brutal într-o criză globală sistemică.

Până în cele din urmă realitatea va trebui înfruntată. Singura întrebare este dacă liderii occidentali vor face asta acum – sau după ce consecințele vor deveni ireversibile.

Brandon J. Weichert este redactor coordonator pentru securitatea națională la The National Interest. De curând, Weichert a devenit gazda emisiunii The National Security Hour de pe America Outloud News și iHeartRadio, unde discută despre politica de securitate națională în fiecare miercuri, la ora 20:00, ora României. Weichert găzduiește o serie de discuții despre cărți la Rumble, intitulată „National Security Talk”. De asemenea, este colaborator la Popular Mechanics și a oferit permanent consultanță pe teme geopolitice diverselor instituții guvernamentale și organizații private. Scrierile lui Weichert au apărut în mai multe publicații, inclusiv The Washington Times, National Review, The American Spectator, MSN și Asia Times. Printre cărțile sale se numără Winning Space: How America Remains a Superpower, Biohacked: China’s Race to Control Life și The Shadow War: Iran’s Quest for Supremacy. Cea mai recentă carte a sa, A Disaster of Our Own Making: How the West Lost Ukraine, poate fi, de asemenea, găsită în mai toate librăriile americane.

Traducerea si adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici