Apicultorilor le este acum interzis prin lege să susțină că mierea este sănătoasă – am citit acest lucru de curând, într-un ziar olandez. Măsura face parte din legislația europeană care interzice „afirmațiile medicale” în industria alimentară. De acum înainte, ai voie să spui că ceva este sănătos doar dacă este „demonstrat științific”. Faptul că aceste „dovezi științifice” se dovedesc adesea a fi incorecte și sponsorizate de industria farmaceutică este un subiect pe care-l vom dezvolta altă dată.

Nutresc din ce în ce mai mult respect pentru albine, plante și copaci, precum și pentru mierea sănătoasă pe care o produc împreună într-un mod incredibil de inteligent, fără să fi citit măcar un singur articol științific.

Fără urmă de zeflemea, ironie sau sarcasm: sincer, nu cred că scopul principal al științei ar trebui să fie ”îmbunătățirea naturii”. Oricine își ține ochii deschiși poate vedea că natura are o subtilitate și o frumusețe care nu pot fi îmbunătățite. Oamenii pot și trebuie să joace un rol în cadrul ei, să participe la ea, dar odată ce începem să credem că putem să ne descurcăm mai bine decât natura, lucrurile încep să meargă prost.

Tocmai m-am întors de la Geneva, unde am stat o săptămână, la CERN, cel mai renumit institut din lume pentru cercetarea particulelor elementare – un tip de cercetare care ne oferă ceva cu adevărat revoluționar despre natura realității în care trăim. Știința, în acest sens, aparține celor mai mari realizări ale civilizației umane. Dar în momentul în care folosim știința pentru a manipula natura, valoarea ei – în opinia mea – se schimbă ușor de la pozitiv la negativ, de la productiv la distructiv. Întrebați-l pe Oppenheimer.

Aș spune mai degrabă că scopul științei este de a descoperi frumusețea naturii, de a îndepărta solzii de pe ochii oamenilor, astfel încât să-i putem percepe mai bine structura sublimă, devenind martorii ei tăcuți și recunoscători.

Când Aldous Huxley a luat 0,4 grame de mescalină și a intrat în starea mistică de uitare de sine și totala lipsă a egoului, a văzut brusc frumusețea ființării pure. Urmându-l pe misticul creștin medieval Meister Eckhart, el a numit asta „esența” lucrurilor. Intensitatea experienței estetice era de așa natură încât nici cea mai puternică foame nu-i putea distrage atenția de la un buchet de flori. Dacă experiența mescalinei nu s-ar fi încheiat, credea el, ar fi murit acolo de inaniție, cu sufletul absorbit de esența unei flori.

Nu promovez mescalina – n-am încercat-o niciodată și nici nu plănuiesc să o fac în curând. Dar cred cu tărie că starea lui Huxley ar putea fi grăitoare pentru cei care cred că, pentru a găsi fericirea, trebuie să schimbăm natura. Închideți ochii și încercați să gustați o linguriță de miere sănătoasă – s-ar putea ca, măcar pentru o clipă, limpezimea ei să vă oglindească destinul.

Mattias

Mattias Desmet este autorul Teoriei modelării maselor în timpul pandemiei de covid 19. Este profesor de psihologie la Universitatea Ghent și autor al cărții Psihologia totalitarismului.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici