În aprilie 1856, două tinere din tribul Xhosa, au decis să se ducă împreună la râul Gxarha, aflat în preajma Oceanului Indian (în zona care este acum Capul de Est al Africii de Sud).

În drum, ele au întâlnit doi bărbați care pretindeau că sunt spirite ale strămoșilor, însărcinate să aducă tribului un mesaj: morții Xhosa vor învia și vor conduce oamenii într-o nouă eră a libertății și prosperității.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, au explicat străinii, poporul Xhosa ar trebui să renunțe la vechiul său mod de a trăi: să pună capăt odată pentru totdeauna vrăjitoriei și promiscuității sexuale, dedicându-și tot timpul construirii de noi țarcuri pentru animale și pregătirii câmpurilor pentru noile culturi, care aveau să apară din nimic, odată cu sosirea străbunilor.

Tribul Xhosa depindea în primul rând de vite și de recoltele care asigurau hrana acestora. Conform celor transmise tinerei Nongqawuse și prietenei acesteia, noua eră a prosperității va veni doar atunci când membrii tribului Xhosa își vor fi ucis toate vitele, distrugând, totodată, culturile care le permiteau creșterea acestora. Un extraordinar act de credință, care îi va conduce negreșit, la izbândă.

Greu de crezut dar, chiar dacă unii nu erau deloc convinși că acesta ar fi cel mai bun lucru de făcut, majoritatea poporului Xhosa a acceptat narațiunea, în primul rând deoarece aceasta fusese validată de oamenii cu autoritate ai tribului – suficient pentru a-i convinge de adevărul absolut al acesteia.

Nongquawuse spusese că prevestirea se va împlini pe 18 februarie 1857, ziua în care soarele va deveni roșu. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, șeful de trib Sarili s-a dus la râu să viziteze fetele și s-a întors convins că au greșit data. Profeția avea să devină realitate peste alte opt zile, așa că oamenii ar fi bine să treacă la uciderea tuturor vitelor pentru a fi pregătiți pentru marea tranziție către viitorul glorios.

Rezultatul acestei nebunii fost că 80% din populație a murit în urma foametei pricinuite de uciderea vitelor.

Pare greu de crezut că acum două secole un popor întreg a acceptat să se autodistrugă la îndemnul unei adolescente cu pretenții de clarvăzătoare. Totuși, secolul al XXI-lea își are propria-i profetesă, pe Greta Thunberg, o adevărată Nongqawuse a timpului nostru.

Știm astăzi că poporul Xhosa era supus unor presiuni imense, atât din partea altor triburi, cât și din partea omului alb.

Burii și britanicii reprezentau o mare provocare tehnologică, aducând totodată și noi boli, precum boala de plămâni care le afectase vitele. Statutul și autoritatea conducătorilor tribului, incapabili să găsească o rezolvare a problemelor, se afla sub presiune, iar Nongqawuse le-a oferit o modalitate de a-și rezolva temerile. Spunându-le ceea ce își doreau cu disperare să audă, ea le-a oferit un scop și autoritatea de a-și obliga poporul să acționeze conform profeției.

Povestea tribului Xhosa și a profetesei Nongqawuse ne oferă o bună perspectivă asupra a ceea ce se întâmplă actualmente cu elitele politice ale Occidentului și a felului în care acestea au adoptat, in corpore, cultul schimbărilor climatice.

Să luăm, de exemplu, cazul lui Pete Buttigieg, extravagantului Secretar al Transporturilor din cadrul administrației Biden, care își petrece zilele propovăduind cauza mașinilor electrice și felul în care acestea ne vor elibera din cătușele combustibililor fosili, chiar dacă nu are nici cea mai mai mică idee despre cum sau dacă vor putea vreodată funcționa.

Nu este deloc limpede dacă el crede în Gaia sau își imaginează că ea s-a supărat pe mașina lui de tuns iarba, însă susținerea profeției schimbărilor climatice îi rezolvă o problemă de ordin personal. Pentru cei care au convingerea că Gaia este nemulțumită de omul occidental din cauza rasismului său și a mașinilor de tuns iarba, dar nu pot face absolut nimic în această privință, credința în misterele mașinilor electrice devine o foarte plăcută modalitate de evadare din realitatea curentă. Iar Pete Buttigieg încetează să mai fie un biet membru interimar al guvernului, devenind un purtător de speranță.

Liderii europeni vorbesc despre deficitul de gaze naturale din această iarnă ca despre un pas necesar în tranziția la ceea ce ei numesc energie regenerabilă – un lucru care, deocamdată, nici nu există. Totodată, ei par realmente excitați numai gândindu-se la oamenii ghemuiți în întuneric și încălzindu-se lângă focul rezultat din arderea ultimelor piese de mobilier care le-au mai rămas.

Principala îndeletnicire a aparatchikului verde din UE pare a fi încercarea de a lămuri oamenii să-și învingă frica de dușurile reci din perioada iernii. El se imaginează imortalizat pe afișe în stil sovietic, ca un adevărat erou care își conduce oamenii către un viitor glorios, cât mai departe de casele calde și coșurile lor fumegânde. Iar consecințele nu mai au nicio importanță câtă vreme noua ”cruciada” oferă o rațiune de a exista armatei de funcționari inutili și nesărați.

Și dacă membrii acestui cult ciudat, care a molipsit atât de mulți membri ai clasei conducătoare, s-ar mărgini doar la declarații publice extravagante!

Povestea tribului Xhosa ne avertizează însă că elitele care încep să creadă lucruri nebunești, vor încerca să-și impună sminteala asupra tuturor celorlalți.

În mod interesant, după eșecul profețiilor, poporul Xhosa nu s-a trezit la realitate, refuzând să conștientizeze escrocheria. Până în cele din urmă, ”credincioșii” s-au întors pur si simplu împotriva necredincioșilor, considerați, prin lipsa lor de credință, principalii vinovați pentru neîmplinirea acestora. Este exact ceea ce se întâmplă acum. Adevărata problemă pare a fi faptul că tu nu crezi!

Prăbușirea economică din Sri Lanka, o țară care a îmbrățișat ideea agriculturii verzi, nu este luată în considerație. Revolta fermierilor olandezi care se opun uciderii vitelor nu-i determină pe cei responsabili să-și reconsidere planurile. Pentru noii zeloți nimic din toate acestea nu contează.

Asemenea lucruri se întâmplă de fiecare dată atunci când fanaticii ajung la conducere. Ei nu posedă niciun mecanism intern care să le reevalueze fanatismul, așa că merg până unde le permite realitatea, iar apoi sunt distruși. Fanaticii târăsc societatea pe care o conduc până în cele cele mai adânci abisuri ale propriului lor fanatism. Pentru ”drept credincioși”, suferința generată de politicile ecologice este cea mai bună dovadă a faptului că acele politici funcționează.

După moartea a aproape 80% din populația tribului Xhosa, supraviețuitorii nu s-au întors împotriva celor care îi târâseră în dezastru. De fapt, locul în care s-au întâmplat toate acestea se numește încă Valea Nongqawuse. Scepticii au fost numiți ”zgârciți”, din pricină că au refuzat să își sacrifice vitele.

Probabil că ruinele Occidentului nu vor arăta altfel. Iar locuitorii viitoarei Văi a Gretei îi vor cataloga pe aceia care au încercat să avertizeze asupra pericolului drept negaționiști.

Traducereași adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici