Un studiu recent, bazat pe sondaje, realizat de Common Sense Media, arată că o minoritate substanțială a adolescenților chestionați utilizează „companioni” de inteligență artificială pentru relații și interacțiuni sociale. Într-un sondaj realizat pe un grup de peste o mie de tineri, cu vârste cuprinse între 13 și 17 ani, în aprilie și mai anul trecut, cercetătorii au descoperit că 33% au folosit aplicații precum ChatGPT, Character sau Replika pentru conversații, jocuri de rol, sprijin emoțional sau, pur și simplu, prietenie. Alți 43% dintre cei chestionați au folosit inteligența artificială ca „instrument sau program”, iar aproximativ o treime au spus că nu utilizează deloc inteligența artificială.

Poate mai îngrijorătoare decât procentele au fost unele comentarii făcute de câțiva dintre adolescenții participanți la sondaj, intervievați ulterior

de Associated Press. Un tânăr de 18 ani, pe nume Ganesh Nair, a spus: „Când vorbești cu inteligența artificială, ai întotdeauna dreptate. Ești întotdeauna interesant. Ești întotdeauna justificat emoțional.”

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că adolescenții aveau puncte de vedere mai complexe decât s-ar putea crede privitoare la fiabilitatea inteligenței artificiale și la discernământul necesar folosirii acesteia ca înlocuitor pentru prietenii în carne și oase. Jumătate dintre cei chestionați au spus că nu au încredere în sfaturile pe care le oferă inteligența artificială, adolescenții mai tineri având tendința de a fi mai încrezători. Și două treimi au spus că interacțiunile lor cu inteligența artificială au fost mai puțin satisfăcătoare decât cele cu prietenii din viața reală, doar o treime fiind de părere că au fost fie cam la fel, fie mai bune. Patru din cinci adolescenți petrec mai mult timp cu prieteni adevărați decât cu inteligența artificială.

Imaginea care reiese din sondajul în sine, spre deosebire de știrile oarecum exagerate, este una de curiozitate, utilizare prudentă și scepticism. Cu toate acestea, este posibil să existe un număr mic de adolescenți care fie apelează la inteligența artificială ca la un interlocutor mai de încredere decât prietenii lor, fie dezvoltă dependențe nesănătoase de diferite tipuri cu chatboții IA.

În prezent, asistăm la un experiment necontrolat privind modul în care tinerii interacționează cu inteligența artificială. Firmele care susțin aceste sisteme, cu fermele lor de servere de miliarde de dolari și software sofisticat, sunt motivate să-i implice în special pe tineri, deoarece obiceiurile dezvoltate înainte de vârsta de 20 de ani tind să se permanentize toată viața. Este greu de imaginat un adolescent care să-i propună lui ChatGPT ”să rămână împreună până când moartea îi va despărți”, dar asta nu înseamnă că nu s-ar putea întâmpla…

Am cunoscut odată o femeie din New England care ținea în casă o păpușă de pânză în mărime naturală, făcută să semene cu fostul ei soț. Majoritatea oamenilor ar considera-o cel puțin ciudată. Dar ce diferență există între ceea ce făcea ea și petrecerea timpului în chat-uri online cu un software care simulează un prieten grijuliu și empatic? E drept, interacțiunea cu IA este mai intimă, cel puțin până în momentul în care cineva piratează sistemul…

Dar, oare, de ce ne deranjează pe noi ideea că tinerii și-ar putea petrece timpul discutând cu un personaj fictiv ca și cum ar fi o persoană reală?

Spunând „noi”, mă separ implicit de cei care fac astfel de lucruri. Dar există adolescenți care își dau seama de pericolele utilizării excesive sau greșite a inteligenței artificiale, iar unii, ceva mai maturi, și-au exprimat în mod special teama că socializarea îndelungată cu programele de inteligență artificială ar putea deveni nocivă.

Unul dintre aceștia a devenit reticent față de ”amicii” IA când a aflat că un prieten de-al său a utilizat un asemenea chatbot la compunerea unei scrisori de adio pentru prietena lui. Presupun că nu e foarte diferit de ceea ce făcea un june din epoca victoriană care, în același scop, utiliza un volum intitulat „Scrisori pentru toate ocaziile”.

În spatele tuturor acestor lucruri se ascunde un principiu teologic foarte vechi: idolatria. Un idol este o persoană sau un obiect venerat la care recurgem pentru a primi ajutor înlocuindu-l pe Dumnezeu. Pentru cei care nu cred în Dumnezeu, idolatria poate părea un concept gol. Dar, în cazuri extreme, chiar dacă nu-l recunosc pe Dumnezeu, ateii pot vedea, la rândul lor, efectele idolatriei.

Pentru un adolescent dintr-o familie radical disfuncțională, ”prietenia” cu un program de inteligență artificială ar putea fi, uneori, o alternativă, dar care nu va putea înlocui niciodată cu adevărat o ființă umană bună și iubitoare. Ființele umane bune și iubitoare nu sunt întotdeauna disponibile, așa că, poate, un asemenea ”prieten” ar putea fi folositor la nevoie, ca o roată de rezervă temporară, până când poți repara pana. Dar nu ar trebui să conduci cu o roată temporară la nesfârșit, iar adolescenții care alocă o parte semnificativă a vieții lor acestui tip de ”relații” vor avea, ulterior, probleme.

Ce fel de probleme? În primul rând, dependența. Firmele de inteligență artificială nu își promovează chatboții din cumsecădenie și bunăvoință, ci pentru câștig. Cercetătorii care au realizat sondajul sunt îngrijorați de faptul că adolescenții care cultivă prietenii și chiar ”relații romantice” cu programe de inteligență artificială, care nu se ceartă niciodată, nu sunt niciodată în dezacord cu ei și validează tot ceea ce spun, vor fi nepregătiți pentru lumea reală, în care alți oameni au propriile priorități, interese și dorințe.

Într-o lume ideală, fiecare adolescent ar avea părinți iubitori cărora să le împărtășească cele mai profunde preocupări și, poate, și prieteni capabili să le ofere sfaturi bune. Dar, nu mulți dintre noi am crescut în această lume ideală, așa că, poate, tinerii aflați în situații cu adevărat groaznice, ar putea găsi o consolare autentică apelând la ajutorul inteligenței artificiale, mai degrabă decât la oameni.

Marea noutate a acestui sondaj constă în faptul că utilizarea inteligenței artificiale este foarte răspândită printre adolescenți, deși încă minoritară. Trebuie să ne concentrăm asupra acelor grupuri mici pentru care inteligența artificială nu este doar ceva distractiv, cu care se pot juca, ci formează o parte profundă și semnificativă a vieții lor emoționale. Sunt tinerii care ar trebui să ne preocupe cel mai mult, iar descoperirea motivelor pentru care ei sunt atât de implicați în ”relațiile” cu chatboții IA, precum și a nevoilor pe care și le satisfac astfel, ne va ajuta mult să înțelegem această nouă amenințare la adresa viitorului societății noastre.

Kaydee a lucrat în industrie și ca inginer consultant. În prezent predă cursuri de inginerie la Texas State University, San Marco, Texas.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici