Când regimurile totalitare, în special cele de stânga, ajung la putere, unul dintre primele lucruri pe care le fac de obicei este să distrugă vechile simboluri culturale consfințite, pentru a reface societatea de la zero.

După Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, noul guvern ateu a încercat să eradicheze și să înlocuiască toate simbolurile considerate religioase, sau ”burgheze”. Astfel, Crăciunul (care în calendarul ortodox rus are loc pe 7 ianuarie), a fost desființat în favoarea Anului Nou, iar mai multe obiceiuri și personaje tradiționale de Craciun au căpătat noi identități.  Sfântul Nicolae/Moș Crăciun a făcut loc lui Ded Moroz sau Moșul de Gheață (o figură populară cu origini în păgânismul precreștin),  noua ”scenă a nașterii”  prezentându-l pe el și pe nepoata lui, Snegurochka (Crăiasa Zăpezilor) în locul lui Iosif și a Mariei, uneori împreună cu „mititelul” An Nou, adăugat în locul lui Isus. Felicitările de Crăciun îl prezentau deseori pe Ded Moroz alături de un cosmonaut sovietic, într-o navă spațială pe care erau încrustate secera și ciocanul.

Impulsul de a distruge tradiția este parte integrantă a mișcărilor radicale de-a lungul istoriei. Este suficient să ni-i amintitm, în acest sens, pe revoluționarii francezi care au înlocuit calendarul creștin, redenumind lunile și zilele săptămânii pentru a evita orice posibilă referire la creștinism.

Sovieticii nu au fost singurii care au avut o problemă cu Crăciunul, puritanii din Bostonul secolului al XVII-lea manifestându-se, cu aceeași vehemență, împotriva acestuia. Iată cum arăta o notificare publică din acea perioadă, care a supraviețuit până în ziua de azi:

”Sărbătorirea Crăciunului find considerată un sacrilegiu, schimbul de cadouri și felicitări, îmbrăcămintea frumoasă precum și tot restul practicilor satanice similare sunt interzise, infractorul fiind pasibil de o amendă de cinci șilingi.”

Cei dintâi urau Crăciunul pentru că era o sărbătoare religioasă, iar ceilalți deoarece îl considerau prea puțin religios. Istoria și natura umană sunt pline de paradoxuri.

Cât despre sovietici, aceștia și-au înmuiat, până în cele din urmă, poziția. În 1935, oficialul Partidului Comunist, Pavel Postyshev, a scris un editorial în Pravda, în care batjocorea fracțiunea extremistă anti-Crăciun. După căderea Uniunii Sovietice, în 1991, Crăciunul a devenit din nou o sărbătoare unanim acceptată.

Toate acestea arată că, deși poți lupta împotriva tradiției, aceasta nu poate fi niciodată distrusă cu totul. Poate intra în subteran, poate rămâne latentă, dar odată cu ridicarea restricțiilor, va reveni la o nouă viață. Și că orice regim care încearcă să distrugă și să înlocuiască datinile din strămoși cu povești plăsmuite, menite să asigure cucerirea puterii de către un grup de neaveniți, este în totalitate potrivnic spiritului uman.

Michael de Sapio

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

Sursa: aici