Murillo este cunoscut și pentru tablourile sale reprezentând fetițe și copii: de la candoarea Fetițelor cu flori la realismul viu al copiilor străzii, a pruncilor de țigani și de cerșetori, lucrări ce constituie un interesant și bogat material pentru studiul vieții populare a epocii.

Pruncul Isus și Ioan Botezătorul

Dintre picturile lui Murillo sunt în jur de douăzeci și cinci de producții de acest gen în care pot fi văzute câteva lucrări artistice legate de tematica copiilor. Multe dintre aceste teme au fost aduse în Spania de negustorii flamanzi care au locuit la Sevilla.

Printre acești clienți s-a numărat și Nicolás de Omazur, care a fost un important colecționar de lucrări ale pictorului destinate pieței nordice, printre care și Copiii care joacă zaruri care se află în Alte Pinakothek din orașul München.

Copii care joacă zaruri

Doi copii mâncând harbuz și struguri

De remarcat faptul că în picturile lui Murillo protagoniștii sunt copii cerșetori sau ai unor familii umile, îmbrăcați în haine care au devenit aproape zdrențe, dar care contrastează cu fericirea pe care o exprima.

Prânzul

Murillo pictează bucuria copilărească în tablouri precum, „Copil care zâmbește la fereastră”, care nu are alta semnificație decât zâmbetul frumos al copilului când se uită pe fereastră, datorat unui fapt care îi provoacă placere, dar cei care privesc tabloul sunt împiedicați să știe ce vede copilul.

Copil și câine

Tânărul cerșetor

Murillo a fost și un mare portretist. Deși sunt puține picturi ale lui Murillo reprezentând portrete, acestea sunt extrem de expresive și frumoase. Priviți …,

Portret de fată

Fată cu fructe și flori

Femei la fereastră

Vânzătoarele de fructe

 Unul dintre cele mai cunoscute portrete  este cel al canonicului Justino de Neve, care se află la National Gallery in Londra. Acesta este prezentat stând la birou și cu un câine la picioarele lui, cu un fundal foarte elegant care se deschide spre o grădină, tipic picturii barocului spaniol.

A realizat și alte portrete celebre precum cel al lui Don Juan Antonio de Miranda y Ramírez de Vergara, care face parte din colecția ducilor de Alba și datează din 1680. Putem aminti și portretele lui Nicolás de Omazur și cel al soției sale Isabel de Malcampo, care se află în Muzeul Prado,

Un alt tablou al lui Murillo, care este considerat unic, este portretul lui Don Antonio Hurtado de Salcedo, binecunoscut drept Portretul vânătorului și care datează din 1664 și face parte dintr-o colecție privată. Este un tablou mare iar protagonistul acestei lucrări este marchizul de Legarda, care se află la apogeul vânătorii, drept și cu fața în față, cu pușca sprijinită pe pământ, este însoțit în portret de un servitor și trei câini. .

 Destin postum

Arta lui Bartolomé Esteban Murillo (1617–1682) a captat imaginația britanică în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Colecționarii bogați s-au întrecut pentru cele mai alese tablouri, artiștii i-au imitat stilurile și i-au adoptat subiectele, iar multă cerneală a fost vărsată în semn de laudă a pictorului. În timp ce popularitatea lui Murillo a scăzut în secolul al XX-lea, moștenirea sa trăiește în marile colecții publice ale muzeelor ​​britanice și irlandeze – fără rival în afara Spaniei.

Un număr mare de picturi ale lui Murillo pot fi văzute în colecțiile flamande și germane; un exemplu în acest sens este tabloul “Copiii care mănâncă struguri și pepene galben”, care se află în orașul Anvers din 1658. Un alt tablou al lui Murillo, “Copii care joacă zaruri”, este atestat documentar în anul 1698 în orașul Anvers. Ambele pânze au fost cumpărate de Maximilian al II-lea.

În Italia se găsesc alte picturi ale lui Murillo care au fost donate de către comerciantul Giovanni Bielato bisericii capucinilor .

Este important de precizat că picturile lui Murillo au fost promovate grație primei biografii dedicate acestui ilustru pictor în 1683.

Două lucrări care au fost proprietatea Contesei de Verrue și alte patru picturi religioase care au fost achiziționate de Ludovic al XVI-lea pentru a fi plasate la Luvru. De aici și popularitatea enormă a Lui Murillo în Franța.

În secolul al XIX-lea, multe dintre picturile lui Murillo au părăsit Franța pentru a fi plasate în Muzeul Napoleon . În plus, mareșalul Jean de Dieu Soult a furat numeroase lucrări artistice ale artistului nostru la Sevilla, din care a păstrat paisprezece tablouri de Murillo pentru propria sa colecție privată, care nu s-au mai întors în orașul spaniol și au fost vândute la licitația pe care a organizat-o în orașul Paris, în 1852.

Vă reamintim, pentru Imaculata lui Soult a fost plătită suma extraordinară de 586.000 de franci aur, fiind prețul cel mai mare plătit până atunci pentru o operă de artă.

Alte tablouri ale lui Murillo au fost scoase la licitație în Franța și Londra, fiind colecțiile bancherului Alejandro María Aguado și Luis Felipe I, care au fost foarte apreciate în urma expoziției din 1848.

Iată cum arată săli din muzeele care au colecții importante Murillo…

 

 

Murillo a avut mulți elevi și nenumărați adepți. Picturile sale au fost copiate și imitate în toată Spania și imperiul său. El a fost primul pictor spaniol care a atins faima europeană larg răspândită și, până în secolul al XIX-lea, a fost singurul artist spaniol ale cărui lucrări erau cunoscute pe scară largă în afara lumii hispanice.

 Murillo a avut mai mulți studenți, dintre care putem aminti pe : Ieronim din Bobadilla, Juan Simon Gutierrez, Esteban Marquez de Velasco, Sebastian Gomez si Juan de Pareja. Cu toate acestea este important de subliniat că niciunul dintre elevii săi nu a reușit să învețe măiestria lui Murillo în privința luminii și a desenului liber, cu atât mai puțin luminozitatea și transparența culorii, care au fost marile calități ale acestui artist. Unul dintre cei mai cunoscuți studenți este Francisco Meneses Osorio, care s-a ocupat de finalizarea lucrării începute de Murillo după accidentul acestuia în altarul capucinilor din orașul Cádiz.

Regina Isabel de Farnese a cumpărat toate tablourile lui Murillo care se aflau în Sevilla. Aceste picturi sunt astăzi cele care se păstrează în Muzeul Prado.

Bartolome Esteban Murillo a lăsat în urmă o mare colecție de picturi din epoca barocului târziu. Cea mai mare expoziție este păstrată în Muzeul Prado din Madrid. În total, lucrările lui Murillo, conform diverselor surse, variază de la 450 la 481.

În Schitul din Sankt Petersburg se află două duzini de picturi ale lui Murillo, inclusiv câteva perle neprețuite ale operei sale, cunoscute de mulți din reproduceri, precum „Băiat cu un câine” sau „Odihna Sfintei Familii în drum spre Egipt” .

Odihna Sfintei Familii în drum spre Egipt – Ermitaj

În loc de epitaf. Am găsit o frumoasă apreciere a operei lui Murillo : ”Este greu să te îndepărtezi de picturile sale, există atât de multă spontaneitate în ele dacă maestrul înfățișează copii. Dacă aveți în față o imagine pe o temă religioasă, atunci doriți să discerneți cu atenție fiecare detaliu. Oprindu-vă în fața acestor pânze, parcă sunteți capturat de ele, și este dificil să treceți la o altă pânză. Și apoi pentru mult timp ești impresionat de ceea ce ai văzut. Sufletul pare curățat de contactul cu Frumosul. Problemele și grijile pământești devin nesemnificative. Le privești de la înălțimea de neatins a Artei Reale.”

 

Articol republicat

 

Articol realizat de Cezar Coraci – membru UZPR