Cum mă îndrept veriginos înspre ultima parte a vieții vieții mele, apropierea Anului Nou se constituie mereu în prilej de reflecții, bilanțuri și reverii.
Mi se pare ciudat că tinerii, pentru care greul de-abia de-acum urmează, sunt mai degrabă nepăsători în vreme ce noi, vârstnicii, ne comportăm ca și cum cine știe ce obligații și îndatoriri am mai avea de îndeplinit.
La prima vedere, lucrurile ar trebui să stea taman invers. Dar… poate că, aceia dintre noi care suntem mai în vârstă, nu ar trebui să renunțăm nici noi la nepăsarea și exuberanța tinereții. Poate că ar trebui să încercăm să reînviem măcar o mică parte din spiritul și curiozitatea de odinioară.
Și este important să fim capabili de a ne exprima recunoștința pentru lucrurile bune din viața noastră, oricare ar fi aceastea. Chiar dacă, în mare măsură, unele au început deja să rămână în spatele nostru.
Dintre toate darurile care ne-au fost oferite, cel mai important a fost timpul… deoarece fără timp nu există nimic și niciun om, fie el tânăr sau bătrân, nu știe exact cât i-a mai rămas. Nu există niciun cadou mai prețios decât timpul. Prețuiți-l!
Redacția Vocea Românului vă dorește La mulți ani!
N. B.
