Preşedintele Serbiei, Aleksandar Vucic, a spus în cadrul unui podcast, găzduit de CEO-ul Axel Springer, că „suntem în pragul unui război major”. Liderul de la Belgrad crede că în următorii 5 ani, roluri cheie „în lumea nouă” vor avea SUA şi China, urmate de UE –centrul de putere- şi apoi un bloc format din Rusia, India şi alte mari puteri regionale. Alianţa între Turcia, Pakistan şi Arabia Saudită prinde contur. Cum interesele marilor puteri sunt prea diverse, ceea ce duce la escaladare şi, în prezent, Vucic nu vede nici o modalitate a se preveni un nou război. Împotriva presiunilor imense, Belgradul n-a aderat la sancţiuni împotriva Rusiei şi, în acelaşi timp, a reuşit să menţină bune relaţii posibile cu Ucraina, o ţară care de altfel nu recunoaşte Kosovo, şi chiar zilele trecute preşedintele ucrainian s-a aflat în premieră la Belgrad, unde discuţiile purtate au vizat parcursul european, cooperarea bilaterală şi chestiunile energetice. Serbia, deşi încă nu e ţară UE şi nici NATO, are relaţii excelente cu China, Franţa, Emiratele Arabe Unite şi, de dată recentă… cu SUA. Presa de la Belgrad opinează că preşedintele sârb Aleksandar Vucic a reuşit să facă un joc magistral de şah geo-politic şi să asigure o mare liniştită pentru o navă politică sensibilă, la vremuri furtunoase. Drazen Zivkovic, redactor-şef la Prva Television, şi fondator al portalului Borba, a scris că pe marea tablă geo-politică, Belgradul dă peste cap regulile jocului. Şi ceea ce surprinde este faptul că Serbia nu a încetinit ritmul economic, în faţa tuturor provocărilor. Cu toate acestea, planul UE de a admite candidatura Serbiei la aderare nu reuşeşte să convingă Olanda (pregătită să o respingă), dar şi alte guverne rămân sceptice faţă de o asemenea mişcare. Se preferă anonimatul, pentru discuţiile sensibile purtate cu uşile închise. Alinierea regulilor Serbiei, privind serviciile transfrontaliere, la piaţa unică a UE, inclusiv recunoaşterea calificărilor profesionale şi măsurile de facilitare a desfăşurării activităţii comerciale transfrontaliere, n-a avut consecinţele dorite. Parlamentul de la Belgrad a votat recent o serie de amendamente care relaxează legile controversate adoptate la începutul anului de partidul de guvernământ, despre care s-a spus că ar submina independenţa sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei. Recent, Vucic a anunţat susţinătorii Partidului progresist sârb, aflat la guvernare, că va demisiona, deschizând calea pentru alegeri prezidenţiale şi parlamentare anticipate. Mandatul său, al doilea, expiră anul viitor. Serbia este candidată la aderarea la UE din 2012. Într-un interviu, pentru postul de televiziune Blic, preşedintele sârb a dezvăluit detalii despre o conversaţie telefonică: un interlocutor, de rang înalt, a cerut închiderea instituţiilor media ruseşti din Serbia, RT şi Sputnik, în schimbul sprijinului pentru deschiderea „clusterului 3” în cadrul negocierilor cu UE. La care răspunsul său a fost: „Da, mulţumesc mult, hai să mergem să vedem un meci de baschet, să urmărim Euroliga şi tot binele din viaţă”. Presiunea creşte, iar intensitatea acesteia este direct proporţională cu disponibilitatea Belgradului de a găsi compromisuri pe alte fronturi. Astăzi, Belgradul se poziţionează oficial ca o ţară care ajută Kievul, participă de facto la aprovizionarea forţelor armate ucrainiene (prin reexporturi) îşi asumă angajamente pentru reconstrucţia oraşelor ucrainiene, exclude Rusia de la atuurile energetice, refuză să impună sancţiuni şi să închidă presa rusă, poziţie defensivă. Moscova încă acceptă explicaţii intermediare, fără scrupule, dar nu se ştie încă pentru cât timp, fiindcă simte o „răcire” a Belgradului, la care trebuia să se aştepte.
Un articol de Mircea Canțăr
