Era într-o zi de vineri. Karol Nawrocki  se afla în avion, în drum spre Dakar(Senegal). Întreaga Polonie făcea pregătiri febrile pentru mini vacanța de  Ziua Tuturor Sfinților, când milioane de familii străbat țara în lung și în lat pentru a îngenunchea la mormintele înaintașilor.

În jurul orei 18:00, președintele și vicepreședintele Curții Constituționale, Bogdan Święczkowski și, respectiv, Bartłomiej Sochański, au fost informați că sunt suspendați pentru o lună. Ordinul a venit de la Anna Korwin-Piotrowska, pe care majoritatea guvernamentală a ales-o anul acesta membru al Curții Constituționale. Aceasta a invocat articolul 130 din Legea privind organizarea instanțelor judecătorești obișnuite, care permite suspendarea unui judecător pentru o perioadă de până la 30 de zile. De fapt, legea poloneză impune ca judecătorii constituționali să depună jurământul în fața președintelui republicii, iar ea l-a depus doar în Sejm, camera inferioară a parlamentului. Așadar, după litera legii, ea nici măcar nu era judecător. Dar, chiar dacă ar fi fost, cum oare ar fi putut prelua pur și simplu conducerea instanței? Potrivit purtătoarei de cuvânt Weronika Ścibor, noii membri ai Curții Constituționale au fost escortați în clădire de Serviciul de Protecție a Statului (SOP), instituție aflată în subordinea ministrului de interne.

În aceeași seară, ministrul justiției, Waldemar Żurek, care este și procuror general, a cerut tribunalului să ridice imunitatea ambilor judecători suspendați, depunând patru cereri referitoare la Święczkowski și una referitoare la Sochański. El vrea să-i urmărească penal pentru că nu au permis noilor membri, aleși de majoritatea guvernamentală, să-și preia atribuțiile (deoarece nu depuseseră niciodată jurământul în fața președintelui, așa cum impune legea poloneză) Președintele Curții și adjunctul său riscă acum să fie arestați pentru că  și-au făcut meseria. Un judecător de la Curtea Supremă se așteaptă ca, în câteva zile, procurorii să ceară reținerea lui Święczkowski, care a declarat la Telewizja Republika că se teme doar de Dumnezeu. El a venit în acea seară la Curtea Constituțională și a pus să fie tăiat lanțul de la poartă. Sutele de polițiști aflați în fața clădirii nu l-au lăsat să intre, moment în care le-a spus protestatarilor, prin portavoce: „Nu ne vom lupta cu poliția aici.”

Ceva mai devreme în acea seară, avionul în care se afla președintele  Karol Nawrocki, aflat undeva deasupra orașului Málaga, făcuse deja cale întoarsă. Peste un milion de oameni – 1.135.473, potrivit presei poloneze – au urmărit aeronava pe Flightradar24 în timp ce aceasta se îndrepta spre casă. Pe parcursul nopții, mii de oameni au venit la Curtea Constituțională, mulți dintre ei răspunzând unui apel lansat de Telewizja Republika. Acolo îi așteptau polițiștii mascați, echipați cu scuturi și căști. Liderii partidului de opoziție au venit la rândul lor, uniți în sfârșit în privința priorităților: salvarea Curții Constituționale și a democrației în Polonia.

Nawrocki a aterizat puțin înainte de ora 22:00. Nici asta nu a fost ușor. Postul de televiziune conservator wPolsce24, a relatat citând surse militare, că guvernul luase în considerare redirecționarea avionului său către un aeroport aflat la aproximativ 300 de kilometri de Varșovia, dar armata a refuzat. Nici Ministerul Apărării și nici Comandamentul militar nu au comentat informația.

Puțin înainte de ora 1:00, Președintele a trecut prin cordonul de poliție din fața tribunalului. La ușă, au încercat să-l oprească cei care se pretindeau reprezentanți ai Curții Constituționale, printre ei aflându-se și Maciej Berek, până curând ministru și mâna dreaptă a lui Tusk. Șeful statului, a cărui inviolabilitate este protejată de codul penal, a trebuit să-și facă loc pentru a trece pragul. „Voi nu sunteți judecători”, le-a spus el. A intrat împreună cu vicepreședintele Curții, pe care poliția îl ținuse afară, și a plecat în jurul orei 5:00 dimineața, calificând evenimentul drept o „preluare prin forță a unui organ constituțional al statului”.

Imaginile cu președintele trecând printr-un cordon de polițiști au devenit virale, și nu doar în Polonia. Aceste cadre i-au oferit instantaneu lui Nawrocki un alt profil politic: nu mai era doar noul președinte al țării, ci președintele care își întorsese avionul din drum pentru a înfrunta criza. Guvernul îl acuză pe Nawrocki, fost boxer amator, de brutalitate, dar nu există imagini care să îl arate lovind pe cineva.

Bruxelles-ul a reaționat în seara următoare. O purtătoare de cuvânt a Comisiei Europene a declarat pentru Agenția Poloneză de Presă (PAP) că alegerea celor opt noi membri ai Curții Constituționale „intră în competențele constituționale ale Sejm-ului” și a reamintit o măsură provizorie emisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în luna mai. Dar nu a rostit nicio vorbă despre suspendarea președintelui Curții, despre cordoanele de polițiși sau despre șeful statului care a trebuit să-și facă loc cu forța în clădire.

Vorbim despre aceeași Comisie care, în ianuarie 2016, a activat pentru prima dată Cadrul privind Statul de Drept împotriva Poloniei, tocmai din cauza acestei Curți Constituționale. Disputa a început cu câteva luni mai devreme, când majoritatea aflată la final de mandat a Platformei Civice (PO) — partidul fondat și condus astăzi din nou de Tusk — a ales cinci judecători, dintre care doi pe locuri care aveau să devină vacante abia după reunirea noului parlament. În decembrie 2015, Curtea Constituțională a decis că alegerea celor doi a fost neconstituțională. Bruxelles-ul a devenit interesat abia după ce noua majoritate a Partidului Lege și Dreptate (PiS) și președintele au ripostat numind propriii lor judecători. În decembrie 2017, Comisia a activat Articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Curtea Constituțională fiind din nou în centrul atenției. Timp de opt ani, judecătorii aleși de majoritatea „greșită” — chiar dacă aleasă democratic — au fost priviți ca o amenințare la adresa valorilor UE. Se pare că noii membri escortați în clădire de ofițeri din subordinea ministerului de interne, printr-o poartă ce dă spre biroul prim-ministrului, nu stârnesc îngrijorări similare.

Polonezii au un cuvânt pentru un anumit tip de conducător, pe care nu-l plac deloc: namiestnik. În secolul al XIX-lea, acesta era titlul viceregilor care guvernau Polonia în numele țarului. Primul dintre ei a fost un general polonez. Un namiestnik nu trebuie să fie neapărat străin; este de ajuns să știe datorită cui se află în funcție.

Donald Tusk a prezidat Consiliul European din 2014 până în 2019, iar ulterior a condus Partidul Popular European (PPE). El a revenit în funcția de prim-ministru al Poloniei în decembrie 2023. Pe 20 decembrie, conducerile televiziunii publice, radioului public și agenției naționale de presă au fost înlocuite într-o singură zi, iar postul de știri TVP Info a fost scos din emisie. Pe 9 ianuarie 2024, poliția a arestat doi foști miniștri din opoziție, Mariusz Kamiński și Maciej Wąsik, chiar în interiorul palatului prezidențial, deși președintele de atunci, Andrzej Duda, îi grațiase. Ambii sunt acum membri ai Parlamentului European. Trei zile mai târziu, procurorul general a fost înlocuit fără consimțământul președintelui.

Bruxelles-ul nu a pus nicio întrebare despre toate acestea. Pe 23 februarie 2024, președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a venit la Varșovia pentru a anunța că Polonia poate accesa până la 137 de miliarde de euro din fondurile UE blocate în disputa privind „statul de drept”. Trei luni mai târziu, pe 29 mai, Comisia a închis procedura prevăzută de Articolul 7. Banii au venit după preluarea instituțiilor, nu înainte. Liderii de la Varșovia au tras o concluzie limpede: indiferent ce ar face cu instituțiile țării, nu vor suporta niun fel de consecințe.

Din martie 2024, guvernul a refuzat să mai publice deciziile Curții Constituționale în Monitorul Oficial. Un deputat din opoziție a fost plasat în arest preventiv, iar alți doi trăiesc acum în exil. Pe 9 octombrie, o comisie parlamentară a recomandat trimiterea în judecată a guvernatorului băncii centrale, Adam Glapiński, în fața Tribunalului de Stat, votul decisiv din Sejm fiind anunțat pentru a doua jumătate a lunii noiembrie. În baza legislației poloneze, odată adoptată această hotărâre de către parlament, suspendarea sa din funcție survine de drept. Deși Curtea Constituțională a decis în ianuarie 2024 că este nevoie de o majoritate de trei cincimi, coaliția — care nu strânge aceste voturi — refuză să recunoască decizia ca fiind obligatorie. Miza depășește cu mult o simplă funcție: Banca Națională a Poloniei deține 673 de tone de aur, adică una dintre cele mai mari zece rezerve de stat la nivel mondial, acumulată în cea mai mare parte în timpul mandatului lui Glapiński.

Acoperirea juridică a venit din Europa. În octombrie 2021, la cererea prim-ministrului de atunci, Mateusz Morawiecki, Curtea Constituțională a decis că Constituția Poloniei are prioritate față de anumite prevederi ale tratatelor europene. Ca răspuns, Comisia a acționat Polonia în judecată la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), iar pe 18 decembrie 2025, instanța de la Luxemburg a stabilit că Curtea Constituțională poloneză nu îndeplinește cerințele unei instanțe independente. Żurek a primit favorabil decizia, declarând că ”această hotărâre impune statului să ia măsuri”.

Pe 6 mai, Curtea de la Strasbourg a cerut Poloniei, ca măsură provizorie, să le permită celor patru judecători aleși de actuala majoritate să își preia atribuțiile. Tusk a răspuns imediat că statul este „obligat să elimine toate obstacolele care îi împiedică să judece”. Pe 30 octombrie, obstacolele au fost eliminate de poliție.

O confruntare similară a avut loc și  în Germania. În mai 2020, Curtea Constituțională Federală de la Karlsruhe a decis că o hotărâre a instanței de la Luxemburg depășea competențele UE. În iunie 2021, Comisia a inițiat o procedură de infringement, pe care a clasat-o șase luni mai târziu, după ce Berlinul a oferit garanții. Nimeni nu a trimis poliția la Karlsruhe.

Conform versiunii lui Tusk privind evenimentele din 30 octombrie,„membrii  legal aleși ai Curții au fost atacați, iar poliția prezentă la fața locului a protejat Curtea de atacatori”. Cu toate acestea, chiar și organizații care criticau frecvent fostul guvern au contestat legalitatea deciziei. Astfel, Fundația Helsinki pentru Drepturile Omului, care a petrecut opt ani criticând reformele judiciare ale PiS., a declarat: „Nu vedem o bază legală clară pentru luarea unei asemenea decizii de judecătorul cu cel mai lung stagiu”, avertizând totoată că acesta ar putea fi  un „precedent periculos”. Prima Președintă a Curții Supreme a afirmat că „poliția nu trebuie să devină un instrument aflat la dispoziția intereselor politice ale guvernanților. De asemenea, președintele Curții Supreme Administrative a scris că limitele impuse de principiile constituționale și de respectul pentru demnitatea umană „au fost depășite”.

Nimeni nu pretinde că instanța constituțională poate sta total în afara jocurilor politice. Conservatorii vor judecători conservatori, iar stânga îi dorește pe cei de stânga – nu Polonia a inventat acest lucru. Însă, în Polonia de după 1989, nu s-a mai întâmplat niciodată ca un guvern să aducă judecători cu ajutorul serviciilor de securitate, permițându-le apoi să se declare ei înșiși Curtea Constituțională.

Declarațiile Ursulei von der Leyen nu au fost mereu neutre la adresa guvernelor din statele membre. Cu doar câteva zile înainte de alegerile din Italia din septembrie 2022, ea a avertizat că, dacă lucrurile merg „într-o direcție dificilă” — „și am făcut referire la Ungaria și Polonia” — „avem instrumente”. Cu toate acestea, italienii au ales-o pe Giorgia Meloni. Când,  în aprilie 2026, maghiarii l-au înlăturat de la putere pe Viktor Orbán,  ea a declarat că „Ungaria a ales Europa”. Și, în doar câteva săptămâni, discuta deja cu câștigătorul, Péter Magyar, despre deblocarea fondurilor înghețate.

În această cheie de citire, statul de drept funcționează ca o clauză de loialitate. Un guvern din familia PPE, care vorbește fluent limba Bruxelles-ului, își poate permite să tolereze suspendarea președintelui propriei Curți Constituționale de către o persoană care nu a depus niciodată jurământul așa cum prevede legea, încercuirea  clădirii cu trupe de intervenție ale poliției și amenințarea judecătorilor cu urmărirea penală.  La rândul său, Comisia se limitează la a nota că parlamentul are competența de a face numiri.

Peste un milion de oameni au urmărit întoarcerea din drum a avionului peședintelui. În clădirea Berlaymont gestul a trecut, însă, neobservat.

 

Miłosz Kamil Manasterski (născut în 1977, la Kalisz, Polonia) este un scriitor, publicist, jurnalist și manager cultural polonez. A publicat mai multe volume de poezie și proză/eseuri. O parte din lucrările sale au fost traduse în mai multe limbi. A primit premiul World Poetry Day UNESCO (2016) și distincții la diverse festivaluri de literatură din Polonia. A fost director al Centrului Cultural din Łomianki (2012–2016) și este președinte al Asociației Scriitorilor Catolici (Związek Pisarzy Katolickich).   Este președintele agenției private de știri Agencja Informacyjna și fost redactor-șef al portalului acesteia. A devenit o figură foarte cunoscută în spațiul public din Polonia în calitate de comentator politic și publicist, fiind  invitat frecvent în emisiunile postului public de televiziune TVP (în special în perioada guvernării partidului PiS) și ulterior la postul TV Republika. În 2025, a fost decorat cu Crucea de Cavaler a Ordinului Polonia Restituta (Krzyż Kawalerski Orderu Odrodzenia Polski) pentru contribuțiile sale în domeniul culturii și serviciului public.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici

Linkurile de verificare a informației pot fi găsite în articolul după care s-a făcut traducerea

Imagine generată de Grok

 

[1] Președintele Poloniei a refuzat să primească jurământul noilor judecători aleși de majoritatea parlamentară. Fără acest  act formal făcut în fața șefului statului (impus de legea poloneză), conducerea existentă a Curții Constituționale (Bogdan Święczkowski) a refuzat să le recunoască statutul, să le atribuie dosare sau să le permită intrarea pe deplin în drepturi. Sâmburele acestei crize constituționale îl constituie, așadar, atât refuzul Președintelui de a le primi jurământul ceremonial, cât  și ”soluția de avarie” găsită de majoritatea guvernamentală. Deoarece, dacă admitem că un simplu membru al unei instituții (fie el cel mai bătrân ca vechime sau vârstă) poate decide unilateral să-și suspende șefii legali și să preia conducerea invocând o procedură improprie, se dă peste cap orice ierarhie legală și instituțională. Oriunde s-ar aplica – de la un spital, la o universitate sau la cea mai înaltă instanță a statului – o astfel de metodă transformă legea în „legea celui mai puternic” (sau a celui care profită de momentul în care președintele e plecat din țară). Juriștii constituționaliști din Polonia au insistat asupra absudității și naturii periculoase a unei asemenea manevre, criticând ”logica” puciului administrativ. (n. trad.).

 

Sediul central al Comisiei Europene