O propunere supremă: Scrisoarea lui Julian Assange către Regele Charles al III-lea

Majestății Sale, Regele Charles al III-lea

Cu prilejul încoronării, cred că este potrivit să adresez suveranului meu chemarea sinceră de a celebra acest eveniment important prin vizitarea propriului său regat în regat: Închisoarea Majetății Sale Belmarsh.

Vă veți aminti fără îndoială vorbele înțelepte ale unui renumit dramaturg:

”Nimic nu-i silnic când te arăți cu milă./ Această însușire e ca ploaia/ Căzând din cer. De două ori sfințește: / Pe miluit ca și pe milostiv.”[^1]

Ah, dar ce-ar înțelege acel bard despre milă, dacă ar fi pus să judece zorii istoricei Voastre domnii? La urma urmei, măsura unei societăți este dată de felul în care își tratează prizonierii, iar regatul Vostru a excelat, de bună seamă, în acest sens.

Închisoarea Majestății Voastre Belmarsh este situată la prestigioasa adresă One Western Way, Londra, la doar o scurtă vânătoare de vulpi de Old Royal Naval College din Greenwich. Dar cât de încânător trebuie să fie ca o instituție atât de stimabilă să vă poarte numele!

Aici se află încarcerați 687 dintre loialii Voștri supuși, ceea ce confirmă recordul Regatului Unit – țara cu cei mai mulți deținuți din întreaga Europă de Vest. Conform unei recente declarații a nobilului Vostru guvern, împărăția Voastră se confruntă, în prezent, cu ”cea mai mare creștere a locurilor din închisori de mai bine de un secol”, proiecțiile sale ambițioase preconizând o creștere a populației închisorilor de la 82 000 la 106 000 în următorii patru ani. O moștenire pe cinste, într-adevăr.

În calitate de prizonier politic, ținut la cheremul Majestății Voastre în numele unui suveran străin supărat, mă simt onorat să trăiesc între zidurile acestei instituții de clasă mondială. Cu adevărat, împărăția Voastră nu cunoaște limite.

În timpul vizitei veți avea ocazia să savurați deliciile culinare oferite fidelilor voștri supuși la un buget generos de două lire pe zi. Veți putea gusta capetele de ton terciuite și acele bucățele aglutinate omniprezente despre care se crede că sunt din pui. Și nu trebuie să vă faceți griji căci, spre deosebire de alte instituții mai mici, cum ar fi Alcatraz sau San Quentin, nu există o sală de mese comună. La Belmarsch, prizonierii iau masa singuri în celulele lor, în cea mai deplină intimitate.

Dincolo de plăcerile gustative, vă asigur că Belmarsch oferă ample oportunități educaționale. Așa cum stă scris în Biblie (Proverbele 22:6): ”Învață pe copil calea pe care trebuie să meargă, iar când va îmbătrâni nu se va îndepărta de la ea.” Observați cozile interminabile de la compartimentul pentru medicamente, unde deținuții își colectează rețetele, nu pentru uzul zilnic, ci în vederea experienței de lărgire a orizonturilor din acea ”big day out” – toate dintr-o dată.

De asemenea, veți avea ocazia să-l omagiați pe răposatul meu prieten Manoel Santos, un bărbat gay care, amenințat de pericolul deportării în Brazilia lui Bolonsaro, și-a luat viața la doar opt metri de celula mea, folosind o frânghe făcută din lenjeria de pat. Vocea lui rafinată de tenor a fost acum redusă la tăcere pentru totdeauna.

Aventurați-vă ceva mai departe în adâncurile Belmarsh și veți găsi cel mai izolat loc în interiorul zidurilor sale: Healthcare sau ”Hellcare”, așa cum cu drag o numesc locuitorii săi. Aici vă veți minuna de regulile sensibile concepute pentru siguranța tuturor, cum ar fi interzicerea șahului, permițând în același timp jocul de dame, se pare mult mai puțin periculos.

Adânc în Hellcare se află cel mai glorios și mai înălțător loc din întregul Belmarsh sau, mai degrabă, chiar din întregul regat Unit, sublimul Belmarsh End of Life Suite. Ascultați cu atenție și veți putea auzi strigătele prizonierilor: ”Frate, aici o să-mi rămână oasele!”, doar încă o dovadă a calității vieții și morții din închisoarea Voastră.

Dar nu vă temeți, pentru că între aceste ziduri se găsește multă frumusețe. Răsfățați-vă ochii cu corbii pitorești și cu sutele de șobolani care se simt la Belmarsh ca acasă. Și dacă va fi să veniți primăvara, ați putea arunca o privire chiar și asupra rățuștelor prăsite de rațele sălbatice în incinta închisorii. Doar să nu întârziați, deoarece șobolanii lihniți au grijă ca viața lor să fie foarte scurtă.

Vă implor, Rege Charles, să vizitați închisoarea Voastră Belmarsh, pentru că este o onoare care se cuvine unui Rege. Porniți la drum având în minte cuvintele din Biblia Regelui James[^2]: ”Ferice de cei milostivi că ei vor avea parte de milă” (Matei 5:7). Și mila să fie lumina călăuzitoare a regatului Vostru, atât în interiorul, cât și în afara zidurilor Belmarsh.

Supusul Vostru cel mai devotat,

Julian Assange

A9379AY

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici