Plecarea de la Palatul Victoria a lui Ilie Bolojan, altminteri mult tergiversată, în desconsiderarea prevederilor constituţionale, este de acum un fapt împlinit. Nu este cel dintâi şi nici cel din urmă, care a avut ocazia de a pune umărul, de a gusta din onorurile puterii, lăsându-i pe alţii, acum, să încerce rezolvarea nerezolvabilului. Ultimatumul său, pentru liberalii care deţin funcţii administrative, să demisioneze –până astăzi la ora 12.00- altfel vor fi daţi afară, prin decizia sa, a sunat anacronic. De altfel, Ilie Bolojan are în PNL o „aripă”, nu dizidentă, dar oricum una care nu-i împărtăşeşte, pe deplin, punctele de vedere. „Trebuie să demisioneze cei din conducerea incompetentă care au adus partidul în acest dezastru. Oamenii au muncit pentru funcţiile pe care le ocupă. Nu sunt vinovaţi pentru conducerea şi managementul defectuos al celor care au adus partidul în această situaţie(…). Poate că primarii liberali din ţară şi preşedinţii de Consilii Judeţene, consilierii locali şi judeţeni vă vor face să îneţelegeţi că acest partid nu este pe persoană fizică, ci aparţine tututor celor care au muncit, am luptat şi ne-am dedicat total”, a scris Alin Tişe, preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, pe pagina sa de Facebook. În opinia preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, unul din greii partidului, PNL nu este partidul unei conduceri. Este partidul tuturor celor care l-au construit prin muncă, implicare şi sacrificiu. În discuţie mai sunt secretarii de stat, subsecretarii, prefecţii, subprefecţii etc. Discuţia este într-adevăr extrem de delicată. Este vorba despre persoane, care se găsesc antrenate în administraţia judeţeană, locală, centrală, cu rostul lor în bunul mers al treburilor. Ilie Bolojan nu a acceptat, nici un compromis în faţa celor de la PSD, care au participat la căderea guvernului său, cuprinzând –după cum se ştie- şi miniştri social-democraţi. Nu a promis marea cu sarea, la instalare şi nici că va curge lapte şi miere, cât de curând, este adevărat. Dar nici nu a dat mari speranţe, că se poate ieşi „din tunel” şi zări… luminiţa proverbială. La Bruxelles, zilele trecute, unde a participat la summit-ul Partidului Popular European (PPE) şi a discutat cu Manfred Weber, Ursula von der Leyen şi alţi lideri europeni, din aceeaşi familie politică, despre priorităţile României şi despre soluţiile de care Europa are nevoie, în aceste momente, Ilie Bolojan –prezentând situaţia ţării- a fost sfătuit, după toate aparenţele, să nu pună beţe în roate. A luat în calcul un acord politic bilateral cu premierul desemnat Luca Niculescu. A preferat compania USR şi… UDMR, optând pentru opoziţie. Nu-şi reproşează nimic, lăsându-ne să înţelegem că a plutit într-un ocean de exaltare al onoarei şi consecvenţei. Virtuţile înaltului său profesionalism, nu le-am văzut noi. A decis să arboreze mereu un aer competent şi eficace: acţiunea sa nu putea avea fisuri. Poate că explicaţii mai fireşti, mai omeneşti, mai cinstite, că stăm rău, că n-a găsit soluţii potrivite la toate dramele ţării, că uneori s-a văzut depăşit, că s-a mai greşit pe ici pe colo, că n-a condus o echipă de vrăjitori, ci una de oameni obişnuiţi, a cărei gândire nu e infailibilă, dădeau… mai bine. Ca o părere. Ceea ce observăm, fără nici o bucurie, este că are probleme în propriul partid, care nu se vor estompa mâine sau poimâine. Liberalii, cu stagii mai vechi în partid, nu-i vor ierta, cu una cu două, refuzul participării la guvernare, pe motivul unor vanităţi, nu greu de dizolvat.
Un articol de Mircea Canțăr
