Prim-ministrul Italiei, Giorgia Meloni, este fără îndoială un aliat al Ucrainei, cel puţin la nivel declarativ. În acelaşi timp ea a fost unul din puţinii lideri europeni, totalmente în graţiile Casei Albe, chiar dacă s-a mai diluat, la un moment dat, simpatia reciprocă. Într-o scrisoare difuzată pe 5 noiembrie a.c. ea l-a îndemnat pe preşedintele Consiliului European, Antonio Costa, să desemneze un reprezentat al UE pentru negocierile de pace cu Ucraina, avertizând că tergiversarea acestei chestiuni ar putea risca plasarea Europei în irelevanţă, în astfel de eforturi diplomatice. Mai clar, Giorgia Meloni reiterează, în scris, nevoia de un negociator european şi a unui mandat special. În scrisoare, Meloni şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la numărul mare de iniţiative concurente, inclusiv o întâlnire din 10 octombrie, la Miami, între oficiali americani, ucrainieni şi europeni, o întâlnire la Oslo pe 20 octombrie şi apelul telefonic din 27 octombrie dintre finlandezul Alexander Stubb, premierul norvegian Jonas Gahr Store cu preşedintele rus Vladimir Putin, precum şi alte întâlniri planificate pentru perioada imedait următoare. Reprezentanţi din SUA, Ucraina, NATO şi câteva ţări europene s-au întâlnit la Bruxelles, pe 4 noiembrie, pentru a discuta noi strategii de a pune capăt războiului, înaintea următoarei runde de discuţii trilaterale, dintre Ucraina, Rusia şi SUA, programate pentru 10-11 noiembrie, la Abu Dhabi. Ea a criticat, de asemenea, proliferarea grupurilor de negocieri, cum ar fi E3, Coaliţia celor dispuşi, care reuneşte 37 de state membre şi din afara UE, „formatul Berlin” compus din Germania, Franţa, Polonia, reprezentanţi NATO, G7 şi UE. Meloni cere ca solicitarea ei să fie discutată în cadrul Consiliului European informal, de la Dublin, de săptămâna viitoare, avertizând totodată că actuala stare de fapt riscă să facă Europa complet lipsită de credibilitate în gestionarea unuia dintre cele mai complicate dosare cu care se confruntă. În subsidiar, solicitarea Giorgiei Meloni o vizează, fără să mărturisească, pe înaltul comisar european pentru politică externă Kaja Kallas, lipsită de orice iniţiativă concretă, în contextul în care Franţa, Germania, Regatul Unit şi-au asigurat deja un rol central în discuţiile pregătitoare, din care Italia a fost exclusă. O excludere, care va fi tuşată prin înfrângerea republicanilor la alegerile de la jumătate de mandat. Iniţiativa izbutită a primei doamne a Americii, de zilele trecute, demonstrează posibilitatea unor paşi… înainte, în căutarea păcii. Premierul italian joacă însă tare şi denunţă o Europă „dezorganizată”, invocând întâlnirile restrânse de la Miami, contactele cu Vladimir Putin, întâlnirile tehnice de la Bruxelles, viitoarele discuţii de la Abu Dhabi şi iniţiativele liderilor „Coaliţiei celor dispuşi”. Meloni a cerut încă din luna iunie un negociator european autorizat şi un mandat comun, iar de anul trecut a susţinut ca deciziile comune să fie luate la Bruxelles. Convinsă că nu pot exista garanţii de securitate pentru Kiev, fără implicarea SUA, Meloni a respins întotdeauna propunerea franco-britanică de a desfăşura trupe europene în Ucraina, excluzând categoric participarea italiană. Aliaţii au mers însă înainte. Pe 4-5 noiembrie Italia a lipsit de la discuţiile pregătitoare privind garanţiile de securitate, de la Bruxelles, iar între timp formatul restrâns al Franţei, Regatului Unit şi Germaniei pare să se consolideze. În ceea ce-l priveşte pe Donald Trump, Meloni s-a văzut acuzată că a privilegiat relaţiile cu Washingtonul, pentru a-şi consolida poziţia în Europa, chiar cu riscul divizării acesteia. „Mişcarea 5 Stele” condusă de Francesco Silvestri a acuzat-o că a izolat Italia şi acum se vede forţată să cerşească un loc la masă. Premier longeviv, cu un bun „joc de scenă”, Giorgia Meloni este însă considerată a fi irelevantă pe plan extern, şi în căutarea unor mici izbânzi –necesare portretului său- este de urmărit ce demersuri va face.

 

 

Un articol de Mircea Canțăr