A fost doar ciumă ?
Hello, friends! Așa cum am promis săptămâna trecută, revin cu Ludmila Ulițkaia.
„A fost doar ciumă” este un microroman pe tiparul unui scenariu scris de autoare în 1988. A fost publicat în 2020 când pandemia COVID-19 a adus în actualitate subiectul abordat în carte, fiind inspirat de un fapt real- pandemia de ciumă de la Moscova din 1939. De fapt, pandemie e mult spus, a fost doar un focar (au murit 3 oameni)care a fost rapid stins. Cum? Cu ajutorul NKVD, organ represiv de care se temea toată lumea. În mod paradoxal, tocmai metodele care răspândeau teroare au reușit să stopeze boala.
Povestea pleacă de la microbiologul Rudolf Ivanovici Maier care lucra la dezvoltarea unui vaccin împotriva ciumei. Un telefon de la Moscova la care trebuia să răspundă pe loc, îl întrerupe din lucru și îi abate atenția de la măsurile obligatorii de precauție, motiv pentru care se infectează. Astfel devine Pacientul nr. 1.
Fără să-și de-a seama de situație, pleacă de urgență spre capitală unde începe să se simtă rău. Ajuns la spital este diagnosticat. De aici începe nebunia. Potențialii infectați sunt aduși cu forța la spital, fără să știe de ce. Într-o epocă în care oricine putea fi arestat, deportat sau executat, frica se răspândește ca focul în câmp. Carantina e o stare de asediu cu spitale păzite de cordoane de militari și cu ascunderea cu mare grija a adevărului despre boală. Oamenilor li se spune că e vorba despre „influenza” (gripă) pentru că „într-o țară obișnuită cu minciuna absolută, o jumătate de adevăr sună chiar atrăgător”.
Scriitura Ludmilei Ulițkaia este aici tipică unui scenariu ( chiar ea spune că nu a schimbat textul inițial mai deloc), cu descrieri foarte clare și la obiect, nu se pierde în sentimentalisme subiective. Autoarea e detașată și lucidă. Textul e dens, te ține cu sufletul la gura iar cartea se citește în câteva ore. So…enjoy!
