Tablou
Dragi cititori ai ziarului „Vocea românului”, oameni buni, macii de pe câmp ne spun că vara e aici, aproape aici.
Totdeauna m-au fascinat acuarelele Adrianei Crăciunescu.
Mai ales tablourile cu maci, pe care le face în fiecare an, în mai-iunie. Ele „dispar” in două săptămâni, cel mult, în diverse case primitoare.
Nici nu s-ar putea altfel. Atâta frumusețe și sensibilitate. Atâta viață! Nu roșul te impresionează, cât fluiditatea compoziției. În aceste flori fragile vezi și simți soarele. Auzi și simți vântul. Percepi plenar viața. Imaginile sunt grăitoare, vorbele de prisos.
Poezia „Tablou”, semnată Adriana Crăciunescu, este dedicată acestei serii:
„Locuiesc intr-un vulcan.
Stins.
O dată la o mie de ani, erup.
Ca să las în urma mea
Pârjol
De câmpii improșcate cu
sângele macului explodat.
Sânge proaspăt.
Pentru următoarea mie de ani.
Priviți în liniște.
A consemnat pentru dumneavoastră,
