Călătorie reușită
Dragi cititori ai ziarului „Vocea românului”, oameni buni, am văzut marți seara (18.06.2024), „Arta călătoare”. O expoziție personală, cu peste 30 de tablouri semnate Adina Moldova Țitrea.
Vernisajul s-a petrecut într-un loc cu mare încărcătură culturală, la sediul Uniunii Arhitecților din România, în prezența unui public numeros. Și avizat: pictori, critici de artă, poeți, într-un cuvânt, oameni de cultură. Nici nu s-ar fi putut altfel, având în vedere calificarea (organizator și curator) și „palmaresul” pictoriței: participări la peste 80 de expoziții de grup în țară și în străinătate (Bulgaria, Italia, Spania, Austria) și organizarea a peste 140 de expoziții cu proiecte originale. Sunt multe de spus despre personalitatea doamnei Adina Moldova Țitrea, un om de acțiune, total dedicat familiei, amabil și ferm, totdeauna înconjurat de prieteni.
N-am văzut prima sa expoziție personală (Galați, 2012), dar a însemnat, cu siguranță, un punct de plecare pentru „arta călătoare”.
Mi-a atras atenția comportamentul vizitatorilor. Practic, și-a ales fiecare tabloul preferat, încercând să-și argumenteze, cumva, orientarea. Expoziție ca o călătorie solară! Culorile pregnante, din spectrul „optimist”, cer luminos, cu nori delicați sau cer impresionist, aparent atipic (roșu, violet).
Intrând în prima sală observi grădini cu mese, scaune, trepte, coloane, ghivece cu flori roșii, plante ornamentale așezate, intr-o atmosferă de pace, la locul potrivit. Observi poduri, arcade, ziduri, multe ziduri. Ca și cum „călătoria” are ca scop să-ți amintească zidul care stă, întotdeauna, în fața ta. Nu ca obstacol. Mai degrabă ca element constitutiv al cladirilor. Ziduri frumoase, colorate, cu urme de trecere a timpului. Ziduri învingătoare și grădini primitoare. Recunoști în tablouri spațiul geografic: Balcicul e Balcic! Veneția, Veneție! Parisul, Paris!
Cazinoul din Constanța este inconfundabil.
M-a fascinat zidul Abației de la Cârța. De obicei, asociem vechimea cu tristețea. Acest tablou nu are dramatismul la care ne-am fi așteptat. Culorile calde, umbrele fin trasate, patina sugerată, lipsa ostentației dau o notă originală. „Ferestrele”, două goluri în zid, una rotundă și una vag triunghiulară, fac legatura cu cerul. Permit ochiului sa evadeze. Prelungesc ideea de rezistență în timp. Este o imagine persistentă, care îți dă, uneori, impresia că cerul vine către tine, cu permisiunea sau complicitatea zidului.
Am avut aceeași senzație în fața „pădurii” de mesteceni. Sau tablou cu mesteceni. Modul în care arată frunzele (predominant roșu) îl plasează temporal: răsărit, apus sau toamnă. „Zidul” de copaci pare că face legătura între pământ și cer. Te simți în siguranță privind pădurea aceasta misterioasă, compactă, oarecum ermetică, fără distanță între elementele configurate vertical. O bariera vie, protectoare.
De altfel, expoziția, în ansamblu, are un evantai de semnificații nedetectabile la prima vedere.
Am observat ca doamna Adina Moldova Țitrea este foarte atentă la detaliile din planul al doilea. Focalizează atenția privitorului pe „accente” preferate. Un om meticulos și exigent. Un profesionist, care aduce laolaltă teme și stiluri diverse, astfel încât să acopere așteptările cât mai multor privitori. De altfel, organizatorul specializat nu se dezminte: tablourile sunt grupate pe criteriu spațial sau tematic.
Florile sunt prezente distinct în cinci tablouri. Apar, însă, în mult mai multe. În special, cele de grădină.
Florile din curtea mănăstirii Stavropoleos sunt de un realism fără cusur.
Din nou, ziduri și flori! Arcade și flori. Poduri, flori și cer!
Portrete, doar două. Alese pentru că reprezintă repere geografice (vestimentație, ornamente, atitudine).
Vedeți dumneavoastră, dragi cititori, expoziția, care poate fi vizitată până pe 27 iunie a.c. (str. Jean Louis Calderon, nr.48) e complexă. Căutați-vă tabloul preferat! Noi avem câteva fotografii!
