Vârstnicii Europei estice, care au experimentat pe pielea lor bolșevismul și comunismul, precum și cei care încă mai studiază încă istoria știu foarte bine că adevăratul scop urmărit de cei care promovează sexualizarea precoce a copiilor, iubirea liberă, avortul, homosexualitatea, euthanasia, controlul populației și altele de aceeași factură este transformarea fundamentală a societății prin subminarea familiei și eradicarea valorilor creștine.

Astfel încât scandalul instituirii obligativității educației sexuale în școlile din România, amorsat de către Dan Barna, precum și adoptarea ulterioară de către Parlamentul European a controversatului Raport Matic, de un radicalism de stânga fără precedent – care consideră, printre altele, avortul un drept fundamental al omului, impune educația sexuală obligatorie (în școli și chiar în afara acestora), elimină dreptul la libertatea de conștiință a doctorilor și a personalului medical și, nu în ultimul rând, încalcă tratatele UE conform cărora domeniul sănătății este exclusiv de competența statelor membre – a produs multă indignare în rândurile celor care, acum 30 de ani, își imaginau că au scăpat pentru totdeauna de comunism.

Dar nu neapărat și surprindere, câtă vreme direcția era destul de limpede încă de acum 10 ani, când OMS a stabilit nici mai mult nici mai puțin decât ”standardele pentru educația sexuală în Europa”, indicând ce anume ar trebui să cunoască copiii astfel încât ”să-și trăiască sexualitatea și parteneriatele într-o manieră împlinită și responsabilă”.

Cât despre începerea educației sexuale încă din școala primară, aceasta a fost recomandată de UNESCO în anul 1964. Care încurajează, de asemenea, combinarea educației sexuale cu ceea ce s-a deprins să considere drept ”clarificarea valorilor”, anume ”adogmatismul” și relativismul moral, de aici rezultând un proces al cărui scop este respingerea absolutismelor morale, prin intermediul utilizării manipulării mentale și emoționale.

Mi s-a povestit la un moment dat despre o ”problemă” dată spre rezolvare unor elevi dintr-un orășel din Arizona. Era vorba despre un naufragiu și o plută pe care încăpeau doar patru persoane, din cele cinci care aveau nevoie să se salveze. Copiilor li se explica mai întâi cine se află în barcă (de exemplu, un medic, un inginer, o asistentă, un polițist), fiind ulterior întrebați cine ar trebui sacrificat ”pentru binele comun”.

Un răspuns mai bun decât alegerea unei victime ar fi fost ca fiecare dintre cei cinci să încerce să înoate pe rând, pe lângă plută, iar, în cazul în care unul dintre ei nu știe să înoate, să se încerce menținerea sa la suprafață de către ceilalți membri ai grupului. Și abia așa fantezia și inventivitatea copiilor ar fi devenit extraordinare.

Numai că o asemenea rezolvare ar fi stricat exercițiul, care era acela de a-i determina pe copii să accepte faptul că există situații în care omuciderea devine îndreptățită, ceea ce vine în contradicție cu porunca biblică care o interzice categoric, considerând-o drept unul dintre marile păcate oprite prin legea morală sădită în conștiința omului la Creație.

Adăugarea educației sexuale triviale, care încurajează pretențiile la o plăcere ”sigură”, aflată în afara oricăror standarde morale și lipsită de consecințe (la urma urmei, un bebeluș poate fi avortat fără probleme – iată, așadar, încă o crimă scuzabilă!) rezultatul este absolut catastrofal și l-am văzut cu toții la copiii și nepoții noștri care arareori își mai pun problema sacrificiului de sine în numele vreunei idei, al vreunui principiu, sau din iubire pentru o altă ființă umană, neacceptând sub nicio formă ieșirea din zona de siguranță sau asumarea vreunui risc, oricât de mic.

Deci da, în realitate culegem deja roadele acestui tip de educație, nu doar în Occident ci și aproape peste tot în Europa de Est. Instituția căsătoriei este în cădere liberă, însuși faptul că românii s-au prezentat în proporție de doar 21% la Referendumul pentru redefinirea familiei spunând foarte multe în acest sens. De asemenea, numărul divorțurilor este din ce în ce mai mare, iar natalitatea a scăzut deja sub nivelul permis.

O întreagă civilizație se stinge încet pe fondul unui cocktail de sex fără iubire, abuz de droguri, sinucideri, disperare, boli venerice, pornografie și haos pandemic.

Dependența de stimulii sexuali duce la depresie, tulburări de identitate, boli cu transmitere sexuală, probleme de sănătate mintală, suferință emoțională, furie și multe altele după cum, acolo unde sunt încurajați în acest sens, un număr foarte mare de copii și de tineri se imaginează drept homosexuali sau transgenderi.

Desigur, progresiștii ”marketează” educația sexuală drept un instrument pentru combaterea sarcinilor nedorite și a bolilor cu transmitere sexuală.

În realitate, datele ne arată că, după introducerea acesteia, numărul bolilor cu transmitere sexuală și al sarcinilor adolescentelor a explodat astfel încât, dacă acesta ar fi fost într-adevăr scopul declarat, experimentul ar fi fost demult oprit.

Guvernele și alte instituții puternice sunt însă hotărâte să continue sexualizarea copiilor la vârste din ce în ce mai mici, în primul rând din cauză că sunt direct susținute de oameni și organizații cu bani, precum și de industrii precum cea pornografică, sau farmaceutică.

Pe de altă parte, copiii sexualizați prematur vor deveni adulți cu capacități de gândire critică limitată, dispuși oricând să regurgiteze barbarisme propagandistice și devenind o masă de manevră lipsită de discernământ și extrem de usor manipulabilă, la îndemâna unei clase politice din ce în ce mai rapace și mai puțin interesată de binele oamenilor.

Nedeea Burcă