Tinerețea a fost dintotdeauna la modă. Dar elitele liberale și acelea aparținătoare noii stângi europene îi consideră pe tineri nu doar mai ”cool” decât persoanele în vârstă, ci și superiori din punct de vedere moral. Ori de câte ori văd un reportaj occidental despre Ungaria mea natală, dacă scopul posturilor de știri este să-i prezinte pe maghiari ca fiind neinformați, ele arată aproape exclusiv persoane în vârstă. Dacă încearcă să transmită contrariul, arată doar tineri – de exemplu la un miting de combatere a schimbărilor climatice. În zilele noastre, se pare că doar tinerii mai sunt capabili de opinii politice „corecte”.

Elitele culturale și mass media occidentală îi prezintă invariabil pe tinerii alegători într-o lumină pozitivă. Se presupune că aceștia sunt vizionari și altruiști. Alegătorii mai în vârstă sunt, însă, portretizați negativ. Despre ei se crede că sunt împinși la urne doar de superficialitate și interes personal.

Am văzut aceste prejudecăți manifestându-se deseori în mass-media occidentală. În 2016, majoritatea jurnaliștilor au descris Brexitul ca fiind o victorie a bătrânilor provinciali cu nostalgii imperiale. Succesul partidului conservator PiS din Polonia, a lui Viktor Orbán în Ungaria și, bineînțeles, revenirea lui Donald Trump, toate au fost portretizate într-un mod similar, ca victorii ale bătrânilor înapoiați asupra tinerilor generoși și iubitori ai progresului. Bătrânii sunt zugrăviți ca fiind rasiști și dispuși să voteze pentru oricine promite să reducă imigrația. Tinerii sunt „umani”, ”le pasă de viitorul planetei” și sunt dornici să primească cât mai mulți solicitanți de azil.

Liberalii ar trebui să fie însă îngroziți că societatea este departe de a întineri. Procentul de persoane în vârstă din țările occidentale crește anual. Nu numai că trăim mai mult, dar tinerii nu au copii. Această tendință demografică pare să fi alimentat o altă obsesie maladivă. Pe măsură ce tot mai mulți oameni trăiesc mai mult, bătrânii sunt prezentați, încontinuu, ca o povară pentru un număr tot mai mic de tineri apți de muncă.

Ceea ce nu este, desigur, o fantezie – exact într-acolo ne îndreptăm, pe măsură ce societățile occidentale îmbătrânesc. Conform diverselor studii, în SUA, numărul cazurilor de demență se va dubla până în 2060. O povară imensă pentru spitale și căminele de bătrâni, care va necesita o creștere masivă a numărului de îngrijitori – o sarcină pe care tinerii occidentali sunt din ce în ce mai reticenți să și-o asume. Asta va însemna, probabil, și mai multă imigrație. Societățile occidentale se confruntă într-adevăr cu provocări demografice semnificative. Dar, în loc să le facă față, elitele occidentale sunt tot mai dispuse să atace și să învinovățească vârstnicii, încercând să ne facă să credem că bunicii și părinții noștri împiedică, din punct de vedere economic și moral, ”progresul”. Și, în vreme ce fac toate astea, problemele pe care le ridică îmbătrânirea populației devin și mai mari.

De fapt, disperarea de astăzi își are izvorul în faptul că oamenii trăiesc mai mult datorită îmbunătățirilor masive survenite, la un moment dat, în medicină și asistența medicală. Dar acesta ar trebui să fie un motiv de bucurie, și nu unul de disperare.

Bătrânețea este un noroc care trebuie sărbătorit. Și prețuit la adevărata sa valoare. Ar trebui să fim fericiți că rămânem mai mult alături de cei dragi. Pe măsură ce experiența noastră de viață crește, devenim mai înțelepți.

Așadar, în loc să-i considere pe bătrâni bigoți și ignoranți nefamiliarizați cu noile evoluții ale jargonului transgender, tinerii ar avea enorm de câștigat dacă ar izbuti să acceseze izvoarele de înțelepciune și cunoștințe ale bătrînilor. Ar avea multe de învățat.

Péter Ungár, este un politician maghiar, membru al Partidului Verzilor din Ungaria.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici