ACUM UN AN…
Deveneam brusc „celebru”, devenind #pacientul_37 infectat cu SARS COV2 din România…
Fiul meu cel mare împlinea 16 ani și era pentru prima oară când eu nu eram alături de el și restul familiei să îl sărbătorim! Întâmplarea asta m-a „uscat” sufletește!
Pe 10 martie mă internasem în stare nasoală la Spitalul Victor Babeș, cu suspiciune de infectare cu noul coronavirus din China, după o vizită făcută în Germania în perioada 29 februarie – 02 martie 2020, în zona Stuttgart, unde e o puternică comunitate italiană.
În 2 zile, mi se făcuseră vreo 3 radiografii care arătau înrăutățirea stării plămânilor, eram izolat singur într-o rezervă, iar doi doctori tineri, echipați ca ninja, mă încurajau prin geam, din partea cealaltă a ușii. Mă uitam la ei și le vedeam disperarea în ochi…se uitau la mine cam ca la un mort, o fantomă, chiar cu milă și îmi dădeau din când în când niște paracetamol.
Pe 12 martie mi-au dat și niște Plaquenil…
Starea era și mai gravă, aveam o diaree severă…
Pe 13 martie am ajuns la ATI…acum râd…tot spart la stomac…
Timp de 12 zile, m-au umflat cu antidiareice și voiau să îmi pună pampers…Îmi spuneau „faceți în pampers, nu e problemă”, iar eu le ceream cu disperare plosca…
Când a venit plosca, 3 doamne, mă priveau candid și îmi ziceau să îi dau drumul, privind la mine ca din tribună, relaxate, zâmbind!
Apoi, eram o curiozitate națională…Fiecare medic mai renumit, DE BUNĂ CREDINȚĂ, încerca să fie util:
„Dați-i Plaquenil, că face bine!”
Pac, mă umflau de Plaquenil…
„Domne, e bună Hidroxiclorochina!”
Buf, mă umflau de Hidroxiclorochină…
„Merge schema asta de antibiotice”…
Mi-au dat vreo 3 și a fost FAILURE…Abia la a 4-a a răspuns organismul!
După 21 de zile de antibiotice, aveam 1800 GPT-ul, față de 50, limita normală!
Când am ieșit de la ATI exact de Bunavestire, pe 25 martie, vreo 9 zile am fost complet constipat…
În final, cu o zi ÎNAINTE DE FLORII, am ajuns acasă, după 31 de zile de spitalizare și 30 de nopți de nesomn…
Mulțumesc lui Dumnezeu Atotputernicul, familiei mele, medicilor de la Victor Babeș și tuturor celor implicați din corpul medical pentru ce au făcut pentru mine! Priceperea lor m-a salvat! Cu mine s-au comportat IREPROȘABIL și am avut condiții superdecente de spitalizare!
Azi, sunt complet recuperat, dar recuperarea a durat cam 9-11 luni, de la externare…
SLAVĂ LUI DUMNEZEU ȘI SĂNĂTATE VOUĂ TUTUROR, SĂ FIȚI FERICIȚI ȘI FERIȚI DE NECAZURI!