După întoarcerea în țară, în 1923, s-a căsătorit cu pictorița Rodica Maniu, sora poetului Adrian Maniu.
După 1923, Mützner s-a aplecat asupra tematicii țărănești, probabil sub influența soției sale, pictorița Rodica Maniu, preocupată în mod special de problematica vieții în satul românesc. Cei doi au lucrat împreună la Șopârlița, un sat din Oltenia unde se afla reședința familiei Maniu și care a furnizat numeroase motive peisagistice pentru cuplul de artiști. Uneori, același subiect este tratat de amândoi, într-o manieră similară, cei doi obișnuind să iasă împreună să picteze în natură.
Femeie la Șopârlița
Peisaj de amiază
Zi de primăvară
A pictat mult la Balcik…
Primăvara în Balcik
Minaret în Balcik
Golful cu migdali Balcik
Cartier tătar în Balcik
A pictat și multe naturi statice. Iată câteva…
Masa țărănească cu mere
Natură statică
Crizanteme în vas japonez
Natură statică cu mușchetar
A fost și un important portretist…
Cu mama
În grădină
Intimitate
Femeie cântând la ghitară
Destinul artistic și recunoașterea
A expus în străinătate. Cel mai vechi tablou din colecția Muzeului de artă Contemporană din Caracas (Museo de Arte Contemporáneo de Caracas) este realizat în 1918 de Samys Mutzner și poartă titlul Paisajes de Macuto (Peisaj din Macuto).
A fost însă obligat să facă și grafică pentru a se întreține. În anii ’20, Casa Capșa obișnuia să-i încredințeze pictorului Samuel Mutzner realizarea grafică a meniurilor. În 2010, la o licitație a fost scos la vânzare un album cu meniuri de la Casa Capșa pentru diverse banchete și reuniuni, cu ilustratii și gravuri semnate de Samuel Mutzner, Poitevin-Skeletti și Protopopescu.
La Café de Paris de pe str. Mihail Vodă din București, deschisă de francezul Aimé Molard, conform unei frumoase invitații semnate de pictorul Samuel Mützner, se putea lua masa, se organizau supeuri după spectacolele de teatru, se programau serate dansante .
În patrimoniul Muzeului de Artă din Constanța se regăsesc cinci lucrări realizate de pictor: „Pe plajă” (1931), „Vedere din Balcic” (1936), „Peisaj”, „Plase la uscat” și „Portret de femeie”.
În diverse colecții particulare se găsesc picturi ca „Nud in peisaj” (1925), „Surorile” (Fete în grădină, 1926), „Fata cu lalele” (1927), „Scurteica vișinie” (1927), „Culesul viei” (1932), „Case în Sighișoara” (1925-1930), „Crâng” (1932), „Odalisca”(1945), „Pe terasă la Balcic” (1941)
Din 1937, Samuel Mützner a fost înlăturat treptat din viața publică, iar excluderea sa din Sindicatul Artelor Frumoase în toamna anului 1940, decisă de pictorul legionar Alexandru Bassarab, l-a adus în imposibilitatea de-a expune. După război, situația lui Samuel Mützner a devenit nesigură, deoarece noul regim, considerându-l „burghez”, l-a marginalizat, ceea ce explică faptul că lucrările sale nu sunt foarte cunoscute publicului larg.
Să mai vedem câteva peisaje, care au fost indiscutabil marea sa specialitate…
Vara
Primăvara
Câmp de grîu
Apus pe lac
Cișmigiu
Grădina Cișmigiu
Peisaj cu turmă de oi
Mahoane la mal
Plase pescarești la uscat
Surse poze: Wikiart, Wikipaintings, Google
Destin postum
Azi lucrările lui Samuel Mützner sunt apreciate de colecționarii români dar prea puțin de către cei din străinătate. Cota lui este însă în creștere.
În lumea comerțului de artă cu picturi a existat un scandal cauzat de faptului că, deoarece Samuel Mützner avea o cotă mai ridicată, a semnat și tablouri făcute de soția sa, pictorița Rodica Maniu, cu care se căsătorise în 1923.
De asemenea, Samuel Mützner a avut înainte de război o școală particulară de pictură, unde era imitat de elevii săi. Astfel, s-a acumulat un stoc de tablouri realizate de acești imitatori, care au fost lăsate moștenire urmașilor, care le-au pus în circulație ca lucrări originale.
Autoportret
Samuel Mützner rămîne, însă în pictura românească, ca un mare peisagist…un peisagist impresionist…în opinia mea cel mai mare…
Nu putem încheia acest ciclu de articole dedicat impresionismului, fără a ne reaminti de cei care au consacrat acest curent artistic ! O vom face săptămîna viitoare…
Rubrică realizată de Cezar Corâci
