Oricine s-a gândit la rolul fundamental al familiei în societate este conștient de faptul că unitatea socială de bază se confruntă cu probleme din ce în ce mai dificile provocate, în primul rând, de eforturilor deliberate ale diverselor ”mișcări” care o percep ca pe un obstacol în calea schimbărilor sociale și a ”drepturilor” nou create.

Kimberly Ells, autoarea cărții The Invincible Family: Why the Global Campaign to Crush Motherhood and Fatherhood Can’t Win (Familia invincibilă. Motivele pentru care campania globală de distrugere a maternității și paternității nu va putea fi niciodată învingătoare) se folosește de îndelungata sa experiență de consilier politic a Family Watch International – un grup cu statut de observator pe lângă Națiunile Unite – pentru a argumenta că maternitatea este atât principala țintă a mișcărilor radicale, cât și motivul esențial pentru care acestea vor eșua.

În continuare, vă oferim un dialog între doamnele Carolyn Moynihan și Kimberly Ells, răspunsurile celei din urmă evidențiind câteva dintre ideile cheie ale extraordinarei sale analize.

Cartea dvs. este o apărare înflăcărată a familiei și, în special, a maternității. Ce anume v-a determinat să vă asumați această cauză?

În primul rând, am realizat că mamele ocupă poziția cu cea mai mare putere în lume și că acest lucru trebuie spus. În al doilea rând, am făcut cunoștință cu mișcarea pentru drepturile sexuale ale copiilor, care lovește adânc în inima familiei, și am decis să o înfrunt.

Titlul cărții dvs. vorbește despre o ”campanie de distrugere a maternității și a paternității”. Este evident că familia întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie se confruntă, la ora actuală, cu tot soiul de dificultăți. Dar, să existe, oare, un efort organizat de a o zdrobi? Cine conduce această campanie și ce fel de metode utilizează?

Da! Există un efort organizat de distrugere a familiei, atât din punct de vedere legal, cât și cultural. Nu am înțeles cu adevărat decât atunci când m-am dus la Națiunile Unite și am văzut acest lucru cu ochii mei. Unele dintre armele cele mai periculoase folosite împotriva familiei de către agențiile Națiunilor Unite și partenerii acestora sunt inițiativele înșelătoare de tipul ”egalității de gen”, deturnării globale a educației, programele de educație sexuală cuprinzătoare și parșiva ideologie feministă care instigă femeile împotriva propriilor copii și împotriva familiei în sine.

Dvs. sugerați că familia este invincibilă din cauza legăturii mamă-copil. Iar argumentația la care recurgeți este destul de originală – ați putea să o rezumați pentru noi?

Când se naște un bebeluș, acesta este întotdeauna legat de mama sa prin cordonul ombilical. Niciun copil nu se naște fără a fi astfel atașat de o femeie, iar această legătură dintre mamă și copil stabilește o relație care este de neșters și care, cel mai probabil, favorizează și starea pe care ne-am deprins să o numim iubire.

Considerăm această situație ca fiind de la sine înțeleasă și fără să ne gândim prea mult că anatomia femeilor care lucrează în tandem cu bărbații se constituie în cheia funcționării ordonate a societății. Conexiunea biologică preexistentă și preeminentă a mamei și a copilului stă la baza tuturor structurilor politice și economice ale lumii. Astfel încât orice societate, chiar și atunci când a fost făcută una cu pământul, poate fi reconstruită de și prin intermediul familiilor.

O altă idee cheie a cărții dvs. este că ”posesiunea” copilului de către mama sa stă la baza dreptului la proprietate privată, fiind, de altfel, și unul dintre motivele pentru care societatea ar trebui orientată mai degrabă înspre sfera privată, decât înspre colectivism. Dar, oare, această analogie nu implică faptul că părinții sunt ”stăpânii” de drept ai copiilor?

Părinții nu sunt stăpânii copiilor. Copiii și părinții își aparțin unii altora într-un sens permanent și profund. Legătura dintre un copil și mama sa a fost recunoscută și onorată, practic, în fiecare cultură și în fiecare epocă, ceea ce consolidează dorința oamenilor de a-și revendica și a-și ocroti tot ce au ei mai intim: propriii copii. Acesta este și motivul pentru care societatea este orientată, inevitabil, înspre privat și orice efort de a o reorienta în termeni colectiviști sfârșește prin a eșua. Dacă copilul meu este ”al meu”, atunci colectivismul este condamnat încă din pântecele femeii.

Dvs. identificați socialismul ca fiind una dintre forțele care, dacă nu e chiar cu totul ireconciliabilă cu familia și drepturile acesteia, măcar le subminează și le surpă continuu. Unde anume credeți că își exercită socialismul, astăzi, această înrâurire?

Din păcate, există o imensă prezență socialistă în educație, iar aceasta amenință să formeze noua generație mai degrabă în spirit colectivist decât în respect pentru drepturile și responsabilitatea individuală a fiecăruia dintre noi. Este o mișcare globală, care va conduce societățile către dezastrul și prăbușirea expuse în secțiunea finală a cărții mele.

Feminismul este obsedat de problema puterii. Ce anume lipsește acestei mișcări? Care este adevărata putere a femeilor?

Lenin a spus: ”Dă-mi patru ani să-i învăț pe copii și sămânța pe care am semănat-o nu va fi niciodată dezrădăcinată.” Dacă el avea dreptate, și eu cred că da, atunci persoana care câștigă dragostea și loialitatea copiilor în primii lor ani de viață se află într-o poziție primară de influență. Câtă vreme biologia însăși atribuie copiii lumii femeilor care i-au născut, este limpede că acestea sunt în poziția de a stabili credințele fundamentale ale societăților, națiunilor și lumii întregi. Nu există putere mai mare decât aceasta. Orice altceva ar face o femeie – și poate face, într-adevăr, o mulțime de lucruri – condiția și demnitatea ei de mamă este cea mai dinamică și cea mai durabilă dintre toate.

În partea a III-a a cărții dvs. schițați ”calea către o societate neordonată biologic” – una plină de noi drepturi și revendicări sexuale. Care sunt victoriile cheie ale radicalilor sexuali?

Principalele victorii care erodează și distrug familia sunt sexul extraconjugal, avortul, căsătoriile între persoane de același sex, care subminează dreptul copiilor la părinții lor biologici, triumful genului ”fluid” față de sexul biologic și mișcarea drepturilor sexuale ale copiilor.

O parte din spusele dvs. cele mai pătimașe se referă la organizațiile internaționale – în special Organizația Națiunilor Unite și OCDE – al căror efect asupra familiei îl descrieți ca pe un ”atac global”. Și pare să fie într-adevăr așa atunci când descrieți programele de educație sexuală pentru copii. Ce naiba mai sunt și ”drepturile sexuale ale copiilor”? Și ce legătură are UNESCO cu așa ceva?

Vârful de lance al impulsului global pentru drepturile sexuale ale copiilor îl constituie mai multe entități, printre care UNESCO și International Planned Parenthood Federation (IPPF) [Federația Internațională a Familiei Planificate]. Punctul esențial al mișcării – pe care nu l-am crezut până nu l-am văzut cu ochii mei– este că copiii au un drept inerent la plăcere sexuală, la toate vârstele.

De exemplu, Ghidul Tehnic Internațional privind Educația Sexuală (The International Technical Guidance on Sexuality Education), publicat de UNESCO în ianuarie 2018 face următoarele afirmații:

”Tinerii doresc și au nevoie de informații despre sexualitate și sănătate sexuală cât mai devreme și cât mai cuprinzător posibil.

Copiii trebuie să aibă inițiativă în propriile practici și relații sexuale.

Educația cuprinzătoare privind sexualitatea poate ajuta copiii… să contureze relații sănătoase și respectuoase cu… partenerii sexuali.”

În ceea ce privește Federația Internațională a Familiei Planificate (IPPF), Proclamația sa privind drepturile sexuale ale tinerilor (Exclaim! Young People’s Guide to ‘Sexual Rights: An IPPF Declaration) spune că ”Sexualitatea și plăcerea sexuală sunt părți importante ale ființei umane indiferent de vârstă, indiferent dacă ești căsătorit sau nu și indiferent dacă vrei să ai copii sau nu”.

IPPF adoptă o asemenea poziție deoarece, odată pervertiți, copiii vor îngroșa numărul celor care bat la porțile monstruoasei organizații, solicitând avort, contracepție sau testare pentru bolile sexuale.

Spune-ți-ne despre ”învățarea socială și emoțională” a școlarilor. Care este ideologia din spatele acesteia?

Chiar dacă sună bine și unele dintre programele sale pot fi benefice, tendința globală în învățarea socială și emoțională este, uneori mai subtil, alteori cât se poate de evident anti-familie și anti-libertate. Se urmărește evaluarea și modelarea nu doar a abilității emoționale a copiilor, ci și a atitudinilor acestora cu privirea la problemele politice, de mediu și sociale.

Există o soluție pe care o descrieți în ultima parte a cărții dvs. Povestiți acolo despre familiile din Ungaria comunistă care, în fiecare seară, învățau cu copiii în pivniță, contracarând astfel îndoctrinarea zilnică de la școală. Noi nu trebuie să ne ascundem – încă – în pivnițe, dar ce ar trebuie să facă mamele și tații pentru a împiedica îndoctrinarea copiilor?

Povestea acestor părinți maghiari entuziaști este una dintre preferatele mele, din întreaga istorie. Exemplul lor este inspirator și relevant, deoarece au izbutit să întărească și să păstreze caracterul copiilor chiar și într-un asemenea climat de îndoctrinare severă. O modalitate concretă și simplă de a le urma exemplul este procurarea unor cărți ale căror povești să cultive Binele, Adevărul și Frumosul și să îi ajutăm pe copii noștri să le iubească. Bibliotecile de familie ar trebui să includă ficțiune, non-ficțiune, clasice, surse istorice adevărate și orice alte cărți care ne înalță sufletele.

Faceți apel la femei, îndemnându-le să preia conducerea. Ce anume le îndemnați să facă?

În primul rând, mamele trebuie să își educe copiii cu privire la sex, gen, căsătorie și familie în spiritul adevărului și fără să țină cont de propaganda oficială. În al doilea rând mamele, în cooperare cu tații, trebuie să se poziționeze ca experți imperturbabili ai bunăstării copiilor, rezistând presiunilor care le spun că maternitatea este ”neproductivă din punct de vedere social”, indiferent dacă lucrează sau nu în afara casei. Și, în al treilea, femeile trebuie să influențeze factorii de decizie politică la toate nivelurile, pentru a susține familia ca unitate fundamentală a societății, care merită recunoaștere și protecție legală.

Mamele lumii, peste două miliarde de ființe umane puternice, sunt cea mai influentă putere mondială. Acum a venit momentul ca ele să se ridice și să vorbească, să scrie, să se organizeze și să pledeze în favoarea copiilor, a căsătoriei și a familei normale.

Unde poate fi găsită cartea dvs., Familia invincibilă?

O puteți găsi pe site-ul meu, Invincible Family. com. Este, de asemenea, disponibilă pe Amazon și în librării.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici