Timpul culorilor
Dragi cititori ai ziarului „Vocea românului”, oamenii buni, intenționam să finalizez un articol despre poezia de introspecție (cu simbolistică balcanică), dar m-am oprit. Am primit un mesaj de la pictorul Bogdan Dițu – data, ora, locul si organizatorul: 13.05.2024, 18.30, Intercontinental Athenee Palace, Elite Prof Art Gallery.
Am plecat să onorez invitația la acest vernisaj și nu îmi pare rău. A fost un eveniment bine gândit, elevat aș spune. Cu tablouri bine alese. După prezentarea expozanților, pianul a prins viață. Un moment liric deosebit.
Bogdan Dițu și Luminița Stănciulescu au participat cu câte două tablouri la această expoziție de grup. Le-am privit toate. Aceeași respirație, atmosferă de eleganță și rafinament.
La eveniment a avut o alocuțiune deosebită criticul de artă Speranța Ștefănescu. A vorbit cu seninătatea omului care știe ce vede, știe ce spune și ce crede. Despre tablourile celor doi pictori s-a exprimat în termeni laudativi. A analizat compoziția, tehnica de redare și, mai ales, emoția pe care picturile expuse o transmit.
*
Luminița Stănciulescu ne-a oferit privirii două peisaje, estetic vorbind, egale ca valoare. Sentimental, câmpul cu lavandă atrăgea atenția tuturor. Atât de expresiv, încât aveai impresia, aproape olfactivă, că poți să te plimbi printre tufele violet.
***
Planul al doilea, marcat cromatic de roșu, galben și verde, este, de fapt, elementul de stabilitate al tabloului. În depărtare, munții și cerul îndeamnă la visare. Este un tablou odihnitor, echilibrat.
***
Peisajul cu râu e copleșitor. Emană vitalitate prin toate elementele compoziționale: apă, pietre, flori de câmp, păsări în zbor, copaci, case, holde, nori de vară. Culorile, folosite aparent atipic, conferă originalitate tabloului. Toate par „în stare pură”. Umbrele există abia schițat. Starea de bine e deja instalată.
*
Tablourile domnului Bogdan Dițu, sunt, de această dată, dincolo de material. Aș putea spune că ne invită să medităm. La viața unei lalele, la viața noastră.
În manieră modernă, cu gamă redusă de culori și aparență ascetică, ne obligă, parcă, să ne cantonăm intr-o atmosferă cvasiermetică. Izolarea este falsă, dialogul, necesar.
„Resemnare” și „Privire către cer”, un joc de umbre și lumini edificator.
***
Primul tablou în cinci culori distincte creează atmosfera de renunțare parțială, pentru că galbenul lalelei (vitalitate) contrazice poziția sa aplecată (renunțare).
Economia de obiecte are menirea de a focaliza atenția asupra elementului principal.
***
Cel de al doilea tablou utilizează fondul închis pentru a evidenția culorile celor patru flori din prim plan – zbuciumul lor, dorința de autodepășire. Poate și pentru a sugera existența unei variante „de salvare” – cea de a cincea floare.
Oricât ar fi de întunecat cerul, florile nu-și pierd culoarea! Un mesaj care sugerează „forță” și „obstacole”. Ar mai putea duce cu gândul la singurătate. Dar nu la renunțare! În opinia mea, cele două tablouri transmit, de fapt, ideea de supraviețuire.
*
Vom urmări cu interes evoluția Luminiței Stănciulescu și a lui Bogdan Dițu.
Mergeți cu încredere la expoziții de pictură.
Veți pleca de acolo mai buni. Mai bogați.
Așa ne vom apropia, pe nesimțite, unii de alții.
