Dacian Cioloş, preşedintele USR-Plus, înaintea consultărilor de la Cotroceni, dar şi după acestea, a anunţat că propunerea unanimă a Biroului Naţional al partidului său, pentru funcţia de premier este augusta sa persoană, ştiind că de fapt însuşi Klaus Iohannis nu ar mai dori deloc USR-ul la guvernare. Tupeul lui Dacian Cioloş nu surprinde. A mai fost premier şi a arătat ce ştie, bilanţul fiind execrabil. De data aceasta şi-a asumat disponibilitatea pentru funcţia de premier enunţând ţintele concrete ale unui posibil program de guvernare. Pe de altă parte, tupeul lui Dacian Cioloş, o sfidare şi la adresa liberalilor, are o notă insolită, în sensul că nu există un precedent în Europa, unde un partid venit pe locul trei la alegerile parlamentare, să revendice temerar funcţia de premier. Cacealmaua ar părea evidentă: „ne daţi ce dorim, refacem coaliţia în doi timpi şi trei mişcări. Nu ne satisfaceţi doleanţele, rămâneţi sănătoşi”. Poziţie tranşantă. Numai la problemele ţării nu îi zboară gândurile lui Dacian Cioloş, care patetic ne-a anuţat că nu mai e vreme de pierdut. A vrut să dezvolte o abordare clară şi stabilă. La modul cel mai exact cu putinţă, liberalii nu i-ar mai dori pe userişti la guvernare, după ce s-au fript foarte tare, şi chiar dacă prin absurd s-ar surmonta toată „istoria învolburată” recentă a relaţiei de coabitare, nimic nu garantează o recidivă. Am decriptat şi o formulare interesantă în discursul lui Dacian Cioloş, trecută cu vederea, aceea de guvern USR – PNL – UDMR, adică vioara întâi… USR. În noile circumstanţe liberalii nu au mai avansat nici o propunere de premier la consultările de la Cotroceni şi declarativ exclud orice colaborare viitoare cu USR-Plus, după votarea moţiunii de cenzură împotriva guvernului lor, şi încearcă să câştige timp cu un guvern interimar, condus de Florin Cîţu sperând în sistematizarea unei majorităţi în Parlament care să le permită rămânerea la butoane. Cu Florin Cîţu premier, nedorit însă şi de o parte din parlamentarii liberali, ceea ce complică mult lucrurile. Pe de altă parte un premier demis prin moţiune de cenzură, potrivit unei decizii CCR, nu mai poate fi renominalizat la conducerea Guvernului. Prima rundă de discuţii de le Palatul Cotroceni, fie ea şi exploratorie, n-a oferit soluţii, ci a arătat cât de mare e problema. Useriştii s-au dorit „constructivi”, chiar animaţi de o falsă curtoazie faţă de liberali, dar fără… Florin Cîţu. Singurul partid cu care s-ar putea coagula o majoritate, de către liberali, este PSD-ul, dar dată fiind situaţia pandemică, dar şi cea economică, liderii acestuia sunt conţtienţi că şi-ar asuma un risc enorm, care i-ar putea duce la pierderea viitoarelor alegeri parlamentare. Nu au avansat un nume de premier, şi au reiterat opţiunea lor pentru organizarea de alegeri anticipate. Într-o altă ordine de idei, orice compromis între PNL şi PSD ar face ca Ludovic Orban, adversarul unei asemenea alianţe, să se rupă de PNL cu grupul său de adepţi, deloc mic. E deja un avertisment. A fost o zi cu multe informaţii, de breaking-news, la capătul căreia am aflat doar că Florin Cîţu şi grupul liberal de parlamentari s-au înlnit aseară la Vila Lac, în vederea unei decizii de ultimă oră, care să permită o altă abordare a crizei politice în care ne aflăm. Nu era deloc exclus ca Florin Cîţu să renunţe la pretenţia de a forma viitorul guvern, în favoarea altui membru marcant al partidului, rămânând însă membru al Guvernului, în vederea unei relogodne cu USR-Plus, care bineînţeles va avea propriile pretenţii.

 

 

Un articol de Mircea Canțăr