Războiul din Ucraina nu a fost doar o luptă pentru suveranitatea țării și securitatea Europei, ci și un conflict cu implicații economice și tehnologice profunde. În spatele paravanului sprijinului internațional și al tensiunilor diplomatice se află o resursă strategică din ce în ce mai râvnită: pământurile rare și mineralele esențiale din solul ucrainean.

Ucraina deține una dintre cele mai mari rezerve de minerale esențiale din Europa. Din cele 34 de elemente pe care Uniunea Europeană le consideră fundamentale pentru economia sa, Ucraina deține 22, inclusiv litiu, titan, grafit și câteva elemente de pământuri rare, cum ar fi neodim și erbiu. În ciuda denumirilor mai puțin cunoscute, acestea sunt indispensabile în producerea bateriilor pentru vehicule electrice, magneților utilizați în turbinele eoliene, dispozitivelor electronice și echipamentelor tehnologice de apărare.

Multe dintre aceste zăcăminte sunt situate în zone direct afectate de război. Lugansk, Donețk, Zaporizhzhia și Herson – patru regiuni anexate de Rusia în 2022 – dețin aproximativ 53% din rezervele minerale ale Ucrainei. Controlul Moscovei asupra acestor ținuturi a împiedicat capacitatea Kievului de a exploata aceste resurse, limitându-i posibilitățile de a atrage investiții străine și de a-și dezvolta industria minieră locală.

Hartă a europeanconservative. com

Zăcămintele de grafit natural din Ucraina, un metal folosit în bateriile litiu -ion, reprezintă 6% din rezervele mondiale. Pe lîngă utilizarea sa în baterii, grafitul este folosit în aplicații, de la reactoarele nucleare la creioanele obișnuite.

Țara deține, de asemenea, rezerve semnificative de litiu, estimate între 1% și 2% din totalul global, cu aproximativ 500000 de tone metrice confirmate. Acest mineral este esențial pentru fabricarea bateriilor, ceramicii și sticlei, poziționând Ucraina ca furnizor cheie al acestei resurse în Europa.

În plus, Ucraina are cea mai mare rezevă de titan de pe continent, reprezentând 1% din totalul mondial. Potrivit expertizelor geologice ucrainene, țara ar putea satisface cererile de titan metalic ale Statelor Unite și Uniunii Europene timp de 25 de ani.

Zăcămintele ucrainene de uraniu, fundamentale în producerea energiei nucleare, reprezintă între 2% și 4% din rezervele globale.

Pe lângă toate acestea, Ucraina are și depozite semnificative de elemente de pământuri rare, cum ar fi lantanul și ceriul, utilizate în ecrane și sisteme de iluminat; neodim, esențial pentru turbinele eoliene și bateriile vehiculelor electrice; și elemente precum erbiul și ytriul, utilizate în aplicații, de la energia nucleară la fabricarea laserului.

Regiunea Donbas este cea mai bogată în metale și găzduiește cea mai mare parte a industriei grele din Ucraina. Din punct de vedere istoric, a fost cel mai important contributor la PIB-ul țării.

China își dorește partea sa

Interesul pentru mineralele Ucrainei se extinde dicolo de război. Accesul la aceste materiale este fundamental în fabricarea tehnologiilor curate într-o lume care se îndreaptă către o tranziție la energia ”verde”. China domină producția și rafinarea pământurilor rare, controlând 70% din piața globală. Pentru țările occidentale, diversificarea aprovizionării cu aceste materiale este o prioritate strategică.

Statele Unite, în special, și-au intensificat eforturile pentru a-și reduce dependența față de China în ceea ce privește lanțurile de aprovizionare cu pământuri rare. Având o singură mină operațională și fără capacități semnificative de rafinare, Whashingtonul vedere în Ucraina un prilej de a-și consolida independența în acest sector cheie. Ceea ce explică interesul puternic al administrației Trump de a obține un acord cu Kiev-ul pentru a exploata aceste resurse.

Hartă a europeanconservative. com

Administrația Trump a căutat să-și consolideze poziția pe piața minerală a Ucrainei printr-un acord de cooperare care, dacă ar fi fost semnat pe 28 februarie, în timpul vizitei președintelui Volodymyr Zelensky la Casa Albă, ar fi fost una dintre cele mai importante investiții străine din istoria recentă a Ucrainei. Potrivit documentelor scurse în presă, pactul prevedea crearea unui fond comun în care Ucraina ar contribui cu 50% din veniturile obținute din exploatarea resurselor sale naturale, inclusiv minerale esențiale, petrol și gaze. În schimb, Statele Unite s-au angajat să reinvestească aceste fonduri în proiecte de infrastructură și reconstrucție în Ucraina.

Cu toate acestea, Zelensky a respins condițiile inițiale ale Washingtonului, care includeau o cerere de 500 de miliarde de dolari în venituri potențiale. El a declarat că nu ar putea angaja viitoarele generații de ucraineni într-un astfel de acord, fără a primi garanții de securitate.Tensiunile dintre cei doi lideri au devenit evidente în timpul întâlnirii televizate cu Trump acuzându-l pe Zelensky că joacă la cacealma și cerându-i să accepte condițiile propuse pentru a continua să primească sprijinul SUA.

Franța și Regatul Unit: actori cu interese proprii

În timp ce Statele Unite încearcă să se poziționeze drept principalul investitor în sectorul minier al Ucrainei, Franța și Regatul Unit au făcut la rândul lor mișcări în același sens.

Francezii au urmărit acorduri bilaterale cu Kievul pentru a asigura furnizarea de materiale critice pentru industriile lor de tehnologie și apărare. Din 2024, Franța negociază acorduri de cooperare minieră cu Ucraina, care ar putea intra în conflict cu interesele SUA, dacă ambele părți ar încerca să monopolizeze accesul la aceste resurse.

Regatul Unit, pe de altă parte, a fost un aliat ferm al Ucrainei în războiul său împotriva Rusiei și ar putea valorifica această relație pentru a asigura accesul la minerale rare fără a necesita investiții directe semnificative. Londra și-a exprimat îngrijorarea cu privire la dependența Europei de China în acest sector și ar putea opta pentru o strategie de cooperare pe termen lung cu Ucraina, diversificând lanțul global de aprovizionare.

Mineralele și pământurile rare din Ucraina sunt un atu economic și o carte esențială în jocul geopolitic al țării. Pe măsură ce războiul continuă, accesul la aceste resurse ar putea modela reconstrucția și viitorul economic al Ucrainei. Cu toate acestea, competiția dintre Statele Unite, Franța și Regatul Unit adaugă un alt strat de complexitate, deoarece fiecare țară încearcă să-și asigure o felie cât mai mare din plăcintă.

Lunile care urmează vom afla dacă Ucraina va putea utiliza aceste resurse pentru a-și consolida poziția de negociere sau dacă puterile externe își vor dicta condițiile exploatării.

Javier Villamor este un jurnalist și analist spaniol. Având reședința la Bruxelles, el acoperă problematica NATO și UE pe europeanconservative.com. Javier are peste 17 ani de experiență în politica internațională, apărare și securitate. Este, de asemenea și consultant, oferind perspective strategice asupra afacerilor globale și a dinamicii geopolitice.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici