Președintele Trump a aprins o luminiță în întunericul care ascunde adevărul despre războiul din Ucraina. Un război care trebuie să se termine. Trebuie să existe o soluție de compromis. Numărul morților este înspăimântător.

Aș merge chiar mai departe, spunând că universitarii, jurnaliștii și politicienii care au mințit cu bună știință cu privire la acest conflict, în special cei din Australia, America și Marea Britanie, ar trebui să-și piardă locurile de muncă, definitiv, pentru că nu și-au îndeplinit datoria de a fi observatori imparțiali ai evenimentelor și nu particianți părtinitori. Au mințit cu privire la istorie. Au mințit cu privire la Rusia și la Ucraina. Au mințit cu privire la acest război. E timpul să scăpăm de ei, de toți. Ar trebui trimiși la război, în prima linie, să îngrijească victimele acestui conflict îngrozitor, la crearea și escaladarea căruia au contribuit din plin.

Acum trei ani am publicat o carte despre războiul din Ucraina, intitulată Este Rusia vrăjmașul nostru? Am fost trecut pe lista neagră și interzis. Încă mai sunt. Nu pot să lucrez în multe locuri din pricina părerilor mele despre isteria covid și războiul din Ucraina. Am refuzat să mă poziționez ”alături de Ucraina”, sau să subscriu la orice alte declarații de loialitate. Amazon vinde cartea, dar mi-a interzis să îi fac publicitate și volumul se află încă sub restricție doar pentru că am îndrăznit să mă întreb dacă Rusia este, într-adevăr, vrăjmașul nostru. În Australia, poziționarea ”alături de Ucraina” este încă o declarație de loialitate absolut necesară ocupării multor poziții academice, politice sau în cadrul vreunui think-tank. Este o rușine!

Acum, în sfârșit, noul președinte american, Donald Trump, este nu de partea lui Zelensky, marioneta Occidentului, ci de partea adevărului, susținând că acest război stupid trebuie să se încheie cât mai curând posibil.

Zelensky este acum un autocrat, conducând o națiune căreia i s-a impus o lege marțială permanentă. Criticii regimului sunt morți, în exil sau în închisoare, corupția a atins cote incredibile, națiunea s-a prăbușit, iar presa tace mâlc cu privire la evoluția acestui conflict oribil. Daunele psihologice pe care acesta le-a adus zecilor de milioane de oameni vor dura generații.

Testul de loialitate constând în poziționarea ”alături de Ucraina” a implicat patru mega-minciuni principale cu privire la istorie, politică, știință și strategie.

În primul rând, istoria. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, unii naționaliști ucraineni au colaborat cu Germania nazistă. Chiar și astăzi, o mare parte a populației ucrainene îl consideră pe Stepan Bandera un erou național, iar unii soldați (de exemplu, cei din batalionul Azov) sunt devotați, pe față, ideologiei naziste. Această adeziune este complicată de faptul că nemții lui Hitler erau considerați eliberatorii țării de sub dominația Uniunii Sovietice și a nebunului Stalin.[1]

Istoria este întotdeauna încâlcită, iar istoria Ucrainei nu face excepție. Presa oficială a spus permanent că această ”narațiune nazistă” este cu desăvârșire falsă, punând-o exclusiv pe seama ”dezinformării ruse”. Dar era doar istorie și atât. Afirmțiile Rusiei conform cărora există naziști în Ucraina erau corecte. Există naziști atât în Ucraina, cât și în Europa de Est sau în Occident. Istoria este complicată și cu multe nuanțe, subtilități și contradicții, dar adulții nu sunt copii. Ne putem ocupa de complexitatea istoriei. A minți despre istorie și apoi a-i interzice pe aceia care nu acceptă aceste minciuni este o formă de tiranie care trebuie răsturnată.

A doua minciună este de natură politică. În 2014 America a ajutat la orchestrarea răsturnării președintelui ales democratic al Ucrainei. A fost o lovitură de stat clasică, nu cine știe ce dificilă și în decursul căreia nu au fost uciși prea mulți oameni. America a răsturnat adesea guverne străine și aceasta este tot istorie și nicidecum dezinformare. De data aceasta s-a crezut că Ucraina este prea aproape de Rusia și că are nevoie de cineva care să susțină, răspicat, interesele americane. Agitația politică și socială în străinătate este una dintre strategiile des folosite de către marile puteri și face parte din politica internațională dintotdeauna.

În trecut, pe vremea lui Kissinger, acest lucru era discutat și sărbătorit pe față, dar astăzi secretomania nu mai cunoaște nicio limită. Știm cu toții că America l-a răsturnat pe Allende, știm cu toții că America a încercat să-l rătoarne pe Castro în Golful Porcilor, așa că de ce atâta secretomanie privitoare la intențiile, ambițiile și strategiile Americii de astăzi?

Cred că majoritatea oamenilor ar accepta comportamentul strategic al statului, dacă ar fi convinși de beneficiile sale dar, în schimb, nouă ni s-a rostogolit un bulgăre de înșelăciune, conform căruia Ucraina este o democrație și că acest război este despre libertate versus tiranie.

Trump are dreptate. Zelensky este un dictator. El guvernează conform legii marțiale. Alegerile au fost anulate. În spatele acestui circ politic se află realitatea rearanjării plăcilor tectonice după realinierea care a avut loc la sfârșitul Războiului Rece. Dacă vrem să supraviețuim, avem nevoie de mai multă diplomație, mai mult compromis și mai puține conflicte.

A treia minciună este în legătură cu știința. În America există legi care restricționează anumite tipuri de cercetare, așadar, deloc surprinzător, cercetarea continuă în străinătate. Este o practică comună. America a înființat laboratoare în locuri precum Ucraina – așa au apărut așa zisele și mult negatele ”bio-laboratoare”. Potrivit mijloacelor media oficiale acestea nu există, ci doar niște ”facilități de cercetare biologică”. O chestiune de semantică. Ce făceau ele? Ce fac ele acum? Cine a fost și cine continuă să fie implicat? Acestea sunt niște întrebări bune. Existența unor asemenea facilități de cercetare a devenit relevantă în principal în urma apariției virusului Covid 19 și a pandemiei, dar a nega existența lor este o minciună.

A patra minciună este aceea că Putin este un tiran care vrea să invadeze Europa asemenea lui Hitler și că Ucraina este noua Polonie. Acest lucru este delirant.

Frontul din Ucraina seamănă cu Frontul de Vest din Marele Război. Într-o zi o parte înaintează și apoi se retrage, a doua zi cealaltă parte înaintează și apoi se retrage. Doar că, de această dată, singurii care au beneficiat de acest război sunt producătorii de bombe și arme din Occident. Toate au fost testate pe bărbații, femeile și copiii din Ucraina, iar acum se știe cum explodează, ce daune provoacă, traiectoria, eficiența și puterea lor.

Acesta nu este un război dintre Bine și Rău; este un război pentru bani și pentru profit. A fost catastrofal pentru ambele părți și se va termina. Rușii n-au nicio poftă de conflicte viitoare și niciun interes pentru lupte fără sfârșit în Ucraina. Zelensky, marioneta Occidentului, nu este decât solistul vocal al acestui conflict idiot. Producătorilor de bombe, împuterniciților acestora din aparatul de stat sau guriștilor din think-tank-uri și partidele politice nu le pasă de numărul morților. Nu le pasă de suferința oamenilor. Acesta este doar un alt răboi pentru profit – unii au făcut mari averi din pârjolul care s-a abătut asupra Ucrainei.

Ar trebui să existe o investigație cu privire la felul în care agențiile de presă occidentale au înțeles să acopere acest subiect Jurnaliștii care au mințit pe față ar trebui concediați. Sutele de agenți din diverse think-tankuri ar trebui de asemenea expulzați pentru propagandă mincinoasă și răspândirea dezinformării și înșelătoriei fățișe. Asta înseamnă că majoritatea colaboratorilor de think-tank care s-au poziționat ”alături de Ucraina” ar trebui să fie revocați definitiv.

Escrocheria poziționării ”alături de Ucraina” a dus la moartea unui număr imens de oameni în beneficiul câtorva corporații și a împuterniciților acestora din diverse guverne occidentale. Mai simplu spus, după plecarea din Afganistan din august 2021, administrația Biden a supervizat, timp de trei ani, vânzări de bombe și armament testate direct asupra oamenilor nevinovați din Ucraina, justificându-se cu unul dintre cele mai cinice argumente folosite pe parcursul istoriei . ”Alături de Ucraina” nu a fost despre democrație, ci doar unul dintre sloganurile publicitare ale producătorilor de armament.

Faptul că președintele Trump vrea să îndrepte lucrurile este o veste bună. Sper că acest război se va termina în curând, astfel încât rănile războiului să înceapă să se vindece și să se poată începe reconstrucția. Care sunt compromisurile care pot fi făcute, este o întrebare pentru negociatori, dar trebuie spus că, în acest caz, nu există nicio soluție politică pe placul tuturor. Am fost mereu de părere că o pace rea este mai valoroasă decât un război bun. Nici Rusia și nici Ucraina nu sunt vrăjmașii mei. ”Alături de Ucraina” a fost o încercare de salvgardare a răului și a fantomelor trecutului.

Nădăjduiesc din tot sufletul că în ziua Judecății de Apoi milioanele de oameni care au fost trecuți prin foc și sabie la adăpostul acestui slogan vor avea un cuvânt greu de spus.

Dr. Michael J. Sutton a fost economist politic, profesor, preot, pastor, iar acum este editor. Este CEO al Freedom Matters Today, care privește libertatea dintr-o perspectivă creștină.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici

[1]Există un curent de opinie care afirmă ca Stephan Bandera a colaborat cu regimul nazist doar pentru a-și vedea obiectivul atins, formarea unui stat independent ucrainean, acesta practic folosindu-se de conjunctura momentului istoric. În ceea ce ne privește pe noi, românii, este îndeobște relevantă dubla măsură de care dau dovadă intelectualii și jurnaliștii noștri. Adevărați șoimi ai răboiului când este vorba despre Ucraina, și orbi cu desăvârșire la afinitățile pro-naziste ale unora dintre luptătorii ucraineni, precum și la cultul închinat lui Stepan Bandera, unii dintre ei se arată deosebit de intransigenți față de generalul Antonescu și/sau mișcarea legionară de la noi. Iar alții, situați de celalată parte a baricadei, acuza propensiunile naziste ale unora dintre luptătorii ucraineni, arătându-se, în schimb, deosebit de îndurători cu generalul Antonescu și/sau mișcarea legionară. În fapt, atât România cât și Ucraina se aflau în conjuncturi istorice asemănătoare. Acestea au generat mișcări politice asemănătoare și lideri politici asemănători, care nu pot fi scoși din contextul istoric și politic al acelor vremuri. (Nota traducătorului, N.B.)