„Sapă fântâna când nu ți-e sete.” (Vechi proverb chinezesc)
Lumea a dezbătut ascensiunea Chinei exclusiv dintr-o perspectivă ideologică. Iar acum, când țara a devenit cea de-a doua mare economie a lumii, unii cred că acest lucru s-a putut întâmpla doar grație sistemului comunist. Alții, dimpotrivă, consideră că sistemul chinezesc este tot capitalist, dar camuflat sub un steag roșu. Însă toți omit o realitate importantă.
China modernă nu a fost construită exclusiv pe ideologia comunistă și nici pe capitalismul de piață liberă în forma sa pură. Ea a fost clădită pe un model hibrid ce combină dinamismul capitalismului cu capacitatea organizatorică a comunismului: îi putem spune ”capunism”? ”Capunismul” conține atât unele elemente ale capitalismului clasic de piață liberă, cât și altele specifice comunismului, putând fi definit ca o combinație între dinamismul inovator al capitalismului și coordonarea strategică a unui stat puternic. Dezvoltarea sa nu reprezintă nici o susținere a autoritarismului, nici o respingere a piețelor. Dimpotrivă, conceptul reflectă realitatea că nici guvernul, nici piețele eficiente nu pot satisface singure nevoile și posibilitățile economiei centrate pe AI.
Așadar, întrebarea fundamentală a secolului XXI nu mai este dacă capitalismul este superior comunismului sau invers, ci dacă o țară deține capacitatea instituțională de a combina leadershipul strategic al statului cu piețele competitive. ”Capunismul” nu este un compromis ideologic între capitalism și socialism. Este un răspuns strategic la cerințele instituționale ale epocii inteligenței artificiale.
De ce funcționează ”capunismul”
Revoluția inteligenței artificiale este diferită de revoluția industrială anterioară. Ea cere mai mult decât piețe libere, sau planificare de stat, luate izolat.
Necesită un ecosistem ce combină fabricarea avansată de semiconductori, centrele de date hiperscalabile, energia electrică abundentă, infrastructura digitală de mare viteză, universitățile de nivel mondial, cercetarea științifică fundamentală, serviciile de cloud computing și milioanele de ingineri înalt calificați. Nicio piață unică și, deopotrivă, niciun stat nu pot furniza, singure, aceste elemente, într-un mod eficient.
Modelul de creștere al Chinei oferă un exemplu în acest sens. Încă din era reformelor inițiate de Deng Xiaoping, în anii ’80, țara a combinat autoritatea politică centralizată cu extinderea piețelor, a inițiativei private și a planificării industriale pe termen lung. Indiferent dacă ne place sau nu sistemul politic al Chinei, experiența acesteia demonstrează că direcționarea strategică și concurența de piață pot coexista în cadrul aceluiași model economic. Iar acest lucru se dovedește extrem de eficient în epoca inteligenței artificiale.
O dovadă recentă în acest sens o constituie lansarea modelului chinezesc avansat Kimi K3, dezvoltat de Moonshot AI, care a depășit cel mai performant model AI din lume, Anthropic Fable 5, în testele de evaluare a codării (coding benchmarks). Pe 3 august, Delangue, CEO-ul renumitei companii de inteligență artificială Hugging Face, a afirmat că statul chinez câștigă cursa prin modelele cu ponderi deschise (open-weight models) și ar putea ajunge din urmă creatorii americani de modele de ultimă generație (frontier models) chiar din acest an.
Alături de rapoartele care arată că Republica Populară Chineză a început fabricarea de echipamente de litografie cu raze ultraviolete profunde (DUV) — o tehnologie esențială pentru producția de semiconductori avansați și unul dintre ultimele domenii majore în care depindea de furnizorii occidentali —, performanțele modelului Kimi reconfirmă faptul că îmbinarea dintre coordonarea strategică dirijată de stat și concurența de piață — ”capunismul” — poate reprezenta un model statal extrem de puternic.
Într-un sistem capitalist, se presupune, în general, că piețele competitive alocă resursele în mod eficient, de la sine. Deși acest lucru este valabil pentru multe sectoare ale economiei, inteligența artificială scoate la iveală probleme de coordonare pe care piețele nu le pot rezolva singure. O singură companie nu poate construi în mod independent o rețea electrică și un întreg ecosistem de semiconductori, pregătind totodată milioane de ingineri. Aceste investiții necesită decenii de planificare și coordonare ce depășesc stimulentele firmelor individuale. Piețele rămân esențiale pentru inovație, dar inovația depinde tot mai mult de investiții publice strategice.
Miza centrală a competiției în epoca inteligenței artificiale nu va fi reprezentată de confruntarea dintre capitalism și comunism, ci de diferența dintre capacitatea și slăbiciunea instituțională. Cu siguranță, o națiune care se concentrează pe îmbinarea unei capacități statale puternice cu piețele dinamice va avea un avantaj strategic decisiv față de cele care se bazează exclusiv fie pe fundamentalismul pieței (capitalism), fie pe planificarea centralizată (comunism).
Ravi Kant este editorialist și corespondent al Asia Times. El scrie în principal despre economie, politică internațională și tehnologie. Are o experiență vastă în lumea financiară, iar o parte din cercetările și analizele sale au fost citate de Congresul SUA și de Universitatea Harvard. De asemenea, este autorul cărții Coronavirus: A Pandemic or Plandemic.
Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă
Sursa: aici
