Edupedu.ro, publică un punct de vedere al sociologului Vasile Dâncu, care trage semnalul de alarmă în sistemul de educaţie: cincizeci şi doi la sută dintre elevii români de 15 ani nu ating nivelul minim de competenţe la matematică, iar la citire procentajul este de patruzeci şi nouă la sută. La „ştiinţe” patruzeci şi şase la sută, dintre elevi, sunt sub nivelul de bază. România s-ar afla sub media OCDE, în toate cele trei domenii evaluate, potrivit rezultatelor publicate marţi, 8 septembrie de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. România a obţinut în 2025 un scor mediu de 425 puncte la ştiinţe, 419 puncte la matematică şi 413 puncte la lectură faţă de mediile OCDE de 484 p, 465p, respectiv 465 p. În raport cu 2022, ştiinţele „staţionează”, matematica pierde 9 puncte iar lectura… 16 puncte. Neîncrederea în teste are o sociologie proprie, ne încredinţează şi Vasile Dâncu. De altfel, nu e prea clar care au fost eşantioanele, după cum nu este deloc clară implicarea OCDE în învăţământ şi reformele operate pe bază de soft-power de această organizaţie. PISA nu este un examen din programa naţională, nu măsoară inteligenţa unui copil, cultura, imaginaţia, caracterul lui. Dar, România nu este singura ţară… „în declin”. Dar de data aceasta, suntem însă în faţa unui bilanţ, mai altfel, fiindcă el este cel al unei generaţii crescute în deceniul „România Educată”. Relevanţa testelor PISA a fost augmentată cu argumente de experţi în educaţie, din dorinţa şubrezirii încrederii în sistemul de învăţământ naţional, pentru a se cere reforme, care vin de la… Banca Mondială sau OCDE, trase la xerox. Miza este omogenizarea şi nivelarea sistemelor de educaţie, un punct de vedere pertinent, exprimat de istoricul Mircea Platon, de la Iaşi, o notorietate în materie. Adică se intervine, prin şcoală, în societate. Paradoxal, cel mai recent studiu PISA, privind educaţia, relevă rezultate „mai slabe ca niciodată”, în Germania, (apud Berliner Zeitung) adică scoruri mici la competenţe, la citire, matematică şi ştiinţe, în rândul elevilor de 15 ani. Prin acest rezultat Germania s-ar situa aproape de media tuturor celor aproape de 70 de ţări testate, în toate cele trei domenii. Conform „aşteptărilor”, Singapore şi alte 4 regiuni chineze s-ar afla în fruntea clasamentului internaţional în domeniul educaţiei. Ultimul raport relevă că doar 70% dintre elevii germani au atins nivelul de competenţă la citire, definit de OCDE, ca fiind nivelul minim de capacitate de a înţelege ideea principală a unui text de lungime medie. În China, 93% au atins acest nivel. Este de ţinut seama de această realitate. Sistemul şcolar din Germania, pe mai multe niveluri, este unul care asigură, de decenii, o calitate bună –dacă nu de excepţie- a educaţiei şi îmbunătăţirea acesteia rămâne o prioritate a guvernului de la Berlin. Reforma sistemului de educaţie este o posibilitate prin care organizaţiile naţionale şi trans-naţionale preiau elemente ale suveranităţii şi funcţii ale ţărilor şi naţiunilor în declin. Reforma „continuă” a educaţiei rămâne un exemplu a ceea ce literatura de specialitate numeşte „suveranitate perforată”. Revenind la comentariul sociologului Vasile Dâncu, din Edupedu.ro, unele observaţii merită toată atenţia şi între acestea se află cea privind absenteismul, precum şi reducerea diferenţelor dintre şcoli, în privinţa competitivităţii, ş.a.m.d..

 

Un articol de Mircea Canțăr