Există o credință foarte răspândită în lumea occidentală: anume că elevii chinezi sunt constrânși să învețe în mod pasiv, pe dinafară – iar un sistem educațional ca acesta poate produce doar lucrători docili, cărora le lipsește inovația sau creativitatea.

Acest lucru este departe de a fi adevărat. De fapt, sistemul de învățământ chinezesc produce elevi străluciți și o forță de muncă extrem de calificată și creativă. Credem că lumea ar putea învăța ceva de aici.[1]

La începutul acestui an, CEO-ul Apple, Tim Cook, a subliniat, prin intermediul unui videoclip devenit viral, concentrația unică de forță de muncă calificată care l-a determinat să își mute cea mai mare parte a producției în China.

”În SUA, dacă am convoca o întâlnire a inginerilor mecanici, nu sunt sigur că am putea umple o încăpere. În China am putea umple mai multe terenuri de fotbal.”

La care CEO-ul Tesla, Elon Musk, a răspuns rapid, pe X: ”Foarte adevărat.”

Când președintele sud african Cyril Ramaphosa a vizitat sediul din Shenzhen al producătorului de vehicule electrice BYD, tot la începutul acestui an, a fost surprins să afle că această companie plănuia să dubleze numărul celor 100 000 de ingineri, în următorul deceniu. Dacă ar fi știut că universitățile chineze produc peste zece milioane de absolvenți în fiecare an – o adevărată fundație a unei supereconomii – ar fi fost , poate, mai puțin surprins.

Paradoxul elevului chinez

Școlarii chinezi ating niveluri de succes remarcabile în comparație cu omologii lor occidentali.

De când Shanghai a participat pentru prima oară la evaluarea educațională PISA, în 2009, tinerii de 15 ani din China au ocupat, de trei ori din patru, primul loc în clasament, la lectură, matematică și științe.

Cum poate un sistem așa zis pasiv, fundamentat pe toceală, să fie mai bun decât omoloagele sale occidentale? Câțiva savanți australieni au studiat acest ”paradox al școlarului chinez” încă din anii 1990.

Cercetările lor arată că percepțiile occidentale comune despre elevii și studenții din China (sau din alte țări asiatice) sunt greșite. De exemplu, repetiția și înțelegerea nu se exclud reciproc. Așa cum, de altfel, spune și un proverb chinezesc:

书读百遍其意自现 – sensul se dezvăluie atunci când citești ceva de mai multe ori.

Ce pot învăța occidentalii?

Accentul pe educație este o caracteristică definitorie a culturii chineze. De când confucianismul a devenit doctrina oficială de stat, în dinastia Han (202 î.e.n. – 220 e.n.), educația s-a impregnat în întreaga țesătură a societății chineze.

Acest lucru a devenit valabil mai ales după instituționalizarea sistemului Keju de examene și serviciu public, în timpul dinastiei Sui (581CE – 61CE). Astăzi, Gaokao, examenul de admitere la universitate, este echivalentul modern al sistemului Keju. Milioane de absolvenți susțin acest examen, în fiecare an. Pe parcursul Gaokao, care are loc în luna iulie și durează trei zile, întreaga societate chineză intră în repaus, așteptând cu sufletul la gură rezultatele.

Dar, impulsul cultural pentru excelență educațională, care este o motivație majoră pentru toți cei implicați în sistemul chinez, nu este ceva care poate fi ușor de învățat și replicat de către societățile occidentale.

Cu toate acestea, există două principii esențiale succesului educațional chinezesc, atât la nivel de elev, cât și la nivel de sistem. Pentru a-l ilustra, vom folosi două expresii chinezești.

Cel dintâi este așa-numitul ”progres ordonat și gradual” – 循序渐进.

Acest principiu subliniază învățarea răbdătoare și secvențială, pas cu pas, susținută de tăria de caracter și gratificarea întârziată.

Iar cel de-al doilea este ”acumulările consistente vin înaintea producției superioare” – 厚积薄发.

Acest principiu subliniază importanța a două lucruri, anume 1) înainte de orice este necesară o fundație cuprinzătoare de cunoștințe și abilități de bază și 2) asimilarea, integrarea și creativitatea productivă vin doar după construirea acestei fundații ferme.

Un model reprezentativ al progresului ordonat și gradual este învățarea caligrafiei. Se trece de la ușor la dificil, de la simplu la complex, de la imitare la scriere liberă, de la tehnică la artă. Începând cu 2013 caligrafia este o materie săptămânală obligatorie în toate școlile primare și gimnaziale din China[2].

Arta chinezească a scrisului întruchipează răbdarea, diligența, respirația, concentrarea și aprecierea frumuseții naturale a ritmului. Scriind, elevii chinezi învață despre armonie și spiritul estetic.

”Acumulările consistente” pot fi ilustrate prin modul în care elevii studiază din greu pentru examenul național, Gaokao și, de asemenea, în timpul învățământului terțiar. Astfel, ei acumulează cunoștințele și abilitățile de bază necesare într-o societate modernă.

”Producția superioară” se referă la capacitatea de a restrânge sau de a concentra aceste cunoștințe și abilități acumulate, în scopul de a găsi și implementa soluții creative, la locul de muncă sau oriunde în altă parte.

Modalități de învățare

La prima vedere, accentul pus pe progresul treptat și constant și pe acumularea de cunoștințe și abilități de bază poate părea un proces lent, monoton și lipsit de inspirație – exact originea acelor mituri despre învățământul chinezesc. Dar, în realitate, în lipsa unei mase critice de cunoștințe și abilități de bază există puține lucruri de asimilat și integrat în scopul creativității productive.

Desigur, există probleme și în învățământul chinezesc, nu în ultimul rând competitivitatea acerbă și accentul excesiv pe examene. Dar intenția noastră a fost aceea de a arăta, pur si simplu, felul în care două principii educaționale de bază pot sta la baza progreselor Chinei în știință și tehnologie, într-o economie modernă a cunoașterii.

Credem că aceste principii sunt transferabile și potențial benefice factorilor de decizie, oamenilor de știință și studenților de pretutindeni.

 

Peter Yongqi Gu este profesor asociat al Școlii de lingvistică și studii lingvistice aplicate, Te Herenga Waka – Universitatea Victoria din Wellington, iar Stephen Dobson este profesor și decan la CQUniversity Australia.

 

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici

[1]Inclusiv slugile proaste care de 35 de ani încoace pretind că se ocupă de ”reformarea” învățământului românesc. Atâta l-au reformat până n-a mai rămas nimic din el! (nota trad.., N.B.)

[2]Caligrafia era o materie importantă și în Romania de odinioară. Dar copiii români din ziua de azi abia dacă mai știu să scrie de mână. (nota trad. N.B.)