Expresia „a freca menta” provine dintr-un obicei din Antichitate, când mesele erau frecate cu frunze de mentă pentru a le curăța și a împrăștia o aromă plăcută. În timp, această muncă a devenit sinonimă cu pierderea timpului, deoarece supușii sau slujitorii petreceau mult timp lustrind mesele fără a produce un rezultat util.

Istoria detaliată a expresiei:

  • Antichitate: În Grecia Antică și Roma Antică, se foloseau frunze proaspete de mentă pentru a freca suprafețele meselor din lemn înainte de ospăț. Acest procedeu masca mirosurile neplăcute și oferea o stare de răcoare în perioadele caniculare.
  • Perioada fanariotă (sec. XVIII – XIX): Obiceiul a fost adus și în țările române de către boierii și negustorii greci. Slujitorii acestora sau meșteșugarii erau puși să șteargă mesele cu mentă, o muncă ce părea nesfârșită și lipsită de o finalitate productivă.

 

  • Evoluția sensului: Din cauza caracterului repetitiv și aparent inutil, activitatea a căpătat o conotație peiorativă. Astăzi, a „freca menta” descrie acțiunea de a lenevi, de a pierde timpul sau de a simula o activitate serioasă pentru a evita munca reală.

 

moisali