Stimați cititori,
Inaugurăm azi o rubrică nouă , dedicată limbii române. Ghidul nostru va fi
Doamna profesor Aurelia Gheorghe, o neobosită apărătoare a exprimării corecte în limba română.
Limba este un fenomen în continuă transformare, uneori în limbajul colocvial, în scriere, apar forme incorecte, de aceea aduc în atenția cititorilor greșeli frecvente, observate în utilizarea limbii române. Aceste greșeli apar din mai multe cauze, cum ar fi: nivelul scăzut de cultură, graba în exprimare, neatenția etc. Ele privesc pronunțarea, grafia, punctuația, morfologia și sintaxa.
Abateri de la normă se regăsesc și în textele literare, dar aici sunt marcate stilistic intenționat, fiind considerate licențe poetice.
Semnalez câteva greșeli de pronunțare și precizez ce este prevăzut în normă.
Spre exemplu, rostirea e în loc de varianta diftongată ie în cuvinte de tipul: el, ea, ești, este, eram, erați. Această greșeală este explicată prin influența grafiei (se pronunță cuvântul cum este scris).
Litera x nu se pronunță întotdeauna [ks], ci uneori se rostește [gz]: exact [egzact], există [egzistă], examen [egzamen]. Alteori, se pronunță [ks], în cuvinte de tipul fix, reflex. Modul de pronunțare depinde de contextul fonetic, de pronunțarea în limbile din care provin.
De asemenea, mi-a atras atenția cuvântul pasteurizat, care provine din limba franceză, și care trebuie pronunțat [pas-tö-ri-zat]. Pentru a pronunța corect cuvintele împrumutate, este recomandat să consultam DOOM,ediția a III-a, să știm limba de origine.
Uneori, greșeala apare dintr-o grijă excesivă pentru exprimare corectă (hipercorectitudine). Câteva exemple elocvente sunt: pronunțarea [eram] în loc de [ieram], [el] în loc de [iel], forma de genitiv săptămânei în loc de săptămânii, tăblii în loc de tablei.
Accentul în limba română accentul nu este marcat grafic și există, în general, o singură regulă de accentuare. Am întâlnit cuvinte care sunt rostite greșit, cum ar fi: butelie, varianta corectă fiind butelie (cuvânt împrumutat din limba franceză- bouteille). Norma recomandă o singură accentuare la cuvintele: antic, profesor, caracter, doctoriță. Totuși, se pot utiliza și accentuări mai vechi sau regionale, mai apropiate de etimon: antic, profesor, caracter, doctoriță.
Este recomandat să se utilizeze doar formele : acatist, anost, dihor, intim, mijloc, vector.
O greșeală se face frecvent în ceea ce privește cuvântul seif, care nu trebuie pronunțat în două silabe, termenul coniac trebuie rostit în două silabe, co-niac. Prevedere este un lexem ce are accentul pe silaba a treia- prevedere- nu pe a doua, este la fel ca la termenii belvedere, plăcere, tăcere. În substantivul furie, accentul este pus pe prima silabă, furie, nu pe cea de-a doua.
Este corectă o singură accentuare pentru verbele să tăceți, nu să taceți, să bateți, nu să băteți.
Se accentuează diferit și au sensuri diferite cuvintele: barem, barem, torturi, torturi, haină, haină etc.
Gheorghe Aurelia
Bibliografie:
Vintilă Rădulescu, Ioana, coordonatoare, DOOM, ediția a III-a, editura Univers Enciclopedic Gold, 2021
