Încă n-am terminat de parcurs cartea lui David Talbot, Tabla de șah a diavolului (2015), o istorie care explorează viața directorului CIA, Allen Dulles, și istoria sordidă a agenției.
Printre nenumăratele povești sinistre care arată implicarea CIA în acte ilegale și imorale în întreaga lume, una care iese de departe în evidență ne înfățișează tratamentul rezervat lui Patrice Lumumba, un naționalist african care, înainte de a fi ucis, în 1961, cu complicitatea aceleiași agenții, a fost prim ministrul Republicii Democratice Congo.
Lumumba era ca un ghimpe în dosul CIA; politica sa de stânga i-a determinat pe oficialii agenției să-l considere o marionetă a URSS (ulterior, acuzatorii săi au recunoscut că nu era.)
Până în cele din urmă, au decis să scape de el, într-un fel sau altul. În primul rând, a fost organizată o lovitură de stat pentru ca Lumumba, care fusese ales democratic și care cerea independență deplină pentru poporul său, să fie demis din funcție și arestat. În acest scop, CIA a apelat la un tânăr colonel militar pe nume Joseph Mobutu, care avea legături cu serviciile de informații belgiene (Congo fusese multă vreme o colonie belgiană) și care avea să conducă apoi țara, mai multe decenii, până în 1977, când a fost el însuși înlăturat, printr-o rebeliune.
Așadar, CIA a început să exploreze diferite metode și posibilități de eliminare a liderului congolez și în acest scop au fost interpelate mai multe persoane, inclusiv o pereche de asasini pe care agenția i-a angajat din lumea interlopă a Europei.
Talbot explică modul în care CIA l-a dotat pe unul dintre acești bandiți cu un tub de pastă de dinți otrăvită. De ce pastă de dinți? Pentru că, la ordinul agenției, un anume doctor Ewen Cameron, l-a analizat pe Lumumba și îi remarcase dinții de un alb imaculat. Ceea ce l-a determinat să sugereze o modalitate simplă de a-l elimina, anume otrăvirea produselor sale dentare.
În cele din urmă, scrie Talbot, complotul pastei de dinți nu a fost dus la bun sfârșit, deoarece ”se pare că otrăvirea unui lider popular aflat sub custodia ONU, în propria sa casă, ar fi fost o faptă prea de tot evidentă – una care, dacă s-ar fi mers pe urmele crimei și s-ar fi ajuns până la adevărații autori ai acesteia, ar fi generat repercusiuni internaționale neplăcute”.
În schimb, cu câteva zile înainte de discursul de inaugurare al lui John F. Kennedy, CIA a aranjat ca Lumumba să plece cu un avion către Katanga, o provincie care se rupsese de Congo și era condusă de facțiuni ostile. Ulterior, oficialii CIA au mărturisit că acest lucru i-a pecetluit soarta.
”Cred că, odată ce s-a aflat că a fost trimis în Katanga, a existat o presupunere generală că soarta îi fusese pecetluită”, a spus șeful de stație CIA James Devlin, care a ajutat la orchestrarea căderii lui Lumumba.
Devlin avea dreptate. În timpul zborului său către Katanga, Lumumba a fost bătut măr. Apoi a fost condus cu jeep-ul la o fermă și bătut din nou, de membrii facținilor politice rivale. Oamenii aceia, explică Talbot, aveau legături clare cu serviciile de informații americane și belgiene.
”În cele din urmă a fost omorât nu de otrăvurile noastre, ci în bătaie, de către oameni care aveau criptonime și erau plătiți de agenție”, a spus agentul CIA John Stockwell, care a fost trimis în Congo în urma asasinatului.
Un imperiu al Răului?
Este ușor să ne gândim la toate astea ca la fapte petrecute cândva foarte demult. Dar, oare, chiar așa stau lucrurile?
Am vizionat recent un episod Timcast care analiza uciderea lui Abdulrahman Anwar al-Awlaki, în 2011. Un cetățean al Statelor Unite în vârstă de 16 ani, a fost ucis în Yemen, în timp ce lua cina, de o dronă, la ordinul lui Barack Obama.
Comentând clipul, Partidul Libertarian a spus: ”Imperiul american este malefic. Disprețuiește poporul american și respectul nostru pentru drepturile individuale.”
Cuvintele acestea m-au tulburat. În cea mai mare parte a vieții mele nu m-am gândit niciodată la țara mea ca la un imperiu. Și nu m-am gândit niciodată la țara mea ca fiind rea.
Dar, pe măsură ce îmbătrânesc și cu cât mă uit mai atent, cu atât îmi dau seama mai mult că guvernele noastre au făcut foarte multe lucruri malefice – iar cei responsabili sunt arareori sau niciodată trași la răspundere.
Asta mă sperie.
Ce se mai poate face?
Dacă vrem să îmbunătățim situația, trebuie să facem față acestor realități. Să începem, chiar dacă nu ne vine prea ușor, să recunoaștem atrocitățile pe care guvernele noastre le-au comis și continuă să le comită până în ziua de azi. Să începem prin a recunoaște că adevărații răufăcători nu sunt cei asemenea lui Julian Assange, care a dezvăluit atrocitățile statului, ci aceia care l-au închis pentru că a dezvăluit adevărul. Să începem prin a recunoaște că înclinațiile guvernelor de a face răul depășesc cu mult năzuința lor de a crea ceva bun, sănătos sau frumos. Să începem prin a respinge partizanatul politic crezând că aceste probleme vor putea fi rezolvate deîndată ce vom alege candidatul potrivit. Să începem prin a recunoaște că adevărata revoluție nu începe prin a ne transforma guvernul, ci prin a ne transforma pe noi înșine. Acest ultim element este deosebit de important.
”Eu sunt singura parte a societății pe care am fost însărcinat să o salvez”, a observat cândva fondatorul FEE, Leonard Read.
Read nu ne spune să privim în lăuntrul nostru pentru că nu-i pasă de ceea ce se întâmplă în jur. Dimpotrivă, el spunea că societatea poate fi salvată doar atunci când ”fiecare individ privește în sine însuși”, deoarece ”indivizii sunt cei care reformează” societatea.
Acesta este un sfat bun.
Mai presus de orice, schimbarea nu va veni până când noi, ca indivizi, nu vom căuta cu seriozitate adevărul și nu vom avea onestitatea de a admite că ne-am înșelat deseori, într-o multitudine de privințe.
Guvernul SUA nu este de partea celor buni. CIA nu este de parte celor buni. Nu trebuie să fii libertarian pentru a înțelege asta. Oricine va citi excelenta carte a lui David Talbot va ajunge, probabil, la aceeași concluzie.
Dar, până ne vom dumiri asupra acestui aspect, vom continua să așteptăm binefaceri din partea statului sau a țării.
Jon Miltimore este directorul Foundation for Economic Education (FEE). Scrierile sale au făcut obiectul unor articole apărute în Time, The Wall Street Journal, CNN, Forbes, Fox News și Star Tribune. Semnatura lui se regăsește în Newsweek, The Washington Times, MSN. Com, The Washington Examiner, The Daily Caller, The Federalist, The Epoch Times etc.
Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă
Sursa: aici
