Chiar înainte de a asculta discursul lui J.D. Vance, mi-am dat seama că trebuie să fie ceva special, doar din reacțiile îngrozite ale elitelor UE și ale aliaților din mass media.

Discursul vicepreședintelui SUA la conferința de securitate de la Munchen, publicat integral pe european.conservative.com, trasează o linie de demarcație în politica occidentală.

Exact din clipa în care a terminat de vorbit, Vance a fost acuzat cu voce puternică că ”atacă Europa”. Or, ceea ce a făcut el era o critică devastatoare a liderilor UE și ai Marii Britanii, despre care a spus că au trădat bazele democrației europene și ale civilizației occidentale. De fapt, ei sunt cei care atacă pricipiile întemeietoare ale societații europene.

După cum a spus el, ”cea mai îngrijorătoare amenințare la adresa Europei nu este Rusia, nu este China, și niciun alt actor extern. Ceea ce mă îngrijorează este amenințarea din interior, renegarea unora dintre valorile europene fundamentale, valori împărtășite odinioară cu Statele Unite ale Americii.”

De fapt, discursul extraordinar al lui Vance a fost îndreptat împotriva ”inamicului din interior” al Europei – elitele conducătoare, care nu cred în propriile lor patrii, în propriile lor popoare și în propria lor istorie. Departe de a fi ”antieuropean”, vicepreședintele SUA a trecut de partea milioanelor de oameni din întreaga Europă, care se revoltă împotriva establishmentului politic falimentar.

Vance a schițat o listă neagră a problemelor cheie în legătură cu care liderii Europei își trădează populațiile.

El a criticat Europa oficială pentru că a renunțat la pricipiul libertății de exprimare și a impus cenzura, etichetând opiniile dizidente drept așa zisă ”dezinformare”. El a atacat UE și guvernele europene pentru instituirea politicii frontierelor deschise, expunând populația la tipul de atac terorist care a avut loc deunăzi la München. ”Niciun alegător de pe acest continent nu s-a dus la urne pentru a deschide porțile pentru milioane de imigranți necontrolați”. Observând, totodată: ”În Anglia au votat pentru Brexit… Și din ce în ce mai mult, în toată Europa, ei votează pentru lideri politici care promit să pună capăt migrației scăpate de sub control.” El a spus că aproape nu-i vine să creadă că atacul la democrație a mers până într-acolo încât oficialii UE se pot lăuda cu anularea unui rezultat electoral în România, în vreme ce politicienii germani cer interzicerea celui de-al doilea partid ca popularitate înainte de alegerile lor generale.

Iată cum a rezumat toate acestea:

”Acum, pentru mulți dintre noi cei aflați de cealaltă parte a Atlanticului, toate acestea seamănă din ce în ce mai mult cu interesele vechi, adânc înrădăcinate, din spatele cuvintelor urâte de pe vremea sovieticilor, precum ”dezinformarea”, sovietici cărora pur și simplu nu le plăcea ideea punctelor de vedere alternative, sau, mai rău, ideea că Doamne ferește, altcineva decât candidatul preferat de către partidul unic ar putea să câștige alegerile.”

D-le vicepreședinte, mulți dintre noi, cei de această parte a Atlanticului, vedem lucrurile exact la fel!

Toate acestea sunt rezultatul fricii și disprețului fundamental al elitelor UE față de demos – popoarele lor. Așa cum a spus Vance, ”nicio democrație americană, germană sau europeană nu va putea supraviețui spunând milioanelor de alegători că gîndurile și preocupările lor, aspirațiile și revendicările lor sunt lipsite de orice valoare, sau nedemne de a fi luate în considerație. A crede în democrație înseamnă a înțelege că fiecare dintre concetățenii noștri are discernământ și o voce”.

La cinci sute de ani după ce Niccolò Machiavelli a scris că ”mulțimea este mai înțeleaptă și mai constantă decât un prinț”, sună cumva revoluționar să auzi, iarăși, un lider occidental lăudând masele. Dar cât de surprinzător este să se întâmple asta în Europa, într-un moment în care elitele antidemocratice ale UE preferă să-și pună încrederea nu în prinți, ci în judecători, comisari și experți, pe care, de asemenea, nu i-a ales nimeni, niciodată.

Întrucât la Munchen era o conferință de securitate, Vance a adus vorba despre problemele apărării. ”Dar ceea ce mi s-a părut puțin mai neclar – și cu siguranță că și multora dintre cetățenii Europei – este de ce anume vă apărați?” Cu alte cuvinte, pentru ce anume vor să lupte liderii Europei: Răspunsul la această întrebare ar putea decide viitorul NATO și multe altele.

”Europa se confruntă cu multe provocări, dar criza căreia trebuie să-i facă față în acest moment, criza căreia trebuie să-i facem față cu toții, împreună, este una creată de noi înșine”, a spus Vance. ”Dacă fugiți înfricoșați de propriii voștri alegători, America nu poate face nimic pentru voi și de altfel nici voi nu puteți face nimic pentru poporul american, care m-a ales pe mine și pe președintele Trump. Pentru a realiza orice lucru de valoare, aveți nevoie de mandate democratice.”

Desigur, vicepreședintele Vance s-a reîntors pentru a face față ”nenumăratelor provocări” cu care se confruntă țara sa dar, azvârlind cu acele grenade politice în zidurile ruinate ale fortăreței europene, a provocat explozia câtorva întrebări definitorii pentru istorie și pe care nu mai putem permite să fie ascunse sub covoarele de pluș de la Bruxelles.

La momentul alegerilor europene de anul trecut am ținut o rubrică intitulată „Democracy Watch Column” (referitoare la autorul american John Dos Passos), ”Cu siguranță, suntem două Europe”. Aceasta încerca să evidențieze diferența dintre Europa oficială, unde elitele s-au agățat de putere, și Europa adevărată, unde milioane de oameni obișnuiți se revoltă împotriva legilor și a modului în care sunt guvernați.

De data aceasta putem spune chiar ceva mai mult: cu siguranță, Occidentul întreg este divizat, iar disensiunile nu sunt între America și Europa, sau doar între Vance și Von de Leyen. Avem oamenii obișnuiți versus elitele, oligarhi versus demos, activiștii cancel culture versus cei care cred că libertatea de exprimare este seva vitală a civilizației noastre.

Acum știm cum stăm. Tu de partea cui ești?

Mick Hume este redactor șef al europeanconservative.com. Este jurnalist, editor și autor englez. În aceste zile scrie și pentru Spiked, The Daily Mail și The Sun. Printre altele, Hume este autorul cărților Revolting! How the Establishment are Undermining Democracy and What They’re Afraid Of (2017) și Trigger Warning: is the Fear of Being Offensive Killing Free Speech? (2016), ambele publicate la Harper Coolins. Hume a fost editorul revistei Living Marxism (1988) și editorul Spiked-online.com (2001). A fost editorialist pentru The Times (Londra) timp de 10 ani. A lucrat în domeniul comunicațiilor pentru Partidul Brexit al lui Nigel Farage (2019) și pentru Reform UK la alegerile generale din 2024.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici