Iată o poveste adevărată. Doar numele au fost schimbate, pentru a-i proteja pe protagoniști. Dacă te va irita, cu atât mai bine. Va fi cea mai bună dovadă că ai fost atent. Nu e o poveste cu tâlc. Și nu e nici o confesiune. Este doar relatarea a ceea ce ni s-a întâmplat și, poate, ni se mai întâmplă, tuturor.

Tiana îmi spunea întruna: „Ce altă fată ai mai putea găsi? Eu sunt mai bună decât oricare alta.”

Iar eu îi răspundeam: ”Nici măcar nu mă cunoști. N-ai cum să știi dacă e chiar așa.”

Apoi: ”Crezi că îți cer prea mulți bani? Stai să le vezi pe celelalte.”

Încerca să-și păzească ”investiția”. Voia bani. Și femeile – în special cele tinere care se întâlnesc cu bărbați mai în vârstă – vor mereu bani. Această dinamică pare surprinzătoare, însă doar la prima vedere. În realitate e mereu același rahat.

A fost o vreme când îi plăteam cam 3.000 de dolari pe lună. Iar ea folosea banii aceia doar pentru a-și exalta propriul mod de viață. Probabil le povestea prietenilor ei cum a vrăjit un bărbat, și acum toți îi cad la picioare. Era genul de persoană care se excită cu adevărat cu asemenea supoziții. Voia să-și creeze o imagine anume despre ea însăși: „Sunt atât de sexy, încât pot obține mii de dolari de la bărbați.”

Credea că sunt banii ei. Ca și cum ar fi muncit pentru ei.

Îi atrăgeam uneori atenția: „Tiana, ți-am cumpărat o mașină. Cum te-ai descurca singură?

Iar ea spunea: „Dar mă descurc singură.”

Nu, de fapt te descurci cu banii mei.”, ziceam eu.

Numai că ea înțelegea lucrurile altfel: ”Dacă pot să te fac de banii ăia, e munca mea! Sunt banii mei munciți, amărâtule!”

Apoi îi ziceam. ”În fine, cum vrei tu. Dar, la un moment dat, o să mă plictisesc. Ce vei face atunci? Va trebui să-ți găsești de lucru, că de nevastă sigur n-am să te iau.”

Vedem cu ochii noștri cum relațiile superficiale sfârșesc prin a se destrăma, de fiecare dată. Doar că, de fapt, până atunci, cum-necum, ele funcționează.

Privind retrospectiv, sunt tulburat de cât de tranzacționale au fost atât de multe dintre relațiile mele interumane. Poate că nu este vreo noutate, ci dimpotrivă, ceva încă dinainte de inventarea roții. Ceea ce simt acum este, însă, o intensificare a acestei dinamici. Relațiile noastre sunt tot mai superficiale și de scurtă durată. Și, de data aceasta, nu este vorba doar despre oameni, ci totul s-a transformat într-o poveste tulburătoare și despre tehnologie.

Unul dintre motivele exploziei numărului de utilizatori ai ChatCPT este acela că inteligența artificială reproduce structura a ceva foarte ușor de recunoscut. Ne oferă ceea ce ne dorim – cuvinte inteligente, atenție, puțin confort emoțional – fără a ne cere nimic în schimb. Primim ceva, fără a datora vreun angajament și fără a purta vreo responsabilitate. Grozav!

Dar acest model conține un sâmbure otrăvit. Așa cum a fost și cu Tiana.

Ni se vând încontinuu aceste mici sisteme seducătoare, care promit satisfacție imediată și fără fricțiuni – Tinder, TikTok, GPT. Și, o vreme funcționează impecabil. Dar, în timp, remodelează modul în care ne raportăm la orice. Ne obișnuiesc să pretindem recompense immediate, fără să dăm nimic în schimb. Normalizează performanța conexiunilor golite de orice urmă de sens. Și ne învață încetul cu încetul să trăim ca Tiana – într-un scenariu care mimează libertatea, dar lipsit de ceea ce avem nevoie cu adevărat: încredre, profunzime și sens. Îmi pare rău pentru ea, chiar îmi pare, dar regret risipa de sentimente irosite. Atâta risipă!

Mă lupt cu toate astea de ani de zile. Am dus aceste gânduri cu mine pretutindeni – și am străbătut continente – încercând să comunic cu oameni care abia dacă vorbeau engleza. Mereu mi-am dorit să ating o realitate mult mai profundă. Dar, oare ce anume este cu adevărat real în această cultură globală, fabricată din material plastic?

Adevărul este că Tiana nu făcea ceea ce era cu adevărat în interesul ei. Dar nu-și dădea seama, fiind prea prinsă într-un scenariu prefabricat. Nu-și trăia viața, ci juca un rol. Era prinsă într-un mic algoritm de seducție, validare, statut social și minciuni. Și da, era dependentă de TikTok.

E ceva aici, dar recunosc că nu pot avea ultimul cuvânt nici în această privință. Totuși, mi se pare important. Poveștile de acest fel par să conțină pepite de înțelepciune, sau chiar… ”adevăruri mai profunde”. Așa să fie? Cred că da. Tot ce putem face este să trăim, încercând să dăm sens experiențelor noastre.

Presupun că R.D. Laing [psihiatru scoțian care a scris pe larg despre bolile mintale, în special despre psihoză și schizofrenie, n. trad.] ar spune că avem sinele divizat și sunem prinși cu toții într-o ”transă posthipnotică care ne-a fost indusă în cea mai fragedă copilărie”. Aș sugera că astăzi, această transă se instalează ceva mai târziu, cam în perioada în care rețelele de socializare devin o atracție irezistibilă, iar minunile Silicon Valley încep să ne rescrie valorile și modul de viață. Atunci, scenariștii preiau controlul total. Când fetele și băieții sunt atrași deopotrivă într-o lume prefabricată, din material plastic, care promite mai mult decât cea reală – mai multă frumusețe, mai multtă influență și o poziție socială mai bună – li se pare că odată obținute, toate acestea vor avea, în sfârșit, un sens. Doar că sensul nu apare niciodată. Oamenii merg mai departe sau renunță, dar mă îndoiesc că tinerii ar putea ieși vreodată din ea fără ca noul lor Sine să fie puternic marcat. Aș vrea să pot înțelege în profunzime consecințele acestei stări de fapt.

Dar nu pot, și nici voi nu puteți. Ele evoluează de la o generație la alta și nimeni nu trăiește suficient de mult pentru a percepe forma finală. Suntem fascinați de viitor, pentru că nu-l putem vedea încă.

Analiștii tendințelor culturale se află într-o situație imposibilă. Ei pot vedea o problemă mare, dar nu o pot înțelege în totalitate, după cum nu pot să prevadă nici consecințele ei finale.

Orișicât, viața este interesantă, nu-i așa?

Erik J Larson este autorul cărții The Myth of Artificial Intelligence. Scrie despre limitele tehnologiei și despre tensiunea dintre tehnologie și bunăstarea oamenilor.

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

Sursa: aici