Ne-am obișnuit să vorbim despre sistemele de control ca și cum acestea ar aparține unui viitor îndepărtat. O amenințare vagă și mai degrabă ipotetică. Ceva ce s-ar putea materializa cumva, cândva, dacă nu vom fi suficient de atenți.

Dar terenul este deja pregătit în punctele cheie, nu doar prin ceea ce se construiește astăzi, ci și prin ceea ce se brevetează pentru mâine.

Producătorii auto din întreaga industrie depun brevete care descriu vehicule capabile să monitorizeze în timp real corpul, comportamentul, identitatea și mediul ambiental al șoferului. Nu este vorba despre o singură companie, care merge într-o anumită direcție. Este o competiție acerbă pentru a defini vehiculele generației următoare.

Aceste cereri de brevetare descriu sisteme de autentificare biometrică ce utilizează amprentele sau recunoașterea facială pentru a descuia și porni vehiculul. Ele detaliază sisteme de monitorizare a habitaclului, care urmăresc mișcarea ochilor, expresiile faciale și semnalele fiziologice, pentru a determina dacă un șofer este atent, sub influența unor substanțe, sau agitat emoțional. Totodată, schițează sisteme capabile să reacționeze la aceste constatări prin limitarea sau restricționarea funcționării vehiculului.

Alte brevete transformă interiorul mașinii într-un spațiu de colectare a datelor. Microfoanele nu mai sunt folosite doar pentru comenzile de navigație, ci sunt integrate în sisteme care ascultă încontinuu, pentru a prelua informații. Unele combină semnalele audio cu indicii vizuale, precum mișcarea buzelor, pentru a interpreta mai bine vorbirea. Altele vizează afișarea de mesaje publicitare și conținut personalizat în funcție de locație, comportament și preferințele deduse.

Există cereri de brevetare care urmăresc aplicabilitatea în domeniul siguranței publice. Verificarea identității, jurnalele de utilizare și datele comportamentale sunt prezentate drept pârghii pentru protecție și monitorizarea conduitei, reprezentând, totodată, pietrele de temelie ale unui sistem care înregistrează cine ești și cum te comporți în interiorul unei mașini despre care crezi că este a ta.

Acum, scoate toate acestea din dosare și mută-le în viața reală.

Un accident la o fermă. Un om este rănit de un ferăstrău cu lanț. E o chestiune de viață și de moarte. Alergi spre camionetă. Inima îți bubuie în piept. Ai pupilele dilatate. Ești disperat. Poate că plângi, pentru că s-a întâmplat ceva foarte grav.

Este, oare, de dorit ca, într-un asemenea moment, sistemul de monitorizare al mașinii să evalueze dacă ești apt sau nu să te urci la volan și să decidă că ești incapabil? Ești de acord ca o mașinărie să îți interpreteze biologia și, potențial, să îți restricționeze capacitatea de a acționa?

Sau, iată un alt scenariu.

Ești înțepat de o albină și fața începe să ți se umfle. Sau ai o reacție alergică severă, ori ai intrat în contact cu o plantă otrăvitoare, ceea ce îți modifică aspectul. Ochii îți sunt umflați. Respirația sacadată. Fața ta nu mai corespunde profilului biometric pentru care a fost programat vehiculul.

Ești singur. Trebuie să ceri ajutor. Iar sistemul care a fost conceput să te recunoască nu mai reușește să o facă.

Pentru persoanele cu alergii sau cu risc de anafilaxie, acest pericol nu este deloc ipotetic. Și cea mai mică întârziere le poate periclita viața.

Există o mulțime de asemenea scenarii, care trebuie avute în vedere. De exemplu: să ne imaginăm o femeie care tocmai a fost victima unui asalt violent. Reușește să scape. Este rănită. Fața îi este vânătă sau umflată. Încearcă să ajungă cât mai repede posibil la un adăpost. Intră în mașină, dar sistemul nu o mai recunoaște. Și iarăși, nu mai e deloc vorba despre confort sau securitate. Ci despre supraviețuire.

Iată și o altă întrebare, care decurge firesc din cele de mai sus.

Dacă un vehicul te poate identifica prin biometrie, îți poate monitoriza comportamentul și poate funcționa în afara voinței tale, ce se întâmplă dacă sistemul său este corelat cu o autoritate externă?

S-ar putea ca, într-o bună zi, să devii prizonierul propriei tale mașini?

Ar putea aceasta să-ți restricționeze deplasarea, sau să meargă într-un loc anume, fără consimțământul tău?

Pentru moment, răspunsul este nu. Legile actuale nu permit ca un vehicul aflat în proprietate privată să rețină o persoană sau să acționeze în acest fel ca o extensie a forțelor de ordine.

Însă tehnologia avansează mult mai rapid decât legile care o reglementează. Acest arsenal de funcții este asamblat element cu element: identificare, monitorizare, interpretare, control și integrare în rețea. Fiecare dintre acestea are, în sine, o justificare clară și rezonabilă, însă, împreună, ele creează ceva mult mai puternic.

Parca aud gândul care vi s-a înfiripat deja în minte în timp ce citeați aceste rânduri: „Nu îmi voi cumpăra o mașină nouă. Voi continua să o conduc pe cea veche”.

Există deja precedente în ceea ce privește obligarea oamenilor să își schimbe vehiculele. În numele politicilor de mediu, California a impus ca vechile camioane Diesel care nu respectau noile standarde de emisii să fie modernizate sau scoase de pe drumuri. Precedentul este clar: guvernele pot impune, și chiar impun, termene limită care limitează sau fac ilegală utilizarea mașinilor vechi.

Nu este suficient să spunem că vom refuza aceste tehnologii. Este întru totul posibil ca, într-o bună zi, să ni se acorde un interval de timp limitat și să ni se comunice că toate vehiculele trebuie să îndeplinească un nou standard. Acesta ar putea include sisteme care monitorizează șoferul, verifică identitatea sau restricționează funcționarea în anumite condiții. S-a mai întâmplat înainte sub alte forme, și se poate întâmpla din nou.

În mod oficial, aceste inovații vizează optimizarea securității utilizatorilor. Se spune că menirea lor este să reducă condusul sub influența alcoolului, să prevină accidentele și să îmbunătățească siguranța rutieră pentru toată lumea. Acest lucru poate fi adevărat în unele cazuri, însă siguranța a fost întotdeauna justificarea cel mai ușor de invocat pentru a spori controlul.

Totodată, aceste sisteme prind contur într-o eră a capitalismului de supraveghere, unde datele sunt marfă. Comportamentul uman este urmărit, analizat și monetizat. Până și sfera privată este transformată într-un laborator de monitorizare și modelare a comportamentului.

Interiorul unei mașini era unul dintre ultimele locuri în care o persoană mai putea avea o conversație privată, un spațiu în care puteai vorbi liber cu soțul sau soția, cu un copil sau cu un prieten, fără ca nimic să fie înregistrat, interpretat sau vândut. Această certitudine este pe cale să dispară.

Dacă aceste sisteme, odată brevetate, se vor generaliza la nivelul întregii piețe, mașina nu va mai fi doar un mijloc de transport. Ea se va transforma într-o platformă de senzori care te identifică, te monitorizează, te interpretează, stochează informații despre tine și, în anumite cazuri, acționează pe baza acelor interpretări.

Ar trebui să fim realiști. Majoritatea vehiculelor de astăzi nu fac toate aceste lucruri, dar trebuie să fim conștienți de direcția în care se îndreapă industria constructoare de mașini. Întrebarea nu este dacă fiecare dintre aceste idei va fi implementată exact așa cum fusese prevăzut, ci dacă ne împăcăm cu această perspectivă. Eu, una, nu.

Mollie Engelhart este agricultor regenerativ și fermier. Este dedicată suveranității alimentare, regenerării solului și educației privind autogospodărirea și autosuficiența alimentară.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici