Există o presiune continuă în ”atmosfera” oricărei platforme de socializare – o urgență resimțită cu prilejul fiecărui ”breaking news” – a izbucnit un război; vedeta X spune lucruri trăznite, un politician semnează un nou proiect de lege… Și suntem mereu tentați să ne spunem părerea…
Confundăm accesul la informație cu obligativitatea comentariului. Aflăm o mulțime de lucruri și ne simțim obligați să le evaluăm, pe toate, într-un ritm infernal. Ne investim emoțional în fiecare știre care ni se aruncă în față și uităm că reținerea este o virtute. Nu trebuie să avem o părere despre toate, și nici măcar despre majoritatea noutăților pe care le aflăm.
Gândiți-vă la mediul pe care ni l-am creat. Zgomotul și agitația au devenit o stare de fapt cvasi-permanentă. Liniștea a fost eliminată din aproape fiecare aspect al vieții. Intrați într-o cafenea: se aude muzică, ecranele strălucesc, majoritatea celor așezați la mese stau cu ochii pierduți în telefoanele mobile. Într-un asemenea climat, presiunea de a ne exprima opinia cu privire la probleme din afara vieții noastre pare firească.
Dar nu este așa.
Când vrem să avem o părere despre orice ne lăsăm pradă unei agitații nesfârșite. Sistemul nostru nervos nu poate distinge între o situație de criză din cartierul nostru și una aflată la mii de kilometri distanță. Ambele sunt înregistrate ca o amenințare. Ambele necesită energie. Și, în cele din urmă, energia necesară pentru a continua în același ritm se epuizează.
Problemele alor tăi merită mai multă atenție decât geopolitica îndepărtată. Prietenii tăi. Familia ta. Oamenii din orașul tău. Munca pe care o faci. Acestea nu sunt dezbateri abstracte – sunt responsabilități concrete, pentru care merită să investești timp și energie.
Dacă ești tentat să te investești emoțional într-o situație, întreabă-te mai întâi dacă o poți influența în vreun fel. Emoția fără acțiune tinde să se transforme în frustrare.
Cred că ar trebui să ne smerim, acceptând că nu le putem ști pe toate. A spune ”Nu am suficiente date”, ”Nu m-am hotărât încă”, sau pur și simplu, ”Nu mă pricep la asta” nu este o dovadă de slăbiciune, ci de seriozitate. O opinie formată în câteva secunde, pornind de la un titlu, este rareori luată în considerare. În schimb, sinceritatea este infinit mai valoroasă.
Nu pledez pentru o atitudine pasivă. Am convingerea că reținerea presupune mai multă disciplină decât judecata. Oricine își poate spune părerea – în general nu costă nimic. Mult mai dificil este să accepți că încă nu știi, să reziști presiunii sociale de a alege o tabără.
Nu îndemn la nepăsare generală sau cinism. Îndemn la voință și concentrare. Există momente în care tăcerea înseamnă lașitate, dar un om înțelept este capabil să distingă între acele și momente și ciclul fără sfârșit al controverselor minore. Oamenii din viața ta nu au nevoie să-ți afle părerea despre orice. Ei au nevoie de prezența ta pentru lucrurile cu adevărat importante.
Așadar, data viitoare când simțiți acea agitație difuză, acea chemare familiară de a adopta și emite o poziție cu privire la ceva ce se întâmplă mult în afara sferei tale de influență – încearcă să te oprești. Nu de fiecare dată. Nu din apatie. Ci acordă-ți suficient de mult timp pentru a te întreba: E necesar să mă implic? Apoi, observă cum Pământul va continua să se învârtă și fără părerea ta. Iar energia pe care vei fi economisit-o poate fi exact aceea de care au nevoie cei pe care îi simți cu adevărat aproape.
Refuzul de a dezbate orice subiect este adevărata contracultură. Mai mult decât atât, în realitate, de cele mai multe ori, nu avem suficiente date pentru a adopta o poziție bine informată. În loc să te lași tras pe sfoară de teatrul politic, sau în voia valurilor de ură alimentată artificial de algoritmii internetului, rămâi cu picioarele bine înfipte în pământ, privindu-le cum se retrag cu aceeași repeziciune cu care s-au înălțat.
Reținerea nu este opusul implicării, ci forma ei cea mai deliberată.
Collin Jones este licențiat în Film și deține un masterat (MFA) în scriere creativă (proză). Înainte de a face tranziția către marketing, a lucrat ca editor la Blaze Media. Este autorul romanului „Project: Sleepless Dream” și al volumului de proză scurtă intitulat „The Desertianists”. În timpul liber, scrie pe platforma „Concordant Student”.
Traducere și adaptare: Nedeea Burcă
Sursa: aici
