Robert Spencer
Anunțul Vaticanului a fost emis sâmbătă dimineața: ”Cu tristețe, vă informăm că Papa emerit, Benedict al XVI-lea, s-a stins din viață astăzi, ora 9,34, la Mănăstirea Mater Ecclesiae, din Vatican. Vom furniza, în cel mai scurt timp, informații suplimentare.”
S-a întâmplat la trei zile după ce Papa Francisc a transmis că fostul pontif, în vârstă de 95 de ani, este ”foarte bolnav”.
Pentru prima oară în ultimii 600 de ani, moartea unui papă nu va determina convocarea unui conclav însărcinat cu alegerea unui nou episcop al Romei deoarece, în anul 2013, Benedict a demisionat din funcție și a fost primul papă din istoria modernă care a făcut un asemenea gest.
Observatorii, atât din interiorul, cât și din exteriorul Bisericii Catolice, au remarcat de multă vreme contrastul puternic dintre tradiționalismul Papei Benedict și progresismul neabătut al lui Francisc, iar întrebările cu privire la validitatea demisiei lui Benedict au persistat pe întreg parcursul celor 8 ani care au trecut de atunci.
Așadar, cine este acum Papă?
În octombrie, anul trecut, scriitorul catolic Matthew Hanley reitera punctul de vedere al jurnalistului italian Andrea Cionci care, ”după ani de investigații intensive” ajunsese la concluzia că ”Benedict al XV-lea rămâne singurul papă legitim și că, în plus, chiar ”claustrat” și având, prin urmare, ”o capacitate limitată de a comunica cu lumea exterioară”, el ”a mărturisit acest fapt într-o manieră specială, atât cât i-au permis circumstanțele”.
Potrivit lui Hanley, Cionci a afirmat că Francisc nu este doar ”un papă uzurpator” ci, chiar mai mult decât atât, el încearcă ”să demoleze catolicismul”.
Andrea Cionci nu este nici pe departe primul care a sugerat că Francisc este o forță distructivă și că Benedict era adevăratul papă. Nu a fost nici ultimul. De curând, pe 18 decembrie, renumitul avertizor al Vaticanului, arhiepiscopul Carlo Maria Viganò a postat pe Twitter următorul avertisment:
”Evenimentele care au dus la demisia lui Benedict al XVI-lea încă mai trebuie clarificate, dar unul dintre membrii bisericii profunde[1], cardinalul decedat Danneels, a recunoscut aparteneța sa la așa numita mafie din Saint Gallen, care a lucrat, în esență, pentru acea ”primăvară a Bisericii”, la care făcuse referiri John Podesta, șeful de cabinet al lui Hillary Clinton, în emailurile sale publicate de Wikileaks.
Așadar, există în inima Bisericii Catolice un grup de conspiratori care au servit și servesc în continuare interesele elitei. Majoritatea sunt identificabili, cei mai periculoși fiind însă aceia care nu se expun, aceia pe care ziarele nu îi menționează niciodată. Ei nu vor ezita să-l forțeze și pe Bergoglio să demisioneze, la fel ca pe Ratzinger, dacă nu se supune ordinelor. Ei ar dori să transforme Vaticanul într-un azil de bătrâni, demolând papalitatea și acaparând întreaga putere […].”
Indiferent de ceea ce s-ar afla în spatele spuselor lui Viganò, nu încape nicio îndoială că Benedict și Francisc erau, fiecare, opusul desăvârșit al celuilalt. Benedict a arătat un respect constant pentru tradiția romano-catolică și a reintrodus liturghia în limba latină; Francisc și-a pus, în repetate rânduri, sub semnul întrebării, propria sa aderență la catolicismul tradițional, restricționând, printre altele, celebrarea liturghiei în limba latină. Benedict a declanșat indignarea mondială în 2006, citând un împărat bizantin din secolul al XIV-lea care îl critica pe Mahomed; Francisc a declarat, în disprețul nebun și uluitor al adevărului că ”Islamul autentic și lectura corectă a Coranului se opun oricărei forme de violență”.
La 30 aprilie 2019, un grup de clerici și învățați catolici a publicat o scrisoare deschisă în care îl acuză pe Francisc de ”respingerea integrală a învățăturii catolice despre căsătorie și activitatea sexuală, despre legea morală, despre har și despre iertarea păcatelor”. Ei l-au acuzat de ”delictul canonic al ereziei”, pe care l-au explicat ca având loc atunci când cineva ”neagă stăruitor și cu bună știință ceva despre care știe că este propovăduit de Biserică drept revelație divină”.
Este Papa Francisc cu adevărat un eretic? Un antipapă, așezat pe tronul Sfântului Petru de forțele de extremă stângă, aliate cu elitele stângii americane, și hotărât să distrugă secole de tradiție catolică, în special în domeniul moralității sexuale?
Dacă Papa Benedict al XVI-lea a fost legitim până la moartea sa, cine este actualul papă legitim? Probabil că nu vom primi răspuns la aceste întrebări, cel puțin nu prea curând și, probabil, nu în timpul vieții noastre.
Povestea înfiltrării și a subminării Bisericii Catolice, precum și a Bisericii Ortodoxe, nu a fost încă spusă și s-ar putea să nu fie spusă niciodată. Dar ultimii opt ani ai vieții lui Benedict al XVI-lea au fost mărturisirea tăcută a stricăciunii ascunse în miezul Bisericii Catolice. Forțele sinistre care sunt acuzate că i-au determinat demisia bruscă se află acum la putere și nu pare să existe vreo forță pământească care să le poată opri.
Traducere și adaptare: Nedeea Burcă
Sursa: aici
Robert Spencer este director al Jihad Watch și membru al David Horowitz Freedom Center. Este autorul a 26 de cărți, printre care mai multe bestselleruri, cum ar fi The Politacally Incorrect Guide to Islam (and the Crusades), The Truth About Muhammad and The History of Jihad. Ultimele sale cărți sunt The Critical Qur’an and Who Lost Afganistan?
[1]Conform arhiepiscopului Carlo Maria Viganò, ”biserica profundă” este ”o rețea clericală care își trădează îndatoririle și renuță la obligațiile sale față de Dumnezeu”.
