Tenismanul Novak Djokovic continuă să se afle în centrul unei controverse internaționale.

Interviul recent, absolut remarcabil, pe care i l-a dat reporterului BBC Amol Rajan, ni-l descoperă ca pe un bărbat echilibrat și integru, capabil să-și apere dreptul la autonomie corporală în fața unei gloate care crede că un sportiv de 34 de ani, în floarea vieții și formă maximă, poate fi obligat să accepte un vaccin experimental împotriva unei boli care vizează în mod covârșitor bolnavii cronici și bătrânii cu multiple comorbidități.

Djokovic este atacat de cei pe care propaganda media i-a convins că situația în care ne aflăm este atât de gravă încât ar trebui să fim dispuși să aruncăm peste bord principiul consimțământului informat la tratamentele medicale, ceea ce n-a fost adevărat în nicio etapă a pandemiei. Și este cu atât mai neadevărat în momentul de față, când tulpina omicron a transformat infecția covid într-o răceală obișnuită.

Un al doilea argument fluturat de ”jurmii” de pretutindeni este acela că jucătorul însuși ar fi putut să se îmbolnăvească grav, ceea ce este o prostie, câtă vreme, conform distribuției riscului și profilului spitalizărilor, cei care au făcut forme grave ale bolii au avut probleme de sănătate subiacente, independente de infecția covid 19.

Trâmbițele de presă nu s-au mulțumit însă doar cu atât, insinuând că acceptarea inoculării este, cumva, un act de solidaritate, o obligație morală și că, așa stând lucrurile, suntem nevoiți să ne supunem, chit că nu facem parte din categoriile de risc, am trecut prin boală, beneficiind astfel de imunitate naturală sau – incredibil, dar adevărat! – chiar și în cazul în care vaccinul ne-ar pune propria viață în primejdie.

În realitate, în acest moment știm sigur că vaccinurile anticovid nu conferă imunitate și nu blochează transmiterea, ceea ce înseamnă că toți cei care au ales să se vaccineze au făcut-o doar pentru ei înșiși și nu se mai pot prevala de altruismul scos la înaintare de propagandiștii media.

Interviul merită să fie ascultat integral. Dar, cum timpul pe care-l avem la îndemână este de prea multe ori limitat, vom rememora aici câteva dintre momentele sale esențiale.

Djokovic și-a susținut decizia de a nu se vaccina spunând că a decis în cunoștință de cauză, luând în considerare informațiile relevante pentru sine însuși, și nu pentru ceilalți oameni:

”Probabil că jumătate din planetă a fost deja vaccinată, iar eu respect pe deplin acest lucru, însă am susținut mereu libertatea de a alege ce pui în propriul tău corp. Este vorba, într-adevăr, de un pricipiu, acela de-a identifica ceea ce este bine sau rău, pentru tine, sau pentru mine. În calitate de sportiv profesionist, de elită, am analizat întotdeauna cu atenție, am evaluat tot ce vine din suplimente, alimente, apa pe care o beau sau băuturile pentru sportivi, orice intră în corpul meu în calitate de combustibil. Pe baza tuturor informațiilor pe care le-am avut, am decis sa nu accept acest vaccin.”

Oamenii au fost influențați să și-l reprezinte pe Djokovic ca pe un antivaxer, însă el nu a luat niciodată vreo poziție privitoare la campaniile de vaccinare anticovid, sau eficacitatea generală a acestor vaccinuri. Așa cum el însuși mărturisește, ”nu a fost niciodată împotriva vaccinării”.

Djokovic nu câștigă nimic, nici pe plan financiar, nici profesional în urma refuzului. Toți cei care au vituperat împotriva lui ar trebui să ia o pauză și să se gândească profund la faptul că un sportiv de talia lui este pregătit să-și sacrifice cariera pentru apărarea unui principiu a cărui nesocotire a avut, pe parcursul istoriei noastre, consecințe dintre cele mai cumplite.

Ca răspuns la întrebarea: ”Ești, până în cele din urmă pregătit să renunți la șansa de a fi cel mai mare tenisman, din toate timpurile, doar pentru că refuzi acest vaccin?”, el a răspuns, fără nici cea mai mică urmă de tresărire: ”Da.”

Acuzat că ar fi vrut să încalce regulile pentru a putea putea juca în Australia, Djokovic insistă că dimpotrivă, le-a respectat, asemenea tuturor celorlalți. El a obținut o scutire medicală pe baza unei vindecări recente de covid, care a fost aprobată de două comisii medicale independente, înainte de sosirea sa în țară. Iar viza i-a fost până în cele din urmă revocată nu fiindcă ar fi încălcat vreo regulă, ci pe baza faptului că simpla sa prezență ar fi stimulat ”sentimentele antivax” ale populației.

”Aș vrea să vă spun că iau infecția foarte în serios, ca toți ceilalți. Și vă asigur că am făcut teste PCR ca oricine altcineva. Nu mi-am folosit niciodată statutul privilegiat și am fost testat de sute de ori de la începutul pandemiei.”

În continuare, Djokovic își cere scuze pentru un incident din trecut, când a acceptat să fie intervievat, știind că a fost testat pozitiv.

”Nu am vrut să-i dezamăgesc. Ar fi trebuit să îi avertizez. Firește. Aș vrea să nu fi făcut asta. E greșeala mea și o regret nespus.”

Djokovic apără un principiu important chiar și pentru cei care nu prididesc să îl împroaște cu noroi. Pentru că nebunia colectivă odată pornită nu își alege victimele. El riscă să-și sacrifice cariera nu doar de dragul propriei sale sănătăți (chiar crede cineva că nu ar fi avut bani să-și cumpere o adeverință de vaccinare?) ci și pentru apărarea dreptului nostru de a decide asupra propriului nostru corp. Întrebat de ce a refuzat vaccinul anticovid, el a spus:

”Înțeleg… și susțin pe deplin libertatea de a alege… a fiecărui om.”

Dacă s-ar fi lăsat îngenuncheat, marele sportiv sârb ar fi oferit o uriașă victorie simbolică promotorilor tiraniei medicale și apartheidului sanitar. Furia isterică a adversarilor săi izvorăște din neputință.

Nedeea Burcă

 

Accesul la ziarul nostru este liber, dar dacă ți-a plăcut articolul, poți să faci cinste cu o cafea aici!