Hrair Balian

Hrair Balian este mediator independent pentru soluționarea conflictelor. După 1990 s-a ocupat de conflictele din Balcani, Europa de Est, Caucaz, Asia Centrală, Orientul Mijlociu și Africa. Din 2008 până în 2021 a ocupat funcția de director al Carter Center’s Conflict Resolution (Programul Centrului Carter de Rezolvare a Conflictelor). În momentul de față este concentrat pe Siria și Ucraina.

 

Războiul din Ucraina trebuie să se încheie urgent. Cu cât va continua mai mult, cu atât mai îngrozitoare vor fi consecințele și cu atât mai anevoie de depășit obstacolele apărute în calea păcii.

Faptul că amble părți sunt, actualmente, epuizate, ne oferă un moment de răgaz, deschizându-ne în față o îngustă fereastră de oportunitate.

Chiar dacă, într-o primă fază, încetarea focului ar îngheța actualele pierderi teritoriale ale Ucrainei, situația acestora ar putea fi abordată ulterior, în cadrul negocierilor de pace – ceea ce ar fi preferabil continuării la nesfârșit a războiului.

Invazia Rusiei în Ucraina nu este doar o încălcare flagrantă a dreptului internațional, ci și consecința unui monumental eșec diplomatic.

Neînțelegerile Rusiei cu Ucraina și cu Occidentul, în special în ceea ce privește extinderea NATO, ar fi trebuit să se constituie într-un un obiect al dialogului și nicidecum într-un motiv de dispreț reciproc.

În loc de asta, Statele Unite au continuat să încurajeze ambițiile NATO și ale Ucrainei, inclusiv în noiembrie 2021. Încheierea războiului necesită o reluare urgentă a dialogului dintre SUA și Rusia.

Războiul este purtat între Rusia și Ucraina dar Moscova îl percepe ca pe un război cu Statele Unite. Rusia își propune să descurajeze Ucraina să adere la NATO, să protejeze Republicile Populare din Donbas – provinciile estice Lugansk și Donețk – și să consolideze o punte de legătură între Donbas și Crimeea. Estimp, Ucraina vrea să-și păstreze integritatea teritorială și suveranitatea și să ”înfrângă Rusia”. Pentru ambele părți, războiul este existențial.

Aflat deja într-a șasea lună și nearătând niciun semn de sfârșit, războiul a provocat imense suferințe umane și distrugeri, a făcut peste 100 000 de victime ucrainiene și a provocat strămutarea a peste 14 milioane de oameni. Costul de reconstrucție a Ucrainei este evaluat la un total năucitor de 1 trilion de dolari. Dinspre partea rusă se estimează circa 75 000 de morți și răniți. Aceste cifre sunt șocante.

Impactul combinat al războiului, al refugiaților, al sancțiunilor fără precedent asupra Rusiei și al scăderii aprovizionării cu energie rusă provoacă o inflație ridicată și penurie de combustibil în Europa. Mai mult decât atât, războiul a împiedicat exportul de produse agricole din Rusia și din Ucraina către țările în curs de dezvoltare, provocând insecuritate alimentară. Cel mai periculos este însă faptul că a spulberat o linie roșie în relațiile internaționale: amenințarea cu armele nucleare.

Cu toate acestea, un număr uimitor de belicoși occidentali solicită o asistență militară și mai agresivă pentru Ucraina, în scopul preluării teritoriilor aflate sub ocupație rusă. Ei echivalează apelurile pentru negociere cu o capitulare. Acești experți nu țin cont nici de consecințele sfaturilor pe care le dau și nici de faptele de pe teren.

La mijlocul lunii iunie, un lider ucrainian scria pe Twitter că țara sa are nevoie de artilerie grea, de mii de lansatoare de rachete, tancuri și drone, confirmând amploarea asistenței suplimentare occidentale necesare inversării progreselor rusești.

Dar, chiar dacă Ucraina ar izbuti, pe moment, este foarte probabil că Rusia ar reveni anul viitor, cu o altă invazie.

Astfel încât, fie în cazul escaladării conflictului, în scopul recâștigării teritoriilor, fie în cazul unui impas, Ucraina ar avea nevoie de sprijin occidental perpetuu. În Rusia, impactul sancțiunilor se va adânci epuizând treptat capacitatea de război a țării, lovind, totodată, în populație. Dacă războiul va continua și mai mult, costurile teribile, atât materiale cât și politice, vor crește nu doar pentru cele două părți aflate în conflict, ci și pentru Europa și restul lumii.

Pe 29 martie Ucraina și Rusia au ajuns la un acord de referință privitor la cea mai controversată problemă, Ucraina acceptând să nu adere la NATO. Mai mult decât atât, viitorul teritoriilor ucrainiene aflate pe atunci sub control militar rus sau deja anexate Rusiei ar fi trebuit să facă obiectul unor negocieri multilaterale extinse. Acordul propus nu a fost, însă, încheiat, iar în momentul de față, părțile sunt mai departe una de cealaltă decât oricând altcândva.

Într-adevăr, opoziția față de negocieri este formidabilă în Ucraina – un sondaj de opinie din mai a arătat că 82% dintre ucrainieni s-au opus oricăror concesii teritoriale făcute în scopul ajungerii la un acord de pace. Este așadar de la sine înțeles că guvernul ucrainian va fi presat din greu să nu accepte un acord de pace care nu include restabilirea măcar a unei părți a integrității sale teritoriale. În plus, concesiile ucrainiene trebuie supuse unui referendum popular.

Nici partea rusă nu pare interesată de un acord convenit.

Pentru ambele părți, negocierile vor necesita dialogul cu un inamic demonizat. Ceea ce nu ar fi o excepție în istoria păcii. Negocierile recente dintre Rusia și Ucraina privind schimbul de prizonieri de război și facilitarea exporturilor de cereale sunt încurajatoare.

Jocul ar putea fi schimbat numai dacă Statele Unite și Uniunea Europeană ar lua în considerare stimulente tangibile, cum ar fi accelerarea aderării Ucrainei la UE și relaxarea progresivă a sancțiunilor antirusești, aceasta din urmă condiționată de încetarea focului și negocieri de bună credință pentru un acord de pace de lungă durată.

În plus, acordul ar trebui să reimagineze viitoarele relații dintre Statele Unite, Rusia și UE. Astfel, fiecare parte ar beneficia de stimulente atractive pentru oprirea războiului și descurajarea reluării luptelor. Iar diplomația înțeleaptă și oamenii politici s-ar asigura că niciuna dintre părți nu este umilită în decursul acestui proces.

Punerea în funcțiune a unei astfel de inițiative va necesita un efort diplomatic herculean. Foștii și actualii lideri mondiali, în special ai sudului global, care beneficiază de încrederea președinților Rusiei și Ucrainei, ar putea iniția procesul, convingându-i că încheierea negociată a războiului este posibilă și preferabilă. Secretarul general al ONU, folosindu-și considerabila autoritate morală, ar putea mobiliza acești factori de pace.

Este foarte probabil că, având în vedere progresele militare lente și costisitoare ale ambelor părți în decursul ultimelor luni, ne apropiem de un punct al războiului în care oprirea acestuia devine imaginabilă. Acest moment ar putea să apară înainte de începerea iernii, în octombrie. Până atunci, Rusia fie va prelua întreaga regiune Donbas, fie cea mai mare parte a acesteia, putând declara ”operațiunea militară specială” închisă.

Forțele armate ucrainiene utilizează arme de precizie cu lansare multiplă (furnizate de Statele Unite în iunie), producând pierderi importante părții ruse. În prezent, Ucraina încearcă să recupereze Hersonul, din partea de sud și nu este exclus să izbutească. Astfel, probabil în octombrie, se va deschide o fereastră îngustă care ar face posibilă încetarea imediată a focului, urmată de negocieri pentru pace.

În mod inevitabil, încetarea focului va produce inițial un rezultat nedrept. Cu toate acestea, viitorul teritoriilor ucrainiene aflate sub controlul Rusiei la momentul încetării focului va fi determinat în timpul negocierilor multilaterale extinse, care vor trebui să restabilească integritatea teritorială a Ucrainei, să-i păstreze, în măsura posibilităților, suveranitatea, să ofere securitate împotriva oricăror viitoare incursiuni, să garanteze statutul non-nuclear și de ne-membru NATO al Ucrainei, să creeze o infrastructură multilaterală pentru reconstrucția țării și să sprijine aderarea accelerată a țării la UE.

Washingtonul are un rol vital în acest efort de pace. Ca forță motrice din spatele coaliției transatlantice, care sprijină rezistența Ucrainei și ca principal arhitect al sancțiunilor impuse Rusiei, SUA trebuie să își asume responsabilitatea pentru pregătirea terenului în vederea eventualelor negocieri între părțile în conflict. În primul rând, SUA trebuie să revină urgent la dialogul cu Rusia. În acest sens, desemnarea Rusiei drept sponsor al terorismului, așa cum amenință Congresul SUA și îndeamnă Ucraina, ar echivala cu arderea tuturor tuturor punților de legătură cu Rusia în viitorul apropiat și condamnarea Ucrainei la un război interminabil.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici