Pe 2 octombrie, președintele Rusiei, Vladimir Putin, a susținut un discurs amplu, în cadrul celei de-a 22-a reuniuni anuale a Clubului Internațional de Discuții Valdai, adesea numit „Davosul Rusiei”. Apoi, a răspuns la întrebări, timp de trei ore. În intervalul acestor aproape patru ore, președintele și-a exprimat opiniile cu privire la o varietate de subiecte, de la imigrație la multipolaritate, adresându-se elitelor ruse din diverse sectoare ale societății, în vederea pregătirilor pentru anul următor.

Tema conferinței a fost policentrismul și multipolaritatea (două concepte înrudite, care se referă la sfârșitul momentului unipolar). Președintele rus și-a exprimat convingerea că trăim într-o eră multipolară. „De fapt, multipolaritatea, care a apărut deja, conturează cadrul în interiorul căruia acționează guvernele.”

„Este un spațiu mult mai deschis, s-ar putea spune chiar creativ, pentru dezvoltarea politicii externe”, a declarat Putin. „Practic, nimic nu este predeterminat, totul se poate desfășura diferit.”

Putin a mai fost de părere și că, spre deosebire de ordinea geopolitică instaurată în perioada dintre Tratatul de la Westfalia și începutul Războiului Rece, alte forțe decât acelea ale statului-națiune vor juca un rol tot mai mare în lumea multipolară. „Acest spațiu [geopolitic] este mult mai democratic”, le-a spus Putin participanților. „El deschide oportunități și căi noi pentru un număr mare de actori politici și economici.”

Potrivit președintelui rus, una din consecințele creșterii numărului de forțe care influențează lumea multipolara, va fi că, spre deosebire de epoca anterioară a globalizării, aspectele locale și particulare vor deveni tot mai importante: „Un rol mai mare decât oricând este jucat de caracteristicile cultural-istorice și civilizaționale ale diferitelor țări. Este necesar să căutăm puncte de contact și convergență a intereselor. Nimeni nu mai este dispus să joace după regulile impuse de undeva, de departe.”

Președintele rus a atribuit noua ascensiune a multipolarității dorinței elitelor americane de a se folosi de momentul unipolar în scopul obținerii hegemoniei globale. „Paradoxal, multipolaritatea a apărut ca o consecință directă a încercărilor [Occidentului] de a crea și menține hegemonia globală”, a observat Putin. În consecință, multipolaritatea nu este altceva decât „un răspuns al sistemului internațional și al istoriei, la dorința obsesivă de a alinia pe toată lumea într-o singură ierarhie, cu țările occidentale în vârf.”

Vladimir Putin crede că încercările Occidentului colectiv de a obține hegemonia globală au generat, în cele din urmă, alienarea elitelor occidentale de propriile lor populații. Putin a observat că această supraextindere occidentală i-a determinat pe cetățenii acelor țări care încearcă să joace rolul ”marilor puteri” să-și pună tot mai multe întrebări legitime. Această supraextindere geopolitică – susține el – a dus la erodarea unicității occidentale și, în special, americane. El și-a reamintit relatarea unui amic american care i-ar fi spus: „Am câștigat lumea, dar am pierdut chiar America.”

„A meritat? Și, de fapt, cu ce v-ați ales?” a întrebat, apoi, retoric, Vladimir Putin.

În opinia sa, nemulțumirea tot mai mare față de clasa politică occidentală dovedește că majoritatea oamenilor nu cred că a meritat. „În societățile țărilor occidentale europene importante a apărut și crește permanent o respingere clară a ambițiilor exorbitante ale elitelor politice din aceste țări”, a spus Putin. „Sondajele de opinie publice arată acest lucru peste tot.”

Subliniind respingerea tot mai puternică a tendințelor belicoase ale elitelor occidentale, Putin a observat că statele occidentale devin din ce în ce mai autoritare și mai puțin receptive la dorințele propriilor popoare. „Establishmentul nu vrea să cedeze puterea, recurge la înșelarea fățișă a propriilor cetățeni, escaladează situația pe plan extern, folosește tot felul de trucuri în interiorul propriilor țări — tot mai des la limita, sau chiar în afara legii”, a declarat Putin.

Apoi a continuat:

„Dar transformarea continuă a procedurilor democratice și electorale într-o farsă și manipularea voinței poporului nu vor funcționa… În unele țări se încearcă interzicerea oponenților politici care deja câștigă mai multă legitimitate și încredere din partea alegătorilor… Cunoaștem acest lucru; l-am trăit în Uniunea Sovietică. Amintiți-vă de cântecele lui [Vladimir] Vîsoțki: «Până și parada militară a fost anulată! În curând vor interzice tot, absolut tot…». Dar nu funcționează; interdicțiile nu funcționează la infinit.”

Putin a menționat alegerile prezidențiale americane de anul trecut ca exemplu al inutilității încercărilor de a-i interzice și cenzura pe oponenții aventurismului liberal occidental. El a adăugat că astfel de alegeri sunt potențial „contagioase”, ducând la slăbirea controlului exercitat de elite în alte democrații occidentale.

Și s-a arătat, de asemenea, destul de optimist în privința șanselor unei destinderi în relațiile cu Statele Unite și a viitorului relațiilor americano-ruse sub administrația Trump, având în vedere preocuparea acesteia pentru interesele naționale americane. „Vedem că actuala administrație a SUA este ghidată în primul rând de interesele propriei țări — așa cum le înțelege ea”, a declarat Putin. „Consider că aceasta este o abordare rațională.”

Și, în continuare:

„Dar, scuzați-mă, și Rusia își rezervă dreptul de a se ghida după propriile interese naționale, dintre care unul, apropo, este restabilirea unor bune relații cu Statele Unite. Și, indiferent de contradicții, dacă ne tratăm reciproc cu respect, atunci negocierea — chiar și cea mai dură, cea mai insistentă — va avea totuși ca scop atingerea unui consens, iar acest lucru înseamnă că, în cele din urmă, soluțiile reciproc acceptabile sunt posibile.”

Putin a lăudat, de asemenea, franchețea actualei administrații Trump. „Actuala administrație a Casei Albe își exprimă clar interesele și dorințele”, a spus Putin. „Întotdeauna este mai bine să înțelegi limpede ce își dorește interlocutorul tău, ce încearcă să obțină, decât să încerci să ghicești sensul real într-o serie de sugestii vagi sau propuneri pline de echivoc și ambiguitate.

În discursul său, Putin a abordat, de asemenea, tema imigrației în Rusia și convingerile sale privind fundamentul identității ruse. El a invocat valorile comune (derivate din creștinismul răsăritean) ca fundament al civilizației ruse, mai degrabă decât etnia sau rasa, și a afirmat că oricine împărtășește aceste valori poate deveni rus:

„În documentele de identitate ale supușilor Imperiului Rus nu exista o rubrică pentru naționalitate — nici urmă de așa ceva. În pașaportul sovietic exista, dar în cel rusesc — nu. Dar, oare, ce figura acolo? ”Credința religioasă.” Exista o valoare comună, asociată cu religia creștină răsăriteană, cu ortodoxia… Existau și alte valori, dar aceasta era definitorie.”

„De aceea, chiar și astăzi, pentru noi nu contează dacă cineva vine din est, vest, sud sau nord. Dacă un om ne împărtășește valorile, este unul de-ai nostri.”

Apariția lui Putin în fața presei a părut să sugereze că președintele rus ar putea intenționa să se retragă după încheierea crizei din Ucraina și a provocărilor geopolitice asociate acesteia. Când un participant l-a întrebat dacă, în negocierile cu Occidentul, se simte vreodată ca țarul Alexandru I la Congresul de la Viena, Putin a răspuns: „Nu, nu mă simt [așa]. Alexandru I a fost un împărat, iar eu sunt președinte, ales de popor pentru un anumit mandat — este o mare diferență.”

Această subliniere a faptului că mandatul președintelui este limitat ca durată sugerează că Putin ar putea dori ca un succesor mai tânăr să-i preia rolul după rezolvarea conflictului din Ucraina.

Mason Letteau Stallings este redactor șef al American Postliberal și colaborator al The American Conservative.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici