Bebeluși mai sănătoși, mai puține boli necruțătoare, un început mai bun pentru fiecare copil: cât de minunat sună toate acestea! The Times a relatat că tehnicile de editare genetică sunt luate în considerare pentru a fi utilizate uzual la embrionii umani. Fiecare pas ne este prezentat ca fiind modest și benign însă, în spatele limbajului liniștitor este mascată trecerea de la îngrijirea bolnavilor la socotirea copiilor drept ”proiecte” care trebuie ”îmbunătățite”.

Directorul executiv al OpenAI, Sam Altman, și partenerul său de viață susțin acum o nouă inițiativă controversată – aceea a utilizării ingineriei genetice pe bebeluși, în scopul eliminării bolilor ereditare. Startup-ul Preventive intenționează să „corecteze afecțiunile genetice devastatoare” și insistă că editarea genetică ar putea deveni una dintre cele mai importante practici medicale ale acestui secol. Compania a strâns deja 30 de milioane de dolari de la investitori privați și și-a stabilit sediul central în San Francisco.

La prima vedere, ideea pare validă. Cine s-ar opune cruțării copiilor de boli ereditare, cine ar avea ceva împotriva prevenirii atâtor suferințe? Totuși, în numele progresului științific, ne îndreptăm înspre o viziune asupra lumii în care corpul copilului devine un cod brut care poate fi și trebuie rescris, iar limitele umane sunt considerate probleme rezolvabile. Suntem asigurați că schimbările vor fi mici și axate pe boli, dar calea deja trasată nu se termină cu vindecarea bolilor. Aceeași tehnologie deschide inevitabil posibilitatea de a obține bebeluși mai inteligenți și mai arătoși, îmbunătățiți genetic. La început, vom trata boli, dar apoi vom cântări trăsăturile dezirabile. Considerentul ”bolii necruțătoare” pare a ne înlesni accesul la paradigma ”copilului optim”. Visul transumanist își imaginează că putem trece dincolo de ceea, noi oamenii, ce suntem și am fost până acum.

O străfulgerare a acestui viitor a putut fi percepută în 2018, când omul de știință chinez He Jiankui a susținut că a modificat genetic două fetițe gemene, născute dintr-o mamă sănătoasă și un tată seropozitiv, făcându-le rezistente la virusul HIV. Ulterior, el a dezvăluit că a mai inseminat și o a altă femeie cu un copil modificat genetic. Și-a pierdut postul, a primit o condamnare la trei ani de închisoare pentru practicarea ilegală a medicinei și, după o scurtă revenire în mediul academic din Wuhan, în urma eliberării sale în 2022, se pare că a fost din nou concediat. Conform unor relatări ulterioare, s-ar fi mutat în Hainan, un centru chinez de turism medical, unde ar fi deschis un nou laborator.

Deși crearea copiilor modificați genetic este ilegală în Regatul Unit, Statele Unite și multe alte țări, Preventive își continuă totuși planurile, pregătind prima naștere dintr-un embrion modificat. Directorii au sugerat că un cuplu afectat de o afecțiune genetică și-a manifestat deja interesul. Wall Street Journal relatează că Preventive caută o țară în care este permisă modificarea genetică a copiilor, menționând Emiratele Arabe Unite ca o posibilă opțiune.

Aceste evoluții ridică întrebări incomode. Ce se va întâmpla atunci când bebelușul conceput artificial va deveni un adolescent dificil? Se vor simți părinții înșelați atunci când trăsăturile pe care le-au ales nu se vor manifesta; dragostea lor va fi la fel intensă chiar știind că toate calitățile copilului au fost create într-un laborator? Și cum se va raporta copilul la însușirile pe care alții le-au ales pentru el?

Am văzut deja cum copiii pot fi tratați ca niște mărfuri. Încă nu știm cât de puternice vor fi dezamăgirile legate de îmbunătățirea genetică, dar cele privitoare la mamele surogat ne-au demonstrat deja cât de dură poate fi realitatea. În urmă cu doar un deceniu, un cuplu australian s-a întors acasă din Thailanda doar cu geamăna sănătoasă, abandonând băiatul cu sindrom Down în grija exclusivă a mamei surogat.

Toate acestea conduc la întrebări filozofice mai profunde. Un bebeluș nu poate consimți să facă parte dintr-un experiment și nu avem nicio idee despre cum pot fi percepute din interior asemenea modificări făcute laborator. S-ar putea ca un asemenea copil perfecționat să nu fie, totuși, mai fericit decât copii normali. Pe de altă parte, încercând să atingem perfecțiunea, riscăm să pierdem calitățile care ne fac umani. De ce creăm poezie, muzică sau artă? Ce anume motivează dragostea dintre doi oameni? Poate că aspectul cel mai inerent al faptului de a fi om este failibilitatea noastră. Ce se va întâmpla atunci când vom încerca să o eliminăm prin manipulare genetică?

Stella O’Malley este scriitoare și psihoterapeut. Este fondatoarea și directoarea Genspect, o organizație internațională care pledează pentru o abordare sănătoasă a sexului și genului.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici