Să ne reamintim...I - Vocea Romanului

Stimați cititori,

Anul 2024 a fost un an productiv pentru mine. Am lansat volumele 6, 7 și 8 din Convorbiri despre Artă cu Cezar Corâci. În cele 52 sâmbete ale anului ne-am bucurat împreună de operele unor mari pictori, dar să ne reamintim…

Am început anul cu Cei trei magi…

Mozaicul din Ravena, sec V

A urmat apoi Lansarea volumului 6 al Convorbirilor despre Artă cu Cezar Corâci la Librăria Mihai Eminescu în ziua de 25 ianuarie 2024

Doamna Cristina Lascu, reporter al Televiziunii Române, a avut amabilitatea să prezinte lucrarea.

Ansamblul Cameral Credo a susținut un miniconcert cu lucrări de Mozart, deoarece 25 ianuarie este ziua de naștere a marelui compozitor.

Vreau să mulțumesc celor care ați fost alături de mine la acest eveniment.

Cu ocazia lansării volumului 6 al Convorbirilor, în data de 25 ianuarie 2024, am acordat un interviu pentru TVR Cultural, din care vă voi reproduce câteva gânduri, deoarece mulți dintre Dumneavoastră, cititorii mei, ați pus aceleași întrebări… Interviul este realizat de Doamna Cristina Lascu. Iată ce am spus atunci:

Cum a apărut ideea acestor albume de artă, a acestor „convorbiri”?

În prefața primului volum, am mărturisit dorința, care s-a născut din pictură, din contactul cu publicul în expozițiile pe care le-am avut, de a împărtăși cu cât mai mulți iubitori ai artei ceea ce eu am văzut sau citit. Am spus atunci ca așa s-a născut ideea unei rubrici culturale în ziarul on-line „Vocea Românului”.

Pentru mine a fost o recuperare emoțională și imagistică a multor ani de peregrinări în lumea artei… în mari muzee ale lumii… în natură pe mai multe continente. Imaginile și emoțiile pe care le-am resimțit le-am redat pe pânză și în scris. Am dorit să le împărtășesc cu cititorii ziarului prin cele șase volume „Convorbiri despre artă cu Cezar Corâci” apărute până acum…

Cum alegeţi pictorii despre care scrieţi sau „conversaţi”?

Îl voi cita pe Pablo Picasso: „Am fost întrebat adesea cum a evoluat pictura mea. Pentru mine nu există trecut sau viitor în artă. Dacă o operă de artă nu trăiește veșnic, nu este operă de artă. Arta vechilor greci, a egiptenilor, a marilor pictori care au trăit de mult, nu este arta trecutului, poate este mai vie azi decât a fost vreodată.”

Faptul că pictez de peste 40 de ani m-a ajutat să înțeleg mai bine pictura, să înțeleg pictorii. George Călinescu spunea: „Nu poate fi critic cel care nu a ratat măcar odată un gen literar”. Când stai cu pensula în mână, în fața șevaletului și îți pui diverse probleme îți aduci aminte de ceea ce ai învățat în fața marilor capodopere chiar dacă se va simți asta și în pictura ta…

Având o casă plină de albume și având posibilitatea de a vizita marile muzee ale omenirii este greu să spun cui îi datorez mai mult… pictura este o lume în sine în care dai și primești în fiecare zi. Primești energie în fața marilor capodopere ale omenirii indiferent că le privești într-un album sau ai șansa să le privești într-un muzeu și dai pe pânză sau pe hârtie bucuria ta și poate aduci bucurie și altora…

Continui să susțin că alegerea subiectelor, artiștilor și lucrărilor publicate în „Vocea Românului”, este cu siguranță o selecție pe care, cu sau fără voie, mi-am pus amprenta… Citându-l pe Eugene Fromentin, am dorit ca cititorii volumelor să fie suficient de instruiți pentru a mă urmări și eventual a mă contrazice, punând însă puțină pasiune în a-i convinge.

Numărul mare de cititori, aprecierile sau câteodată criticile cititorilor mă motivează să scriu. Și o voi face cu aceeași sinceritate mărturisindu-vă ceea ce am învățat și mai ales ceea ce am simțit în fața operelor marilor maeștri!

Care credeţi că este rolul artelor, în general, şi, în particular, al artelor plastice, în societatea contemporană, atât de bulversată şi bulversantă, în acelaşi timp?

Domnul Profesor universitar Mircea Coșea, care mi-a făcut onoarea să îmi scrie un „Cuvânt înainte” la volumul 6 al cărții mele „Convorbiri despre Artă cu Cezar Corâci” a răspuns cred la această întrebare: „Domnul Cezar Corâci ne invită din nou la o convorbire despre artă. Se cuvine să îi mulțumim pentru invitație dar nu putem să nu ne întrebăm despre ce dorește domnul Corâci să discutăm? Despre artă? Despre ce? Ce artă, care artă? Mai este această «artă» acum un subiect de discuție în timpul atacului inteligenței artificiale, al imprevizibilelor schimbări climatice, al epidemiilor de covid și rujeolă, al războaielor din Ucraina și din Israel sau chiar al inflației care ne afectează atât de dur traiul de zi cu zi? Nu cumva invitația la o astfel de convorbire nu este nimic altceva decât o pierdere de timp? Nu ar fi mai util să ne vedem de ale noastre și să încercăm să ne organizăm mai bine viața și veniturilor pentru a face față cheltuielilor tot mai mari cu facturile? Ar fi o mare greșeală dacă nu am onora invitația domnului Corâci la o convorbire despre artă. Dacă, noi, oamenii obișnuiți, agasați și hăituiți de problemele din ce în ce mai grele ale lumii în care trăim nu mai avem timp și chef pentru «artă» ne vom pierde Harul pe care Dumnezeu ni l-a dat, acela de a avea suflet, sentimente și creativitate.”

Mie răspunsul mi l-au dat cititorii mei, ai articolelor care apar săptămânal în ziarul on-line „Vocea Românului”, peste 130 de articole, în aproape 4 ani, despre multe curente din pictură, despre pictorii premergători Renașterii, despre pictorii Renașterii, despre Baroc, despre Realism, despre Impresionism, despre Expresionism, despre Fovi, despre Cubiști așa cum am mai spus și am avut satisfacția să constat că există un mare număr de cititori care sunt dispuși să dialogheze cu mine despre Artă, în ciuda problemelor cotidiene care câteodată aproape ne copleșesc… Avem nevoie de cultură, de satisfacții spirituale… cel puțin așa cred eu și cei care îmi urmăresc articolele….

Dar să revenim la călătoria noastră…Am vizitat împreună Veneția cu Scuola grande di San Rocco, Praga cu Karlovy Most și în țară Mânăstirea Durău cu minunata pictură în tehnica encaustică a lui Nicolae Tonitza

Piața San Marco

Apoteoza Sfântului Marco a lui Tintoretto

Karlovy most

Mânăstirea Durău

Mânăstirea Durău, frescă în tehnica encaustică a lui Nicolae Tonitza

Am dedicat un număr mare de articole Impresionismului ! Iată de ce…

Începând din 1866, un grup de artiști cunoscut sub numele de „Grupul Batignolles” s-a întâlnit la Café Guerbois, în arondismentul 17 din Paris, în apropierea atelierului lui Edouard Manet. Aceștia au pictat în aer liber pe malurile Senei, în apropiere de Paris, la Fontainebleau, peisaje și, de asemenea, lumea modernă. Au adoptat o tușă rapidă, dând prioritate culorii și luminii în fața desenului. Auguste Renoir, Claude Monet, Edgar Degas, Camille Pissarro și Alfred Sisley au avut un lucru în comun: li s-a refuzat intrarea la Salonul oficial.

În atelierele lui Nadar s-au realizat 165 de lucrări „au schimbat cursul istoriei artei”

Războiul le-a întârziat proiectul, dar în aprilie 1874, 30 de artiști și-au organizat propria expoziție și au prezentat 165 de lucrări în atelierele fotografului Nadar de pe Boulevard des Capucines. Au atras 3.500 de vizitatori și doar zece tablouri au fost vândute. Dar se născuse o mișcare. Criticul Louis Leroy a ironizat tabloul lui Monet „Impression, soleil levant”, iar ei și-au spus „impresioniști”.

Cu această primă expoziție, artiștii impresioniști „au schimbat pentru totdeauna cursul istoriei artei”, potrivit președintelui Muzeului d’Orsay, Christophe Leribault. „Muzeul d’Orsay, care adăpostește cea mai vastă colecție de opere impresioniste din lume, a dorit în mod firesc să sărbătorească 150 de ani de existență în stil, la scară mare”, a explicat acesta în cadrul unei conferințe de presă la muzeu.

O „echipă destul de pestriță”, după părerea lui Christophe Léribault. Artiști care erau uneori foarte diferiți, care poate că au avut divergențe în anii următori (doar Pissarro a participat la toate expozițiile impresioniste), dar ceea ce aveau în comun la acea vreme era dorința lor de a se desprinde de cadrul academic. Și, în opinia mea au reușit!

Figurile centrale ale impresionismului în Franța, au fost: Frédéric Bazille , Gustave Caillebotte , Mary Cassatt , Claude Monet , cel mai prolific dintre impresioniști și cel care întruchipează cel mai evident estetica lor, Pierre-Auguste Renoir care a participat la expozițiile impresioniste în 1874, 1876, 1877 și 1882 , Francesco Filippini, fondator al impresioniștilor italieni, Édouard Manet, Paul Cézanne, fondator al Grupului Impresionist, Edgar Degas, fondator al Grupului Impresionist, Berthe Morisot, care a participat la toate expozițiile impresioniste, Alfred Sisley , impresionist englez, Camille Pissarro , Armand Guillaumin .

Claude Monet – Impresie, răsăritul soarelui

Claude Monet

Pierre-Auguste Renoir, La Grenouillère

Edgar Degas

Camille Pissarro

Alfred Sisley

Și un impresionist român…

Samuel Muntzer

Lui Paul Cezanne i-am dedicat mai multe articole, atât pentru pictura sa unică, cât și pentru contribuția deosebită la dezvoltarea stilului și tehnicii picturii moderne…Vă amintiți? …Un Monstru Sacru! Iată-l în viziunea proprie!