Un articol de Sebastian Rushworth M.D. 

https://sebastianrushworth.com/2020/11/25/new-evidence-on-the-effectiveness-of-lockdown/

Acum câteva săptămâni am scris un articol despre un studiu observațional publicat în The Lancet[1] care, printre altele, a analizat dacă există vreo corelație între strictețea carantinei și numărul de persoane care au murit de covid. Nu exista nicio corelație, ceea ce sugerează că lockdown-ul nu funcționează. Studiul respectiv avea însă unele limitări majore.

În primul rând, era un studiu observațional, bazat pe analiza statisticilor, și astfel arăta doar tipare (sau lipsa acestora), cercetătorii bazându-se pe niște date produse pentru alte scopuri. Or, asemenea dovezi sunt de calitate relativ scăzută. Și, în al doilea, perioada de urmărire a fost mult prea scurtă (datele au fost colectate doar până la 1 mai), pentru a putea deduce efectul carantinei asupra mortalității.

De data aceasta, însă, avem câteva date noi. Cele dintâi vin sub forma unui studiu prospectiv de cohortă, care a fost publicat în New England Journal of Medicine[2].

În cadrul unei asemenea cercetări se recrutează un grup de oameni urmărindu-i, apoi, în timp, pentru a vedea ce li se întâmplă. Iar rezultatul final este o analiză mult mai bună decât cea obținută în urma unui studiu retrospectiv. În plus, nu există nici posibilitatea de a porni de la o idee preconcepută, ceea ce îi conferă un plus de corectitudine. Este mai puțin bună, totuși, decât cea rezultată în urma unui studiu controlat randomizat (standardul de aur în ceea ce privește metodologia științifică), câtă vreme lipsesc atât grupul de control, cât și orice posibilitate de verificare a variabilelor. Totuși, așa cum spuneam, este superioară unei simple examinări a statisticilor naționale.

Studiul a fost finanțat de Agenția de Apărare a Sănătății SUA și de Agenția pentru Proiecte de Cercetare Avansată în Apărare, scopul fiind acela de a vedea dacă regulile de carantină puse în aplicare în Corpul de Marină al SUA au fost eficiente în prevenirea răspândirii infecției cu covid 19. Grupul sudiat a fost format din noii recruți ai Corpului de Marină al SUA.

Noilor recruți li s-a cerut să se izoleze acasă pentru cele două săptămâni imediat anterioare sosirii la bază în vederea începerii serviciului. După sosire, au fost plasați în încă două săptămâni de carantină, într-un campus universitar folosit exclusiv în acest scop. În timpul celei de-a doua perioade de carantină li s-a cerut să poarte în permanență măști, cu excepția timpului de masă și de somn, să respecte permanent regulile de distanțare fizică și să nu părăsească campusul. Ei au fost obligați să se spele în mod regulat pe mâini,        interzicându-li-se, totodată, accesul atât la electronice cât și la orice alte obiecte care ar fi putut contribui la transmiterea virusului prin intermediul suprfețelor. În plus de asta, ei      și-au petrecut cea mai mare parte a timpului în aer liber.

Campusul a fost organizat astfel încât toate deplasările să fie unidirecționale, fiecare clădire având puncte de intrare și de ieșire separate, pentru a împiedica oamenii să se apropie sau să se atingă.

În timpul petrecut în campus, recruții au avut contact direct doar cu alți membri ai plutonului și cu instructorii lor. Nu li s-a permis să interacționeze cu nimeni din personalul de asistență de la fața locului (bucătari, agenți de curățenie etc.) Recruții locuiau doi într-o cameră, mâncau împreună cu plutonul, într-o zonă comună de mese, și foloseau băi comune. Li s-a cerut să dezinfecteze baia după fiecare vizită, iar sala de mese era, de asemenea, dezinfectată înainte de fiecare folosire.

Tuturor li s-a măsurat, zilnic, temperatura și erau izolați imediat, în cazul celui mai mic simptom, permițându-li-se să se întoarcă la pluton doar după ce se negativau.

În studiu au fost înscriși un total de 1 848 de recruți, cu o vârstă medie de 19 ani.

Testele PCR pentru SARS-COV-2 au fost efectuate atât la sosirea în campus, cât și în zilele a șaptea și a paisprezecea din cele două săptămâni de carantină, pozitivii find, de asemenea, imediat izolați.

1.619 recruți au refuzat să participe la studiu, sau au fost excluși, pentru că aveau sub 18 ani. Totuși, aceștia au urmat exact aceleași restricții ca și grupul de studiu, cu excepția faptului că nu au fost testați nici la sosire, și nici în ziua a șaptea. Prin urmare, nu au putut fi utilizați ca grup de control, ceea ce mi se pare regretabil.

Dar, care au fost rezultatele?

16 din 1847 de recruți (0,9%) au avut rezultate pozitive la sosirea în campus. Toți fuseseră în carantină, acasă, timp de două săptămâni înainte de sosire. Cinci dintre acești 16 indivizi aveau anticorpi și, prin urmare, cel mai probabil, nu erau infecțioși (anticorpii se dezvoltă, în general, la aproximativ două săptămâni de la infecție, moment în care oamenii nu mai răspândesc virusul). Doar unul dintre cei 16 avea simptome. Toți cei 16 au fost izolați de restul recruților de îndată ce s-au aflat rezultatele testelor (în 48 de ore).

În ziua a șaptea a fost efectuată o nouă rundă de testare PCR și încă 24 recruți deveniseră pozitivi pentru SARS-Cov-2, dintre care trei erau simptomatici. În ziua a paisprezecea a fost efectuată o rundă finală de testare PCR și încă 11 recruți deveniseră pozitivi, dintre care unul era simptomatic.

În general, 1,9% dintre participanți au devenit pozitivi în timpul celor două săptămâni, în ciuda tuturor măsurilor luate pentru a preveni răspândirea, deși doar patru persoane au dezvoltat covid simptomatic. Este important de remarcat faptul că persoanele infectate nu au fost dispersate uniform, în toate plutoanele. Unele plutoane au avut mai multe infecții, iar altele nu au avut niciuna.

Cercetătorii au examinat tulpinile specifice de covid prezente printre recruți, pentru a afla unde s-au infectat oamenii și de la cine. Deloc surprinzător, infecțiile s-au produs în cadrul plutoanelor și, mai precis, într-o mare măsură, în dormitoarele comune. În ciuda faptului că diferitele plutoane circulau pe aceleași culoare, utilizau aceleși băi și mâncau în aceeași sală, infecțiile s-au răspândit în interiorul plutoanelor, cu o singură excepție, acolo unde doi oameni aparținând unor plutoane diferite au împărțit același dormitor.

Un alt rezultat interesant din cartografierea genomului viral este felul în care un singur infectat a reușit să molipsească mai multe persoane, în ciuda tuturor măsurilor în vigoare menite a preveni acest lucru.

Astfel, s-a întâmplat de două ori, în două plutoane separate, ca un singur individ să aducă virusul din exterior, răspândind infecția la opt colegi din cadul plutonului, pe parcursul celor două săptămâni.

Iar cel mai interesant rezultat al întregului studiu este faptul că infecția a putut trece de la o singură persoană infectată la altele nouă din același pluton, pe parcursul a numai două săptămâni, în ciuda utilizării unor metode extraordinar de severe de prevenție.

Ce concluzii putem trage din toate acestea?

În primul rând, este important de reținut că acest studiu are un aspect problematic, și anume utilizarea testelor PCR fără niciun fel de urmărire ulterioară care să poată confirma că un rezultat pozitiv este într-adevăr un rezultat pozitiv. O a doua problemă este că nu există un grup de control, deci este imposibil de spus cum ar fi decurs lucrurile în lipsa oricăror restricții.

Acestea fiind spuse, se vede totuși clar cât de eficient se răspândește acest virus chiar și atunci când măsurile de prevenție sunt extrem de represive. În ciuda distanțării fizice stricte, a igienei riguroase a mâinilor și a suprafețelor, a măștilor de protecție, a screeningului bazat pe testele PCR, a verificărilor zilnice ale simptomelor și a carantinei începute chiar înainte de a ajunge la campus, virusul s-a strecurat și a reușit să se răspândească printre recruți. În ciuda faptului că rigurozitatea măsurilor care au fost puse în aplicare a fost mult peste orice ar putea fi realizat într-un cadru civil, în două dintre plutoane virusul s-a răspândit în continuare ca focul.

Așa cum spuneam, pentru comparație, era bine să fi avut un grup de control și sperăm că, la un moment dat, o să apară și un studiu controlat, randomizat adecvat și capabil să clarifice toate semnele de întrebare rămase.

Există, însă, alte trei aspecte ale acestei cercetări pe care eu le consider interesante. În primul rând, dacă avem în vedere faptul că virusul s-a răspândit chiar și în condițiile în care oricine a prezentat cele mai mici simptome a fost imediat izolat, atunci este de presupus că avem într-adevăr de a face cu o răspândire presimtomatică și asimptomatică. Cu atât mai mult cu cât cei doi indivizi considerați ”cazuri index” nu au dezvoltat niciodată simptome.

În al doilea, studiul acreditează suplimentar ideea că majoritatea celor infectați cu covid nu sunt foarte molipsitori, în timp ce un număr mic de oameni sunt ”super-spreaderi”.

Dacă cei cinci indivizi care au fost testați pozitiv la sosire, având, totodată, și anticorpi, încetaseră de a fi molipsitori, atunci asta înseamnă că 11 aveau infecții active deja la sosirea în campus. Două săptămâni mai târziu fuseseră infectate încă 38 de persoane, dintre care 16 au luat virusul de la doar două persoane, ceea ce înseamnă că restul de 22 au fost infectați de ceilalți 9.

Prin urmare, doi indivizi s-au dovedit, în mod clar, mult mai infecțioși decât ceilalți.

Al treilea aspect interesant este că infecția s-a răspândit numai în interiorul plutoanelor. Și asta în ciuda faptului că acestea foloseau aceleași spații, doar că în momente diferite. Ceea ce mie îmi sugerează că SARS-CoV-2 nu stă în aer și nu-și păstrează capacitatea de a infecta pe cei care intră ulterior în același spațiu, așa cum s-a sugerat adesea. (Un studiu suedez recent a găsit SARS-CoV-2 într-o mansardă a unui spital, ceea ce a provocat articole îngrozitoare în mass-media suedeză.) Din această cercetare rezultă că virusul se răspândește numai în contact strâns și imediat.

În continuare avem un alt studiu publicat recent în Frontiers in Public Health[3]. Autorii nu au primit finanțări specifice și nu au raportat conflicte de interese.

La fel ca studiul din The Lancet despre care am  scris acum câteva săptămâni, a fost o analiză a statisticilor globale, cu diferența că acesta a comparat mult mai multe țări (a fost inclusă fiecare țară care a avut cel puțin zece decese de covid la sfârșitul lunii august, așadar 160 de țări în total), având, totdată, în vedere un interval de timp mult mai lung. În timp ce studiul anterior adunase datele doar până la 1 mai, acesta a adunat date până la sfârșitul lui august. Or, dacă carantina are efect asupra mortalității, ar trebui cu siguranță să fi existat deja un efect vizibil până în acel moment.

Deci, care au fost rezultatele?

Nu a existat nicio corelație între severitatea carantinei și numărul de decese de covid 19. S-au observat, însă, puternice corelații pozitive cu obezitatea și sedentarismul. Cu alte cuvinte, rezultatele sunt perfect conforme cu studiul anterior publicat în The Lancet. Alți factori care s-au dovedit a fi corelați pozitiv cu mortalitatea datorată covid 19 au fost vârsta, bolile cardiovasculare și cancerul.

Doi factori care au arătat o puternică corelație negativă cu numărul de decese cauzate de virusul SARS- COV-2  au fost prevalența generală a bolilor infecțioase într-o populație și produsul intern brut (PIB). Acest lucru are sens, din punctul meu de vedere, câtă vreme țările mai sărace au în general mai multe boli infecțioase și, de asemenea, populații mai tinere, mai puțin obeze, așadar mai puțin susceptibile de a ceda la covid dacă sunt infectate.

Alți doi factori care s-au corelat negativ cu mortalitatea de covid 19 au fost temperatura medie și nivelul mediu de lumină solară. Având în vedere că virusul tinde să dispară în multe țări în timpul verii și, după cum constatăm acum, pare a se reîntoarce toamna, se pare că vorbim de o manifestare sezonieră, astfel încât toate aceste corelații sunt, într-adevîr,  explicabile. Cu toate astea, nu s-a observat nicio corelație între umiditate și rata mortalității de covid 19.

Ce concluzii putem extrage din aceste studii?

Aș spune că ele întăresc ideea că lockdownul agresiv pare în mare măsură ineficient. Dimpotrivă, ceea ce pare să funcționeze cu adevărat este asigurarea unei sănătăți generale a populației, prin încurajarea unei diete sănătoase și a exercițiilor fizice regulate.

Dar, dacă carantinarea severă este într-adevăr ineficientă, cum se face că Suedia a înregistrat mai mulți morți de covid 19 decât alte țări nordice?

Acesta este un subiect la care mă voi referi în articolul viitor.